Interview With A Vampire

Privea cu ochii înlăcrimaţi lacul. Am observat că îi place Cişmigiul. Cred că o relaxează, într-un fel sau altul. Nu înţeleg niciodată însă pe deplin de ce e tristă. Priveşte îndelung copacii şi tot ce-i verde prin oglindirea lacului. Îi place verdele. Mai întâi zâmbeşte dintr-un colţ al gurii, apoi o văd că se întristează şi îşi muşcă absent buzele. Aşa face când e agitată ori stresată... Este ceva în firea ei care o face să pară aproape tot timpul posomorâtă. Întreaga ei fiinţă îţi dă impresia aceasta. Felul cum merge, uneori prea repede, ca încercând să evite ceva, nişte gânduri negative care o aleargă; alteori foarte încet, de parcă vrea să înţeleagă fiecare pas pe care îl face. Este puternică, dar nu ştie cât de fragilă poate să fie de fapt. Prin ochii ei greu poţi ghici ce gândeşte cu adevărat, sau cum este ea în realitate. Este veselă de multe ori, dar realismul ei idiot o încătuşează în deznădejde. Buzele ei ar trebui să zâmbească mai des. La fel şi ochii. E naivă. Crede că păr

O atmosferă apăsătoare pluteşte în jurul meu. Dezolant. Parcă gravitaţia gândurilor mele negative s-a dublat. Trist. Un fior rece mă trece în tot trupul, ca un şoc electric puternic. Mă zgudui, mă zbat şi mor. Ies şi mă văd scriind şi mă mir de chipul meu schimonisit de durere, de un sentiment ce doar uneori mă încearcă. E un nou început... Mă simt de parcă asist la un sfârşit. Se va termina oare curând? Vreau să se termine mai repede. Să mă trezesc poate... Dar chiar vreau asta? Continui să scriu. Lumina mi se revarsă pe chipul meu ce acum pare încruntat. Lumina mă deranjează. Cunoaşterea a prea multe mă ucide... dar deja am murit. Eu nu mai sunt. Mă văd pe mine în continuare! Am o privire cam ciudată. În ochii luminaţi scânteiază şi altceva. Oare sunt moartă cu adevărat? Îmi îndrept privirea spre clasă. Toţi dorm, deşi au ochii deschişi. Vorbesc. Râd. Dar dorm. Eu scriu. Lacrimi ca două boabe, ca de rouă se rostogolesc din ochii mei. Sunt departe cu gândul. Trupul mă ţintuieşte preze

Prefer să vorbească o carte de specialitate în locul meu [Zodiac Universal, 1998]. O să vezi şi înţelegi de ce... ,,Atrăgătoare, inteligentă şi cinică - iată cum poate fi definită în câteva cuvinte nativa aceste zodii [capricorn dacă nu v-aţi prins]. Frumuseţea ei este mai degrabă cea a unei statui sau a unei regine care păşeşte cu graţie peste cadavre (ale admiratorilor ei, fireşte). Inaccesibilă, rigidă şi conservatoare, este preocupată mai ales de carieră, neglijându-şi viaţa sentimentală. Fiind foarte conştientă de faptul că nu se va simţi împlinită decât atunci când va obţine un post-cheie în societate, nu este atrasă decât de un bărbat cel puţin la fel de puternic, cu aspiraţii similare şi capabil de acelaşi efort pentru a-şi atinge idealurile. Este extrem de ambiţioasă şi pragmatismul de care dă dovadă în fiecare clipă a vieţii ei o fac o concurentă de temut chiar şi pentru un bărbat foarte sigur pe el. De altfel, nativa reuşeşte să se integreze mult mai bine într-o societate pr

Din categoria ,,personalo-penibile". Mi-a sunat alarma de la telefon la ora 6 fix. Aş mai fi vrut încă 5 minute, fir-ar să fie! Dar m-am conformat, ridicat uşor din pat şi am privit pe fereastră. Întuneric. Seara trecută mă întrebam, studiind cerul - telescop ha!- cine oare mai priveşte cerul, îl mai admiră. Mă simt norocoasă că stau la etajul 10... Revenind. M-am grăbit cu toate cele şi am plecat pe la 6:30 din casă. Trebuie să menţionez musai că mi-am pus bustiera pe dos şi că am îmbrăcat o bluză ALBĂ pe care nu am mai purtat-o din clasa a IX-a. Atunci am purtat-o prima oară, în prima zi de liceu, iar acum este a doua oară... Nu cumva să întârzii la liceu, scumpul meu liceu. Adevărul este că atmosfera din ultima vreme mi se pare atât de dezolantă, că îmi vin în minte nişte idei tare idioate... ca tot omu' deprimat, ce să mai... Am ajuns mai devreme. 7:20 cred. Dar nu era mai nimeni pe acolo. Şiiii s-a întâmplat totuşi ceva. Cred că ăsta e singurul lucru pe care nu am de gând

19 martie 2009... A trecut mai mult de un an de atunci. Poate că a fost o zi ca oricare alta(!). Poate nu. Cu siguranţă nu a fost. Cred că atunci m-am îndrăgostit cu adevărat, şi nu pe 10 octombrie 2008. Atunci a început doar o obsesie tâmpită, care încă mai persistă într-o oarecare măsură. În sfârşit... Dar în martie mi-am dat seama pentru prima oară de existenţa idealului. Un fel de de muză masculină care de atunci mă cam însoţeşte pretutindeni. Eu îi spun Vlad. Poate este o prezentă spirituală, sau doar rodul imaginaţiei mele, şi nevoia de a avea un scop pentru care să merite să i te dedici trup şi suflet. Eu mă dedic trup şi suflet unei idei. Şi poate că peste un an nu o sa mai cred asta, dar la dracu', prezentul contează până la urmă. Chiar dacă acum mă voi lega puţin de trecut... 19 martie. O zi la şcoală. O persoană introvertită cu bucle castanii intră în biblioteca liceului Spiru Haret. Nu ca să citească, ci doar să se ferescă de masa dezordonată de elevi care o strivea pre

SRSFF are placerea sa va invite in data de vineri 10 septembrie 2010, ora 18.00 la ”CENACLUL PROSPECTART”, Observatorul astronomic municipal „Amiral Vasile Urseanu”, Bulevardul Lascar Catargiu nr.21 (fost Ana Ipatescu), sector 1, Bucuresti. Raluca Baceanu va citi povestirea proprie „Game Over” Marian Truta ne va istorisi cum a fost la Eurocon 2010 (Cieszyn, Polonia) Mihnea Columbeanu va citi un scenariu cinematografic Cristian Tamas va citi povestirea „Noua preistorie” de Rene Rebetez Sunt asteptati si invitati sa participe la sedintele cenaclului, toti cei care se simt atrasi de fenomenul SF&F romanesc, tinerii autori care doresc indrumare si ajutor , iubitorii de SF&F, fani si profesionisti pentru ca impreuna sa contribuim la renasterea si dezvoltarea acestei artei in Romania. ProspectArt este o initiativa a Societatii Romane de Science-Fiction si Fantasy (www.srsff.ro/), care isi propune astfel, sa descopere si sa pregateasca viitoarele generatii de scriitori sau teore

Societatea Română de Science Fiction şi Fantasy are deosebita plăcere să vă invite în data de Marți 14 septembrie 2010, ora 17.00, la evenimentul Lansarea volumului “SF Doi” de Cristian Mihail Teodorescu(editura Bastion, Timișoara) și tripla expoziție ”Other Worlds” : Alex Popescu, Dragoș Jieanu și Ioan Dumitrescu Organizat de Societatea Română de Science Fiction şi Fantasy și Cenaclul ProspectArt Invitați de onoare : Scriitorul Cristian Mihail Teodorescu ; concept-artiștii Dragoș Jieanu, Alex Popescu, Ioan Dumitrescu; Horia Gârbea, autor și critic literar, Președintele Asociației Scriitorilor din București; Ion Hobana, autor, exeget ; Prof.Dr.Florin Manolescu, autor, critic literar; Scriitorul Cristian Tudor Popescu (fondatorul Prospect Art); Mihai Iovănel, critic literar; Angelo Mitchievici, autor, critic literar ; Irina Horea, traducătoare, șefa secției traduceri a Asociației Scriitorilor din București; Eugen Stancu, istoric și publicist

Am realizat că nu pot să nu mă gândesc la ceva în timp ce vreau de fapt, să nu mă gândesc la nimic. Poţi să te gândeşti la nimic? Tot timpul îmi vin în minte tot felul de idei bizare şi imagini ce nu aparţin de lumea asta în care trăiesc. Gândesc. Gândesc tot felul de ciudăţenii şi îmi iau naştere în minte nişte idei greu de înţeles, chiar şi pentru mine. Pentru o clipă cred că am înţeles totul, apoi am senzaţia că, la fel cum a şi venit acel ceva, a dispărut. După un timp retrăiesc sentimentul şi îmi dau ce a vrut să însemne iniţial. Nu sunt doar un simplu om, sunt unică, dar ca fiecare om în parte. Uneori gândesc lucruri care mă surprind chiar şi pe mine, lucruri pe care aş vrea să le împărtăşesc şi cu alţii. Aş vrea ca lumea să ştie ce gândesc. De ce oare nu ne putem auzi gândurile unii altora? Misterul însă trebuie să îţi bage coada peste tot în ceea ce implică cunoaşterea. Aceste idei, dacă le putem numi aşa, sau ,,iluminări" de moment sunt sigură că le-au mai avut şi alţii î

Partea a cincea, Tărâmul spiritelor: ,, Dostoievski a spus odată că Dumnezeu nu i-a dat omului acces la certitudini, căci prin asta şi-ar fi pierdut libertatea; n-are mai exista nicio virtute în a face alegerea corectă dacă ai şti cu siguranţă care este opţiunea corectă.” ,, există în adâncul psihicului lucruri pe care nu le produc eu, ci care se produc ele însele şi au propria lor viaţă." ,, Cu alte cuvinte, sinuciderea a provenit din prematura înfrângere [...], conştientul optând pentru o scăpare. Mai târziu avea să spună: Am crezut că există o ieşire; voiam să scap. Am descoperit că nu există nici o ieşire. Acum îmi doresc să fi rămas să îmi rezolv problemele în condiţii mai familiare mie ." ,, rareori spiritele spun ceva cu adevărat important. Poate pentru că recunosc incapacitatea omului de a învăţa ceva de la ele." Platon subliniază că: ,,filosoful şi poetul îşi petrec viaţa încercând să scape de limitările impuse de trup dându-şi seama că prin conştiinţă se poate

Partea a patra o încep cu capitolul Doi magi ruşi : ,,Numai dacă îi cunoşti bine fiecare şurub şi fiecare piuliţă, vei şti ce trebuie să faci." - Un derviş persan despre corpul uman, o maşinărie complexă. ,, În momentele de conştiinţă superioară , există mereu un punct în care avem senzaţia de ,,Asta era!". Viaţa este infinit de plină de sensuri; dintr-odată, posibilităţile ei sunt fără de sfârşit, iar conştiinţa normală nu este cu nimic mai bună decât somnul. Deoarece, la fel ca şi somnul, îl separă pe om de realitate ." ,,[...] când o scriitoare i-a spus lui Gurdjieff că se simţea mai conectată de realitate atunci când scria, acesta i-a răspuns: ,, Trăieşti într-un vis şi scrii despre el. Ţi-ar fi mult mai bine dacă, în loc să scrii ai spăla în mod conştient o podea.(!)" Seabrook îl citează pe Gurdjieff: ,,Dacă trăim zi şi noapte în calm şi în monotonie, ajungem să nu ne mai intereseze nimic. Mai bine ne torturăm spiritul decât să răbdăm vidul şi deşertăciunea une

Continuăm cu capitolul Adepţi şi impostori : Shaw a remarcat că ,,nici un om nu se simte în largul său în societate până când nu-şi găseşte locul care îi este destinat, fie mai sus decât cel ocupat la naştere, fie mai jos decât acesta." Cagliostro este descris de către baroneasa d'Oberkirch: ,,Deşi nu era un bărbat frumos, faţa sa era cea mai remarcabilă pe care o văzusem vreodată. Mai cu seamă ochii. Erau indescriptibili, cu adâncimi ce păreau supranaturale, arzători şi totuşi de gheaţă[...] ambivalent, te atrăgea şi îţi repugna în acelaşi timp; te înspăimânta şi, în acelaşi timp, îţi trezea şi o imensă curiozitate." ,,Deşi Tolstoi nu a fost mason, el le descrie scopurile cu înţelegere şi claritate: Nimeni nu poate ajunge la adevăr de unul singur." Secolul al XIX-lea - Magie şi romantism ,,Romanticii erau impulsionaţi de spiritul magiei, spiritul care determină evoluţia rasei umane." ,, Frey seyn ist nichts; frey werden ist der Himmel ." - Fichte [ A fi li

Continuăm cu partea a doua a cărţii, O Istorie a Magiei. Evoluţia omului ,,Se poate spune că diferenţa esenţială între un geniu şi un om de rând constă în capacitatea geniului de a se concentra permanent asupra adevăratelor valori, în timp ce omul obişnuit pierde mereu din vedere ţelurile şi obiectivele, răzgândindu-se din oră în oră, ba chiar de la un minut la altul.” ,,...ocultismul nu este o încercare de a ridica vălul ce ascunde necunoscutul, ci vălul care învăluie banalitatea pe care o numim prezent.” ,,...acesta este modul în care lucrează arta – ne salvează de la minciuna în care noi înşine am ales să ne scufundăm, spre care suntem înclinaţi.” Trezirea morală – ,,este un efort conştient de a lăsa în urmă superficialitatea copilăriei în favoarea concentrării asupra unor teme mari: arta, ştiinţa, muzica, explorarea.” Drogurile - ,,sporesc tendinţa minţii de a-şi accepta propria pasivitate, îl loc să lupte împotriva ei.” ,, o ştiinţă sau un sistem de cunoaştere în care nu există lo

Am terminat de citit ,,Ocultismul” de Colin Wilson. GENIALĂ CARTE! Descrierea de pe copertă -având amprenta Sunday Times- este una pe măsură deşi scurtă dar la obiect: Ocultismul este cea mai interesantă, mai cuprinzătoare şi provocatoare carte în domeniu. După terminarea acestui drum spre cunoaştere mă simt îndreptăţită să spun că am mai aflat un grăunte de adevăr, dar ce spun, e prea mult un graunte, o moleculă sau un atom ar fi un cuvânt mai potrivit. Şi asta, este enorm de mult, chiar dacă la prima vedere, pare puţin. Încă sunt multe de aflat, dar sunt mândră ca deja am reuşit să înţeleg anumite lucruri de pe acum... Eu, ca orice pasionat al domeniului şi având un stil kinestezic de învăţat, am notat pe carte diverse citate. Trebuie subliniat faptul că dimensiunile cărţii sunt destul de mari, este ca o enciclopedie, iar pentru mine, personal, a ajuns o Biblie. Dat fiind dimensiunile cărţii şi faptul că aproape la fiecare pagină am subliniat ceva, m-am gândit să dau citatele gradat,

,,Trance? Naşpa. Cum să asculţi trance? E un fel de house. Ce muzică e asta? O porcărie, nici nu cred că au versuri. Te zbengui pe ea de parcă ai avea spasme. Oribil." E de mirare că, deşi acuzatoare, cuvintele îmi aparţin, sau mai bine zis, îmi aparţineau. Dacă mă întrebai acum 20 de minute ce cred despre trance, asta aş fi spus. E ora 3:00 dimineaţa. Nu pot să dorm. M-am uitat la un film. The core, 2003. Mi-a placut o melodie din film aşa că i-am căutat tot soundtrackul şiiiiii am dat şi de o melodie trance. Genială. Am adorat-o. O ador încă. Îmi induce starea tipică...trance. Sunt ca într-o transă, ăsta e cuvântul.Desigur că am mai căutat câteva melodii. Unele îmi plac. Altele nu. Era de aşteptat. Încă aproape toate îmi sună asemănător. Trebuie să mă familiariez cu genul. Probabil că ziceţi că sunt o ipocrită. Da, acum îmi place trance-ul, euphoric trance mai exact. Dar ce să fac? A vorbit gura fără mine înainte . Promit să nu mai judec niciun gen muzical până să îl descopăr, s

De azi, Asimov este scriitorul meu preferat. Este absolut genial şi nu pot să cred că am pierdut atât de mult timp până să îl citesc. Deşi mulţi vor zice că este deja ,,fumat" eu voi spune ,,nu mai spune!". Am terminat acum câteva minute de citit A doua fundaţie . Ştiu, ştiu, nu le-am luat în ordine. Deh, citesc cam dezorganizat, dar asta e. Oricum, volumele pot fi citite şi individual... Voi căuta NEAPĂRAT şi celelalte părţi că altfel o să înnebunesc. În romanul ăsta, paranoia se află la fiecare colţ, sau să zicem că se află la fiecare capăt de Galaxie, în tot şi toate. Şi pe bună dreptate!!! De fapt, tot ce în lumea noastră poate părea paranoia, în roman e cruda realitate! De unde poţi ştii sigur că hotărârile tale nu sunt de fapt ale altcuiva? De unde nu ştii că eşti o simplă marionetă...de unde poţi ştii că nu eşti? Magnific! Unde-i paranoia, e şi mister şi suspans. O să încep să cred că şi în lumea noastră există o A doua fundaţie care controlează orice probabilitate. Şi

Ştiţi că eu nu fac recenzii. Eu dau atenţie unei cărţi doar dacă îmi place prea mult. Iar ,,...şi la sfârşit a mai rămas coşmarul” de Oliviu Crâznic este exact genul de roman fantasy –mai exact dark fantasy- care dă dependenţă. În sfârşit o carte care nu ridică în slăvi vampirii, ci le dezvăluie adevărata natură. În sfârşit o carte care înfăţisează o perioadă, stereotipuri şi temeri într-un mod plauzibil. În sfârşit ceva care m-a trezit din amorţeală şi sub influenţa căruia o să mă aflu multă vreme. Pericolul nu e ,,sexy” în acest roman, spre deosebire de ce găsim acum pe piaţă ca: saga Twilight, seria Academia Vampirilor, Casa Nopţii, Jurnalele Vampirilor. Nu spun că aceste romane nu ar fi bune, sunt interesante, captivante, dar cam atât. Nu te învaţă nimic. Dacă mă înşel vă rog să îmi atrageţi atenţia. Dacă eşti pasionat de mister, de vampiri, licantropie şi alte fenomene bizare, care au legătură cu lumea întunericului, trebuie neapărat să ai ,,...şi la sfârşit a mai rămas coşmarul”

Ce este real? Ce este doar imaginaţie? Normal ar trebui să fac distincţia între ele, aşa ar fi normal. Să zicem că încă mă aflu în toate minţile, încă, dar sunt multe lucruri pe care aş vrea să le descos, doar că, ştiţi cum se întâmplă, de multe ori te afunzi mai rău în mister. Şi sincer, m-am cam săturat să tot cad şi să tot cad din lac în puţ. Rău de tot. Poate că am citit eu prea multe romane fantasy în ultima perioadă – de fapt numai din astea am citit- şi din această cauză se nasc unele teorii în mintea mea, care între noi fie vorba, e aşa de încurcată cu atâtea şi atâtea de mă mir că mai ţin pasul cu tot şi cu toate. E greu. Dar când nu m-am descurcat eu, măcar cât de cât? Ei?... Să privim rândurile de mai sus ca o introducere...Bine, bine, recunosc, amân ce am de spus –ca de obicei. Cum am spus, e greu şi nu ştiu dacă o să ajung să scriu aici tot ce mă frământă apropo de universul acesta...sau de universurile acestea? V-aţi gândit vreodată că ceea ce scrieţi s-ar putea să se ade

Ciudată. Ratată. Rockeriţă. Urâtă. Frumoasă. Proastă. Inteligentă. Naivă. Înţeleaptă. Cinică. Ipocrită. Ţăcănită. Caraghioasă. Banală. Interesantă…iar lista ar putea cu lejeritate continua. Aş putea să fiu exact ce presupun cuvintele înşirate mai sus. Dar, cum am şi zis, sunt doar nişte cuvinte. Eu sunt un om şi nişte simple adjective nu mă pot defini ca persoană...darămite sa imi definească personalitatea şi aşa complexă. Eticheta cu care sunt identificată de o persoană este în funcţie, evident, şi de personalitatea persoanei în cauză, adica cea care etichetează. Şi ştiţi de ce? Să vă explic. Normalitatea o percepi tu, în funcţie de ce ţi se pare ţie normal şi nu neapărat de ce li se pare celorlalţi normal. Ar trebui să fie logic. Mai intervin şi gusturile. Înainte ca unei persoane să îi par ciudată sau rockeriţă, îi apar ca fiind frumoasă sau urâtă. Eu personal, nu ma consider nici una nici alta. De fapt, nu mă consider pe măsura niciunei etichete care mi-a fost pusă. Întrebarea este

SRSFF va invita vineri 30 iulie, ora 17.00, Centrul Calderon, str.Jean Louis Calderon nr.39, sector 1 la intrunirea cenaclului ProspectArt : Catalin Sturza - Fantasy-ul romanesc Cristian Mihail Teodorescu - ”Basme africane” Marian Truta - ”Trei povesti despre Soledad” Cristian Tamas va citi eseul lui David Hartwell - ”Dolari si dragoni : Adevarul asupra fantasy-ului”, tradus de Mihai Dan Pavelescu Va asteptam.

A fost o dată, demult, pe meleaguri îndepărtate o preafrumoasă pasăre. I se spusese de către Stăpână, că ea este singura pasăre din lume şi cea mai preţioasă dintre toate făpturile. Tocmai de asta, Stăpâna îi spunea că o protejează ţinând-o într-o colivie de sticlă. Afară, pretutindeni lumea era plină de pisici şi vulpi şirete şi multe alte lucruri rele. O învăţase că dincolo nu o aşteaptă decât durere şi suferinţă . Colivia o proteja de ce era mai rău. Dar biata pasăre se plictisea stând în colivie tot timpul. Se întreba dacă este într-adevăr singura pasăre din lume. Uneori auzea dincolo de colivia ei de sticlă, ciripturi. Stăpâna îi răspundea însă mereu acelaşi lucru când pasărea o întreba ce se aude afară: sunt de fapt pisicile sau vulpile, vor să te ademenească afară şi să te mănânce! Iar pasărea se speria şi renunţa...la orice ar fi avut ea de gând. Stăpâna însă ascundea ceva, avea să afle mai târziu mica pasăre... Şi au trecut aşa zile şi zile...ani şi ani... Într-o zi

Subsemnata Ada-Ioana-Raluca Băceanu, aici de faţă – sau, mă rog, în poza de alături- are de gând să vă povestească peripeţiile de la Şcoala de vară din Sighet, ediţia a XIII-a...dar uneori cuvintele sunt de prisos, aşa ca voi face ceva în EXCLUSIVITATE, şi anume voi pune câteva poze, unele mai sugestive decât altele ... Nu vreau să comentez ceva apropo de conferinţe, pentru că, unu la mână, am lipsit de la vreo 2-3 –daaa, recunosc; doi la mână, când am participat la ele, pot să spun că am încercat din greu să nu casc de mai mult de 2 ori pe minut, fiindcă în primele zile mai ales, a fost al dracului de plictisitor. Din a treia zi mi-am găsit concentrarea. Să fi fost de vină orele nedormite? Probabil. Am reuşit să dorm cel mult 4 ore şi jumătate. Trebuie să specific că am nevoie de cel puţin 7 ore, altfel ... ei bine, ghiciţi şi voi. Să trecem la oile noastre acum. Sighet. Păi, primul lucru care m-a şocat de-a dreptul a fost îngheţata!!! 5 bani GLOBUL! Având în vedere acest lucru, pot