Mister de beznă

O ceaţă deasă mi s-aşează peste ochi,

Ei se mişcă haotic căutând, dar fără rost.

O lumină, o mişcare, puţină culoare

Dar nu, mă aflu într-o beznă îngrozitoare.

Pătrunsă-n necunoscut, bâjbâi pe nesimţite.

Ia-mă de mână, de parcă-ar fi o plimbare,

Prin parcul unde domneşte doar mirare

Şi-n care misterul nu stă la pândă pe-ocolite.

Atunci vedeam misterul, dar nu-l înţelegeam,

Îl simţeam în spate, gândirea mi-o îngheţa

Acum însă mă înconjura, inima abia-mi bătea,

Simţul cel mai de preţ îmi fura.

Stătea în faţa mea, când nu-l puteam vedea

Aproape că-i simţeam arzând pe piele,

Privirea lui flămândă, nebună.

Ţeapăn mă fixa, întunecat şi fără inimă.

(varianta 3)

Raluca Băceanu