"Recea" sufletească

Se ascundea în suflet teama

Apăsând, grea precum o tonă

De sentimente de vină

Ce nu se mai opreau, tot veneau.

Apoi El mi-a ridicat piatra de pe inimă,

Durerea a dispărut ca un drac,

Iar semnul Tău cel sfânt a ocupat

Un loc ce-i mai uşor în inima mea.

Mi-ai luat speranţele şi le-ai dus

În cer şi mi le-ai distrus,

Iar acum ele au devenit doar simple

Vechi şi inutile dorinţe de trup.

Mi-ai dat credinţă şi teamă de păcat

Şi-am început să fug de el speriată

Dar el neîncetat mă ceartă... că l-am şi renegat.

De îmi doresc ceva îl am sau nu,

Indiferent cum se face, asta e voia Lui.

Aşa că mulţumesc luminii reci,

Nu mai ard, simt cum îmi treci.

Raluca Băceanu