Că tot nu mai am niciun chef să lucrez pentru Delf, mi-am zis să scriu şi eu câteva impresii apropo de evenimetul de duminică după-amiază, şi anume Jurnalele Amurgului, ce l-a avut moderator pe bine cunoscutul Oliviu Crâznic, scriitor foarte apreciat. Desigur, ziua a început pentru mine cu emoţii. A fost prima oară când am vorbit în faţa unul public atent şi care sorbea fiecare cuvânt, nu ca la şcoală când vorbeşti doar pentru profesor, şi nici măcar atunci. A, da, am şi acordat un interviu, încă un plus pentru mine. Aşa că a fost ceva cu totul şi cu totul nou. Pe de-o parte plăcut, fiindcă am vorbit despre ceea ce ma pasionează, şi anume despre urban fantasy şi paranormal romance. Deci, am fost în elementul meu, oarecum. Pe de altă parte... emoţiile şi-au băgat ele coada, că deh, şi de asta nu am vorbit prea aproape de microfon. Gurile rele, dacă pot să le numesc aşa, au avut ce comenta din cauza asta. Dar ce să fac? Se mai întâmplă. Am 17 ani, am timp să remediez asta pe viitor... Re...