!!!

Ochi turcoaz.
Credeam că... damn, chiar există!!!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum să ai grijă de un pui de porumbel

Imagine
L-am găsit pe balcon împreună cu frățiorul lui. Erau așezați pe un ghiveci abandonat. Mi-am dat seama că mama nu îi mai vizitează după ce timp de 12 ore niciun porumbel nu s-a oprit pe pervazul de la balcon. Am așteptat atât pentru că mi-a fost teamă că dacă mă duc să îi văd vor lua mirosul meu și mama va refuza să îi mai hrănească. A trebuit așadar să încerc să am grijă de ei când cele 12 ore au trecut. Din păcate, fratele lui Cookie a murit înainte să apuc să am grijă și de el. Asta poate că m-a motivat să îmi dedic tot timpul acestui pui de nici o săptămână. Am început să mă interesez pe internet despre cum pot avea grijă de un pui de pasăre. Nici nu știam că așa arată un pui de porumbel până să găsesc un site care arată fotografii cu evoluția pe timp de 32 de zile a unui pui, de la ou la adult. Aici:  http://www.pigeonrescue.co.uk/caringforababypigeon.htm Cum mama nu îl mai vizita am conceput un amestec special pentru pui. Am găsit tot felul de variante, d...
Citiți mai multe

De ce fac maratoane Harry Potter când sunt tristă sau singură?

Imagine
Cred că fac asta pentru că îmi aduce speranță și pentru că încetez să mă mai simt atât de singură. E simplu. Întrebarea e cum îmi face bine acest obicei și cum funcționează totul pentru mine. E lucru știut că percepem lucrurile din jurul nostru în funcție de propria experiență de viață. Eu percep universul lui J.K.Rowling ca pe ceva magic. Wow. Ce interesant, zici. Toată puștimea sau toți fanii vor spune asta. Unde e încărcătura emoțională? Ce e așa special la un serial sau o serie de cărți despre o școală de vrăjitorie? La un vrăjitor care pare că are mai mult noroc decât abilități etc.? Pentru mine e totul atât de special și de magic pentru că în a doua parte a copilăriei mele am fost singuratică. Nu am avut prieteni. Nu făceam mai știu eu ce chestii deosebite ca alți copii. Nu făceam meditații, nu aveam lecții de karate sau de pian. Stăteam în casă și nu ieșeam aproape deloc pe afară. Nici fericită nu eram. Îmi amintesc imaginea unui copil care stă cu nasul în cărți sau care se ui...
Citiți mai multe

Recenzie: Versetele satanice - Salman Rushdie

Imagine
  Rămăsesem datoare încă din 2022 cu terminarea lecturii acestei cărți - pe care mai mereu o uitam în București în drumul spre Brașov, ca un făcut! - iar acum că am terminat-o, am o reacție senină și cuprinzătoare: ce capodoperă!  Bifăm: putere descriptivă, autenticitate, umor, ironie, simbolistică, totul într-un cadru perfect de realism magic. Stilul lui Rushdie de a surprinde drama imigrantului, folosindu-se cu măiestrie de personaje pline de substanță, cu povești de viață pe cât de bombastice, pe atât de bine creionate, care le oferă motivație, originalitate, m-a făcut să rămân mască și, în calitate de scriitor, mi-a amintit cât de multe mai am de învățat.  Saladin Chamcha și Gibreel Farishta, cei doi protagoniști, amândoi actori, musulmani, au povești care pornesc din țara-mamă, India, dar pașii îi călăuzesc spre Occident, în Londra. Pe unul pentru a-și construi o viață, încă din tinerețe, pe celălalt dintr-un soi de capriciu. Amândoi sunt supraviețuitorii unei traged...
Citiți mai multe