Interview With A Vampire

Ultimii ani au trecut cu viteza luminii şi, deşi mă simt încă aceeaşi puştoaică de liceu, adevărul e că m-am transformat într-un exemplar de adult mai mult sau mai puţin reuşit. Am revenit în lumea fantasy şi a SF-ului românesc după ce am dedicat mii de zile studiului istoric, mai cu seamă Evului Mediu cât şi studiilor legate de publicitate, marketing ş.a.m.d. Destul despre absenţa mea, mai interesant este ce am regăsit: prieteni vechi, cărţi noi, fani noi şi poate cel mai interesant, un extraordinar imbold de a scrie din nou aşa cum o făceam odată. Final Frontier m-a hrănit spritual şi intelectual cum demult nu am mai simţit. Printre cosplayerii hiperactivi, printre scriitorii binevoitori, printre editorii pontoşi, prin mirosul de cărţi noi, cu pagini galbene, am renăscut... sau mi-am părăsit crisalida de adulthood care aproape că îmi sufoca imaginaţia lăsând loc unor stări cvasi-depresive. M-am încărcat cu energia şi cu noile romane cumpărate, mica mea recoltă fiind pe câ...

A trecut şi lansarea antologiei Dincolo de noapte . Un eveniment pe care de foarte mult timp îl aşteptam şi care s-a terminat mult prea repede. Lume multă, cărţi şi mai multe, autori consacraţi, ce să mai, Raiul pe Pământ. În cadrul lansării au vorbit Horia Nicola Ursu, Michael Haulică, Ştefan Ghidoveanu şi, desigur, Oliviu Crâznic, editorul, fără de care această antologie nu ar fi existat. Spun încă o dată cât de mândră sunt că am publicat alături de nume mari precum: Liviu Radu (cu care am şi purtat o discuţie extrem de plăcută, acest om este o prezenţă atât de magică fiind atât de binevoitor, de cald de... nu există cuvinte pentru a-l putea descrie cum se cuvine pe maestru), Dan Doboş, George Lazăr, Florin Pîtea, Ştefana Czeller, Ana-Maria Negrilă, Ciprian Mitoceanu; să nu uit de tinerii de mare talent pe care îi apreciez şi îi îndrăgesc extrem de mult, ca: Laura Sorin, Cătălina Fometici (zisă şi Cat, care azi mi-a fost alături precum o soră dragă şi scumpă) şi Narcisa...

" O EPOPEE CU FINAL (SPER!) AŞTEPTAT Poveştile „de orori şi mistere”, care aveau să configureze ulterior literatura gotică, au aprins imaginaţia publicului cititor începînd cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea (Horace Walpole, autorul Castelului din Otranto , este considerat a fi creatorul genului), odată cu reînvierea interesului pentru medievalism (unul dintre sensurile cuvîntului englezesc „gothic” fiind chiar cel de „medieval”). Supranaturalul, teroarea sau neobişnuitul, trecute cu mare atenţie prin filtrul literaturii moderne pentru a li se acorda o minimă verosimilitate (puternic contrastantă cu abordările alegorice anterioare), au caracterizat – din acel moment şi pînă în zilele noastre – o specie literară al cărei traseu spectaculos a fost permanent punctat de naşterea unor genii şi de publicarea unor capodopere, asigurîndu-i-se astfel nemurirea. Romane, nuvele şi povestiri precum  Stafiile din casa dintre dealuri  (Shirley Jackson),  Salem’s Lot  ...

"…ADICĂ   GOTIC . Propunerea lui Oliviu de a-i da un text pentru antologia gotică m-a luat prin surprindere. Nu sînt fan al acestui gen şi, pînă la   Ziditorii de biserici   – povestirea cu care particip la antologie – nu am mai scris aşa ceva. Ca să fiu sincer pînă la capăt, tema mi s-a părut cam forţată pentru plaiul mioritic. Trăiam cu impresia că gothicul nu poate exista decît în spaţiul catolic sau anglo-saxon şi gîndul m-a dus la catedrale de piatră, cu bolţi înalte şi statui de sfinţi smeriţi, vampiri şi femei palide, catacombe şi sunete lugubre. Dar mi s-a întîmplat un lucru: povestirea s-a aşternut ca de la sine, de la un capăt la altul, motiv pentru care am terminat-o în timpul record (pentru mine) de numai vreo lună. Cred că am fost primul dintre cei invitaţi să participe la volum care i-a trimis lui Oliviu povestirea. Probabil fiecare autor îşi iubeşte cel mai mult ultimele creaţii. Numai că   Ziditorii de biserici , deşi nu este ultima mea poveste, îmi...