Postări

Se afișează postări din decembrie, 2008

Harry Potter vs Twilight

Imagine
A venit vremea sa vorbesc si despre carti. Carti, da carti. Cele care mi-au fost alaturi in orice fel de momente.Si pentru ca (cu riscul de a parea din nou, nebuna) le iubesc.Nu stiu cum ar fi viata mea fara ele.Pentru ca sunt o hrana a sufletului dupa un vechi proverb. Printre primele carti citite, se numara (evident) Harry Potter. Fenomenul HP pot sa spun ca ,,m-a tinut'' vreo 3-4 ani, pana de curand in orice caz. Dar cum ma plictisesc (relativ) repede de lucruri, m-am apucat si de altceva. Radu Tudoran.Si mi-a placut si imi mai place, dar nu cum imi place acum seria de carti Twilight. Acum o saptamana le-am descoperit , gratie unei f bune prietene,cea mai buna chiar(ai crescut in ochii mei dupa asta I.M.I ).Din nou am simtit ceva nou, care ma electrizeaza,insa mult mai puternic decat HP ( a trecut vremea lui, m-am mai ,,maturizat). Imi place sa ma transpun in locul personajelor, sa traiesc alaturi de ele, imi place fiindca ma simt libera intr-o lume a fanteziei (intotdeauna

Stare ?!?

Ma gandesc...La ce? Nu stiu, ma gandesc pur si simplu.... Imi amintesc de un moment care pot spune ca nu m-a lasat indiferenta, ba chiar un moment important, pe care voi incerca sa il descriu,dar nu stiu daca voi si reusi. Acum ceva timp, cam vreo 2 luni si , am simtit ,,ceva’’ . Multe persoane nu vor simti vreodata asta. Deja incepe sa devina interesant,nu ? Cum spuneam, acel ,,ceva’’ a fost o stare, una foarte ciudata. Poti sa iti imaginezi un sentiment puternic de bucurie amestecat cu o mistuitoare frica? Rezulta o emotie extrem de puternica , o emotie pe care nu o mai simtisem in viata mea. Si acum ma mai intreb daca as mai vrea sa simt acel lucru, pentru ca pur si simplu, simti cum patrunzi intr-un abis misterios, de unde nu mai ai scapare. Totul se intampla pentru o fractiune de secunda dar care tie ti se pare ca ar dura o vesnicie. E un sentiment placut de infricosator, pentru ca imbina sentimente-dupa unele persoane-chiar contradictorii: bucuria cu teama, poate chiar nerabdarea

In contradictie cu mine

Ma uit in jur si nu mai recunosc ceva..nu mai imi recunosc viata. Nu imi vine sa cred ca eu ,cea care actioneaza in fiecare zi, sunt chiar eu. Da! M-am schimbat, si stiu si cand. . .citeste si vei afla . Anul aceasta am intrat la liceu,un liceu ales pe ultima suta de metrii..si ma bucur ca l-am ales, ptr ca a fost cel mai bun lucru care l-am facut vreodata. Aici am descoperit adevarata prietenie...si poate si dragostea? Sa nu luam in seama ultima remarca :D . Ei bine, este o noua etapa a vietii, caci eu m-am schimbat radical. In generala era totul prea ciudat, notele insemnau totul pentru toti ( un fel de bani ptr adulti, cam astea erau notele ptr noi,elevii :-J ) ,chiar si pentru mine. Nu ma distram cu prietenii, pentru ca nu existau ,nu ma relaxam,nu ascultam muzica ( stiu,suna de parca nu as fi fost umana :-S ). Sincera sa fiu, nu era viata si nu stiu cum ar fi putut numita acea stare in care ma aflam zi de zi. Inca din vara totul a capatat o noua nuanta, iar ziua in care am aflat c