Raluca Băceanu la... Radio Shalom România

 Ieri la ora 18:00, am avut onoarea de a fi invitată alături de Ana-Mariana Ionescu (poetă) şi Zigmund Tauberg (profesor de matematică, fizică, astronomie dar şi poet, preşedintele cenaclului Salonul Literar!) la emisiunea moderată de poetul şi prozatorul Mihail Grămescu, Portret de autor, la Radio Shalom România.

Am reuşit printre câteva recitări ( Dilema bomboanei, Cioburi şi petale, Furtuna, Tavanul a încetat să mai plângă, Fărâme de dantelă şi Anotimpuri, unele dintre ele nepublicate pe blog) să discut şi despre situaţia actuală a tinerilor scriitori din ţară care se confruntă, ca în mai toate domeniile artistice de altfel, cu indiferenţa societăţii, cu neluarea lor în serios. Pe lângă acestea, am vorbit şi despre mine, de activităţile pe care le desfăşor ( fiind redactor de ceva vreme la Teen Press) şi proiectele la care lucrez.

Pentru mai multe, puteţi accesa acest link şi să ascultaţi înregistrarea părţii în care am vorbit. Mulţumiri pe această cale lui Robert Lazăr.

Şi pentru că orice lucru spus devine mai interesant alături de nişte fotografii reuşite, voi posta frumoasele cadre surprinse de Elena Auguria, de pe  parcursul emisiunii.

Împreună cu Ana-Mariana Ionescu.

 Eu, mama (da, talentul este ereditar:)) ), şi Zigmund Tauberg.

Citind câteva versuri. 

Aceeaşi privire, aceeaşi direcţie, aceleaşi gesturi, cu toate astea, eu mă consider mai degrabă o prozatoare, decât o poetă.

De la st. la dreapta: Zigmund Tauberg, Viorel Ilişoi (Jurnalul), Raluca Băceanu şi Ana-Mariana Ionescu, într-o pauză.

Antologia de poezii Bal la palat.

Ana-Mariana Ionescu, mama. Vă vine să credeţi că a fost nevoie ca eu să public în 2009, ca ea să-şi facă curaj în 2010 pentru a face acelaşi lucru? Totuşi, e cea mai admirabilă femeie din câte cunosc. 

Explicând diverse.

"Autoarea autoarei" şi eu, după cum a spus domnul Viorel Ilişoi.

Punând ţara la cale :)).

Una dintre figurile mele tipice: perplexă ori cu capul în nori. 

Şi ca să vă amuz puţin, vă voi spune bancul făcut pe seama numelui meu, de către Zigmund Tauberg. Încă râd când mi-l amintesc. El sună cam aşa:

"Noaptea, Raluca merge la un han. Hangiul întreabă:

- Cine e?

- Ada Ioana Raluca Băceanu.

- Ne pare rău, nu avem atâtea locuri.

Şi uite aşa, a rămas Raluca pe afară."

Amuzant. Am râs un sfert de oră încontinuu. Serios!

M-am distrat. Am remarcat...ta-da-da-dam!!!!... că....e din ce în ce mai uşor să vorbesc! Ştiţi că eu în situaţii de genul celei de mai sus, când trebuie să vorbesc despre mine şi despre ce fac, mă cam ia bâlbâiala, na, de emoţii. Am controlat problema şi a ieşit mai bine decât m-am aşteptat. Atmosfera călduroasă şi oamenii de excepţie au făcut totul.

P.S Un articol de ziar stă să apară. Să fiţi pe fază!!! 

Raluca Băceanu