In contradictie cu mine
Ma uit in jur si nu mai recunosc ceva..nu mai imi recunosc viata. Nu imi vine sa cred ca eu ,cea care actioneaza in fiecare zi, sunt chiar eu. Da! M-am schimbat, si stiu si cand. . .citeste si vei afla .
Anul aceasta am intrat la liceu,un liceu ales pe ultima suta de metrii..si ma bucur ca l-am ales, ptr ca a fost cel mai bun lucru care l-am facut vreodata. Aici am descoperit adevarata prietenie...si poate si dragostea? Sa nu luam in seama ultima remarca :D .
Ei bine, este o noua etapa a vietii, caci eu m-am schimbat radical. In generala era totul prea ciudat, notele insemnau totul pentru toti ( un fel de bani ptr adulti, cam astea erau notele ptr noi,elevii :-J ) ,chiar si pentru mine. Nu ma distram cu prietenii, pentru ca nu existau ,nu ma relaxam,nu ascultam muzica ( stiu,suna de parca nu as fi fost umana :-S ). Sincera sa fiu, nu era viata si nu stiu cum ar fi putut numita acea stare in care ma aflam zi de zi.
Inca din vara totul a capatat o noua nuanta, iar ziua in care am aflat ca sunt,oficial, liceana, e ca si cum mi-as fi capatat libertatea dupa mult timp,nici eu nu stiu dupa cat.
A inceput si liceul, si am inceput sa ma port destul de ciudat: nu prea ma omoram cu invatatul (parca era si mult mai usor) radeam prea mult,visam.Pana cand intr-o zi ma intreb ( acum intelegi de unde si titlul :)) )ce se intampla , parca nu ma mai recunosteam. Chiar si inainte de teze nu vroiam sa invat, aveam un ,,feeling’’ ca ceva bun se va intampla. Acum realizez ca lumea nu este dreapta si fie ca inveti, fie ca nu, ai aceleasi note :D Pufnesc in ras ori de cate ori ma gandesc cum era acum cateva luni cand munceam prea mult ,aveam o viata tampita . Acum rad, si nu imi vine sa cred ca asta e intradevar viata mea : am prieteni la care tin enorm si as face orice pentru ei ( poate ptr ca ii pretuiesc si ptr ca stiu cum e sa fi singur), la scoala ma distrez zilnic pe cand in trecut fiecare zi era exact opusul . Nu as fi crezut niciodata ca nu voi astepta weekend-ul cu atata nerabdare ca in trecut.
O parte din vechea Raluca, cea pesimista si mult prea realista se contrazice cu noua Raluca ,optimista si poate prea visatoare insa cat de cat realista, chiat este totul asa?chiar asta e viata mea ?:O
Si intr-un final raspund ca da, este viata MEA! Se imbina vechiul cu noul ,rezultand ceea ce sunt acum,rezultand o noua mentalitate , o noua viata. Imi dau seama abia acum, ca vechea ,,Raluca’’ imi acapareaza constiinta,devenind ea insasi constiinta, insa doar in momentele cand trebuie, reusind in sfarsit sa realizez tot ce mi-am dorit vreodata: prieteni si distractie( evident ca si cu cate ceva lucruri mai ,,picante’’:”>).
In momentul de fata, chiar ma simt bine in pielea mea ...
Anul aceasta am intrat la liceu,un liceu ales pe ultima suta de metrii..si ma bucur ca l-am ales, ptr ca a fost cel mai bun lucru care l-am facut vreodata. Aici am descoperit adevarata prietenie...si poate si dragostea? Sa nu luam in seama ultima remarca :D .
Ei bine, este o noua etapa a vietii, caci eu m-am schimbat radical. In generala era totul prea ciudat, notele insemnau totul pentru toti ( un fel de bani ptr adulti, cam astea erau notele ptr noi,elevii :-J ) ,chiar si pentru mine. Nu ma distram cu prietenii, pentru ca nu existau ,nu ma relaxam,nu ascultam muzica ( stiu,suna de parca nu as fi fost umana :-S ). Sincera sa fiu, nu era viata si nu stiu cum ar fi putut numita acea stare in care ma aflam zi de zi.
Inca din vara totul a capatat o noua nuanta, iar ziua in care am aflat ca sunt,oficial, liceana, e ca si cum mi-as fi capatat libertatea dupa mult timp,nici eu nu stiu dupa cat.
A inceput si liceul, si am inceput sa ma port destul de ciudat: nu prea ma omoram cu invatatul (parca era si mult mai usor) radeam prea mult,visam.Pana cand intr-o zi ma intreb ( acum intelegi de unde si titlul :)) )ce se intampla , parca nu ma mai recunosteam. Chiar si inainte de teze nu vroiam sa invat, aveam un ,,feeling’’ ca ceva bun se va intampla. Acum realizez ca lumea nu este dreapta si fie ca inveti, fie ca nu, ai aceleasi note :D Pufnesc in ras ori de cate ori ma gandesc cum era acum cateva luni cand munceam prea mult ,aveam o viata tampita . Acum rad, si nu imi vine sa cred ca asta e intradevar viata mea : am prieteni la care tin enorm si as face orice pentru ei ( poate ptr ca ii pretuiesc si ptr ca stiu cum e sa fi singur), la scoala ma distrez zilnic pe cand in trecut fiecare zi era exact opusul . Nu as fi crezut niciodata ca nu voi astepta weekend-ul cu atata nerabdare ca in trecut.
O parte din vechea Raluca, cea pesimista si mult prea realista se contrazice cu noua Raluca ,optimista si poate prea visatoare insa cat de cat realista, chiat este totul asa?chiar asta e viata mea ?:O
Si intr-un final raspund ca da, este viata MEA! Se imbina vechiul cu noul ,rezultand ceea ce sunt acum,rezultand o noua mentalitate , o noua viata. Imi dau seama abia acum, ca vechea ,,Raluca’’ imi acapareaza constiinta,devenind ea insasi constiinta, insa doar in momentele cand trebuie, reusind in sfarsit sa realizez tot ce mi-am dorit vreodata: prieteni si distractie( evident ca si cu cate ceva lucruri mai ,,picante’’:”>).
In momentul de fata, chiar ma simt bine in pielea mea ...
Raluca Băceanu
Comentarii
e mijto coment lui slesh are dreptate prezentul de acum e mai bun decat prezentul de ieri...