"Recea" sufletească
Se ascundea în suflet teama Apăsând, grea precum o tonă De sentimente de vină Ce nu se mai opreau, tot veneau.
Apoi El mi-a ridicat piatra de pe inimă, Durerea a dispărut ca un drac, Iar semnul Tău cel sfânt a ocupat Un loc ce-i mai uşor în inima mea.
Mi-ai luat speranţele şi le-ai dus În cer şi mi le-ai distrus, Iar acum ele au devenit doar simple Vechi şi inutile dorinţe de trup. Mi-ai dat credinţă şi teamă de păcat Şi-am început să fug de el speriată Dar el neîncetat mă ceartă... că l-am şi renegat.
De îmi doresc ceva îl am sau nu , Indiferent cum se face, asta e voia Lui . Aşa că mulţumesc luminii reci , Nu mai ard, simt cum îmi treci.
Raluca Băceanu