Interview With A Vampire

"NEGAREA NEGAŢIEI, MAMA CREAŢIEI Se dau două nega ț ii: 1. Nu-mi place să scriu proză scurtă. Motivele ț in de o oarecare zgîrcenie, în sensul că mi se pare că irosesc idei demne de un roman, de mentalitatea că un text valoros trebuie să te stoarcă măcar vreun an ș i de sentimentul de jenă pe care îl am (re)citindu-mi modestele realizări în domeniu. 2. Habar n-am ce e ăla gotic. Iar aici mă refer la o cunoa ș tere intrinsecă, la spaime urlate de gargui coco ț a ț i pe creneluri, la răcoarea jugulară a unui canin hipertrofiat, la grea ț a de a fi pupat pe gură de o creatură care se hrăne ș te cu intestine în putrefac ț ie. A ș a cum e normal după orice tratat de logică, negarea nega ț iei mi-a pecetluit soarta. Am comis povestirea „Violet” care se pare că s-a calificat a fi printre textele din antologia Dincolo de noapte. Desigur că ar mai fi ni ș te motive care m-au făcut să scriu, de la simpatia imensă dar cu origini greu de definit pentru Oliviu Crâznic, ambi ț ios antolo

Nu ştiu cum sunteţi voi, dar eu când îmi propun ceva, nu renunţ la visul meu, indiferent de cât de mult timp şi de cât de multe forţe mi-ar trebui. Una dintre aceste dorinţe a fost să reuşesc să public la prestigioasa editură Millennium. Nici prin cap nu-mi trecea însă că voi avea ocazia de a publica alături de o mulţime de nume cunoscute, o mulţime de talente, alături de oameni pe care îi apreciez şi îi respect extrem de mult pentru întreaga lor activitate. Destul cu vorba, să vedem.... ta-da-da-daaaaam: Sumarul ! Acesta este următorul, anunţat azi pe site-ul revistei Galileo, aici  http://revista-galileo.ro/dincolo-de-noapte-primele-reactii-si-sumarul/ : Oliviu Crâznic – Cuvîntul editorului: O epopeee cu final (sper!) aşteptat Ştefana Czeller – Spălaţi de sîngele fecioarelor George Lazăr – Ziditorii de biserici Liviu Radu – Diferite nuanţe de beznă Narcisa Stoica – Argint Viu Dan Doboş – Violet Florin Pîtea – Văgăuna bîntuită Raluca Băceanu – Fraţii de Saint-Yves Cătălina Fomet

Cum dincolo de noapte se ascund creaturi, întâmplări dar mai ales secrete bizare, tenebroase, de neînchipuit, am de gând să... vă mai las să clocotiţi de nerăbdare! Gotic? Suuure! Dacă totuşi muriţi de curiozitate aveţi mai jos câteva date: "Proaspăt laureat al Eurocon Encouragement Award, scriitorul Oliviu Crâznic, autorul romanului … şi la sfîrşit a mai rămas coşmarul (2010, Editura Vremea, premiul Galileo 2011 pentru cel mai bun roman), o extraordinară demonstraţie de virtuozitate în mînuirea tematicii şi atmosferei gotice, revine în peisajul editorial în calitate de editor al unei noi antologii originale din seria Antologiile Millennium , intitulată Dincolo de noapte. 12 feţe ale goticului. De la autori consacraţi la debutanţi de mare talent , Oliviu Crâznic a adunat între copertele acestui volum o duzină de poveşti gotice de cea mai pură factură. Antologia Dincolo de noapte va fi lansată pe data de 2 iunie la Tîrgul naţional de carte Bookfest , în prezenţa autorilor.

Voi începe postarea printr-o mărturisire: nici într-o mie de ani nu mă aşteptam să fie atât de bine pe cât a fost anul acesta la târgul de carte Final Frontier, organizat de Bookblog. Cei care mă cunosc, ştiu şi de problemuţa mea numită agorafobie... Doar că anul acesta a fost al naibii de diferit! Let's start... După cum spusesem fie pe blog fie pe Facebook, avusesem de gând să particip cam la toate punctele din program. Aşa a şi fost, şi mă bucur sincer că nu m-am limitat într-un eveniment sau două. Astfel am avut ocazia de a cunoaşte şi de a vorbi cu mai mulţi oameni, şi în plus de asta am mai avut ocazia de a compara unele evenimente, deşi despre toate pot spune că au fost bine pregătite. Micile decalări de program nu au stricat, sau cel puţin nu prea mult, fiindcă în felul acesta publicul a aflat mai multe şi a constatat că sunt mereu mult mai multe lucruri de spus, de abordat, decât se poate. Timpul a fost scurt, cele două zile au trecut precum două minute, bine, poate

 Ieri la ora 18:00, am avut onoarea de a fi invitată alături de Ana-Mariana Ionescu (poetă) şi Zigmund Tauberg (profesor de matematică, fizică, astronomie dar şi poet, preşedintele cenaclului Salonul Literar!) la emisiunea moderată de poetul şi prozatorul Mihail Grămescu, Portret de autor , la Radio Shalom România . Am reuşit printre câteva recitări ( Dilema bomboanei, Cioburi şi petale, Furtuna, Tavanul a încetat să mai plângă, Fărâme de dantelă şi Anotimpuri , unele dintre ele nepublicate pe blog) să discut şi despre situaţia actuală a tinerilor scriitori din ţară care se confruntă, ca în mai toate domeniile artistice de altfel, cu indiferenţa societăţii, cu neluarea lor în serios. Pe lângă acestea, am vorbit şi despre mine, de activităţile pe care le desfăşor ( fiind redactor de ceva vreme la  Teen Press ) şi proiectele la care lucrez. Pentru mai multe, puteţi accesa acest link şi să ascultaţi înregistrarea părţii în care am vorbit. Mulţumiri pe această cale lui Robert Lazăr.

După cum se observă şi în desenul alăturat, realizat de Daniel, o fată, mai exact persoana care servea ceaiurile - nu suport termenul de ospătăriţă ori chelneriţă - ne-a adresat un foarte "dubios" compliment, în cea mai "dubioasă" ceainărie, cu cea mai "dubioasă" servire, dar nu în ultimul rând, cu cel mai "dubios" ceai. Dar hai să începem cu începutul... Azi l-am întâlnit pe Daniel, unul dintre cei mai optimişti şi haioşi oameni pe care i-am cunoscut. După aproximativ 3-4 ore petrecute cu el, pot să spun că sunt mândră să fiu prietenă cu un astfel de omuleţ. Cred că o dată în viaţă îţi e dat să întâlneşti un aşa caracter. Ne vorbiserăm înainte unde aveam să mergem, deşi niciunul nu ştia exact unde se află ceainăria Tabiet. De ce tocmai acolo? Fiindcă începând de mâine, acolo se va ţine cel mai proaspăt cenaclu, Imaginarium, dedicat tinerilor scriitori. Aşa că am zis să găsim "minunatul" loc încă de azi. Deh, curioşi şi nerăbd

M-am cam luat cu treaba, tot timpul sunt plecată şi am cam uitat să anunţ şi aici ce am mai publicat şi unde. Aşa că vă anunţ cu bucurie că am apărut în Luceafărul de dimineaţă, numărul 32, povestirea Om de companie: http://www.revistaluceafarul.ro/index.html?id=3647&editie=151 Şi Game over, în Gazeta Sf: http://fanzin.clubsf.ro/2011/07/game-over/ Sunt fericită din punctul ăsta de vedere. Măcar pe plan profesional să fiu împlinită. Şi desigur, spiritual. Voi reveni peste o săptămână şi vă voi povesti cum a fost şi la Şcoala de Vară de la Sighet. Cea mai mare revelaţie am avut-o acolo. Am găsit Calea, the real way to go, cum ar spune... cineva. Dacă mai demult nu ştiam ce caut şi de ce, acum am găsit şi mă bucur că am înţeles ceva ce îmi fusese cândva luat. M-am întors de unde am plecat acum mult timp... And The Grace is still there, thank God. Aşa că vă las şi vă mulţumesc. Atât pot să fac şi eu. Raluca Băcean u

Prin absurd, să zicem că-s mai bine. De fapt, chiar sunt ceva mai bine. Faţă de perioada 21 iunie-8 iulie. Azi sunt chiar ok... cu excepţia faptului că nu sunt, dar vreau să fiu... Mâine plec la Sighet. Probabil vă aminţiţi postarea de acum un an, când am scris ce am făcut, ce mi-a plăcut şi ce nu la Şcoala de Vară de la Sighet. Iar acum mă reîntorc. Pentru îngheţată, desigur! Şi pentru ce se va discuta la conferinţe, evident!!! Nu sunt chiar aşa de disperată! Dar îngheţata aia, merită! SERIOS CĂ DA! Aşa că acea îngheţată îmi va revigora tot trupul şi sufletul. O aştept de un an. Da, pe ea. Şi locul... dacă stau să mă gândesc. Şi faptul că merg cu trenul vreo 15 ore mă revigorază. Abia aştept. Să scap de Bucureşti şi de tot ce e aici, de ce mă face să mă scurg, să mă pierd pe mine însămi. E oribil sentimentul. Când acasă nu mai pare acasă, când propria inimă te acuză de tot felul de lucruri... şi când mintea dă vina pe inimă. Sucks...Really... Ochii care nu se văd se uită. Dar e posibi

Cam asta sunt eu de vreo câteva zile. Deşi starea propriu-zisă a început acum vreo 3 săptămâni, sau 4, când toate energiile, dar toate nenică, au luat-o razna. Ideea e că m-am concentrat atât de mult să fac un bine, că mi-am dat eu peste cap forţa vitală ce acum nu mai este unde ar trebui să fie. Şi, colac peste pupăză, o parte considerabilă din puţinul ăla cu care am rămas am avut grijă să se ducă la cine avea nevoie de el. Sunt altruistă, dau dacă am, doar că nu mai aveam nici eu. Persoana s-a făcut bine, parţial, dar nu din energia mea, cred că am luat puţină ,,mană" şi din jur. Deh, că tot e soare, să-l secăm pe el de energie că are mai multă ca mine. Iar acum, abia dacă mai văd o cale de scăpare din fumul asta gros, ce mă învăluie ca o ceaţă puturoasă şi verzuie. Sunt sleită de putere, abia îmi mai ţin ochii deschişi. Şi la propriu şi la figurat. Dar nu e nimic, dacă aşa e să fie, să fie. Să nu plângeţi după mine. Ori îmi revin, şi voi fi mult mult mult mult mult mai putern

Nici ea nu mai ştia de când stătea închisă acolo Privind spre lume, spre viaţă, simţind amărăciune Degeaba spera, îşi punea dorinţe, tot cerea o minune, Căci timpul, locul şi ea însăşi îi privau viaţa De tot şi de nimic, de suferinţă şi de iubire. Ea nu putea fi capabilă decât de un imens gol stăruitor. Prin sticla prăfuită de timp şi de amprente, Vremea i se scurgea spre nicăieri, rapid şi fără sens. Era prea preţioasă, un obiect de artă neînţeles Ce era tot admirat, iubit şi venerat... Dar atât, fiindcă nimănui nu-i păsa ce e dincolo de sticlă. Vedeau valoarea, simţeau emoţia, dar asta, nu conta. În van erau toţi acolo, privind consternaţi Nimic nu o putea face să fie şi să simtă că e vie. Un obiect preţios, dar doar atât, incapabil de sentimente Dar care tânjea la ce se găsea dincolo de acea lume. Într-o zi, fără ore, fără clipe, a sosit. A sosit el să o scape De povara transparentă, ce-o închidea, o distrugea... Era doar, îngrijitorul, ca s-o mute iar din loc. Dar unde? A dus-o înt

Din categoria personalo-penibile. Ce e cu Alpha? Să zicem că e... ceva. Să vă povestesc cum a început totul... În noaptea dintre anii 2009 şi 2010, a fost lună plină. Dacă îţi puneai o dorinţă exact la ora 12:oo, aceea mai mult ca sigur se împlinea. Şi chiar de spui că-i o prostie, să ştii că e de ajuns să crezi. Bun. Mi-am notat pe o hârtiuţă dorinţa, ca să o am mereu la mine şi am ascuns-o în blugi. Am încercat să o formulez cât mai simplu ca să nu existe dubii. Şi aşa Universul e complex, nu era nevoie să fie şi dorinţa mea prea complicată. Dar cu cât ceva e formulat mai simplu, cu atât devine mai interpretabil. Iar dorinţa mea nu cuprindea şi data când aş vrea să devină realitate, ci era o formulare asemănătoare cu " vreau să...." nu când sau cum. Mai departe. Am aşteptat un an întreg. Şi a naibii să fie de viaţă şi de circumstanţe, până în seara de 31 decembrie 2010 nu am crezut că se mai împlineşte. Dar, am avut senzaţia că s-a împlinit cumva... deşi nu îmi arăta nimic

... cu emoţii dar a decurs totul bine. Cine mă cunoaşte, ştie că înaintea oricărui eveniment, fie el de orice fel, par doborâtă de emoţii şi de multe ori acestea îmi ,,umbresc" abilităţile oratorice - ce oricum nu prea le am - ori creativitatea. Dar m-am descurcat în cele din urmă, iar pulsul mi-a revenit la normal după vreo 10 minute. Am fost încântată să particip la cea mai veche emisiune de acest gen din Europa - se ştie! - mai ales cu o gazdă atât de cunoscută şi apreciată în ,,lumea" SF, domnul Ştefan Ghidoveanu şi cu Roxana Petrescu, PR Manager la Grupul editorial Corint, o profesionistă în adevăratul sens al cuvântului, cum s-a şi observat ieri. Mi-am permis să iau câteva fotografii de pe blogul Moshului Sf ... Enjoy! Desigur, ţin să mulţumesc şi ascultătorilor! Dovada: premiile de fidelitate ce se oferă în cadrul emisiunii Exploratorii lumii de mâine . Aflaţi ce a scris şi Moshul Sf pe blogul