Interview With A Vampire

Prin absurd, să zicem că-s mai bine. De fapt, chiar sunt ceva mai bine. Faţă de perioada 21 iunie-8 iulie. Azi sunt chiar ok... cu excepţia faptului că nu sunt, dar vreau să fiu... Mâine plec la Sighet. Probabil vă aminţiţi postarea de acum un an, când am scris ce am făcut, ce mi-a plăcut şi ce nu la Şcoala de Vară de la Sighet. Iar acum mă reîntorc. Pentru îngheţată, desigur! Şi pentru ce se va discuta la conferinţe, evident!!! Nu sunt chiar aşa de disperată! Dar îngheţata aia, merită! SERIOS CĂ DA! Aşa că acea îngheţată îmi va revigora tot trupul şi sufletul. O aştept de un an. Da, pe ea. Şi locul... dacă stau să mă gândesc. Şi faptul că merg cu trenul vreo 15 ore mă revigorază. Abia aştept. Să scap de Bucureşti şi de tot ce e aici, de ce mă face să mă scurg, să mă pierd pe mine însămi. E oribil sentimentul. Când acasă nu mai pare acasă, când propria inimă te acuză de tot felul de lucruri... şi când mintea dă vina pe inimă. Sucks...Really... Ochii care nu se văd se uită. Dar e posibi

Mă aşez şi-ncep să-mi privesc chipul din oglindă Ce se uită înspre mine parşiv şi plin de scârbă, Îmi rânjeşte cu nişte dinţi mari şi albi ce vor să sfâşie Tot ce-a mai rămas bun şi pur din mine. Îl privesc de-atâta timp, încât simt că ameţesc El tot mă fixează cu nişte ochi negri ce parcă moarte îmi doresc. Îşi dă capul pe spate şi-şi flutură vâltoarea de bucle ruginii, Încearcă să mă vrăjească şi să mă înhaţe cu ghiarele-i cenuşii Dar se lovesc de reflecţia mea în a ei realitate Degeaba încearcă să mă tot doboare, nu-i reuşeşte. O văd cum se calmează şi mă priveşte lung, Am senzaţia că deja vede prin trupu-mi, Îi văd ochii cum îi devin roşiatici şi scânteiază Apoi îmi aud râsul strident şi o greutate mă apasă. Sunt eu, de dincolo de acea oglindă, tot eu Însă diferită prin realitatea oglindită Nu sunt cea dulce şi mereu săritoare Devin acră şi chiar... e de mirare! Întind mâna spre ea, ce cu ochi timizi mă priveşte O ating, mă atinge, apoi str

Cam asta sunt eu de vreo câteva zile. Deşi starea propriu-zisă a început acum vreo 3 săptămâni, sau 4, când toate energiile, dar toate nenică, au luat-o razna. Ideea e că m-am concentrat atât de mult să fac un bine, că mi-am dat eu peste cap forţa vitală ce acum nu mai este unde ar trebui să fie. Şi, colac peste pupăză, o parte considerabilă din puţinul ăla cu care am rămas am avut grijă să se ducă la cine avea nevoie de el. Sunt altruistă, dau dacă am, doar că nu mai aveam nici eu. Persoana s-a făcut bine, parţial, dar nu din energia mea, cred că am luat puţină ,,mană" şi din jur. Deh, că tot e soare, să-l secăm pe el de energie că are mai multă ca mine. Iar acum, abia dacă mai văd o cale de scăpare din fumul asta gros, ce mă învăluie ca o ceaţă puturoasă şi verzuie. Sunt sleită de putere, abia îmi mai ţin ochii deschişi. Şi la propriu şi la figurat. Dar nu e nimic, dacă aşa e să fie, să fie. Să nu plângeţi după mine. Ori îmi revin, şi voi fi mult mult mult mult mult mai putern

Norii se adună şi încep să se-negrească, Se încruntă furios, trosnesc şi luminează Nu vor să se-astâmpere, parcă vor să mă vrăjească Însă ştiu că asupra mea este El şi mă veghează. Vântul mă învăluie, mă trage şi mă izbeşte, Nu vrea să-mi dea pace, deodată îmi vorbeşte. Nu vreau să-l aud, mă sperie, vreau să dispară Strig disperată cu lacrimi în ochi, ca El să apară. Ploaie şi grindină se aruncă asupră-mi, din văzduh Pace nu vor să-mi dea, voiesc să îmi strivească Şi ultimul meu gând şi dor, şi însuşi duh ,,Vino şi ia-mă", Îi spun, atât dorea, să mă stârnească. Un fulger mă încălzeşte, devin lumină, Mă ridic cu vântul la cer, încet-încet, Iar ploaia şi grindina acum trec prin mine Nu mă mai opresc, şi-L văd, am ajuns la El. 3 iunie 2011 Raluca Băceanu P.S Dacă înainte parea că simt ceea ce scriu, ei bine, acum, poate mai mult ca niciodată simt , pentru că există şi un fond. Mulţumesc pentru că-mi hrăneşti creativitatea. Sper să îţi placă. P.P.S E genul de poezie ce trebuie citită

Tavanul a încetat să mai plângă, Pare că-i astupat de destin Iar acum nu poate decât să surâdă Nu mai stă trist, pare chiar senin. Fereastra şi-a deschis brusc ochii, Nu mai e murdară, ba chiar Începe să facă loc privirii, Ce bine când totu-i clar! Uşa încet-încet s-a deschis, Căldura pătrunde deodată, Temperatura-mi s-a decis Să se ridice... şocată. Podeaua nu mă mai înţeapă Cumva, prietenă mi-a devenit. Simt că plutesc ca pe apă... Da! Pe de-a-ntregul am revenit! 9 mai 2011 Raluca Băceanu

19 martie 2009... A trecut mai mult de un an de atunci. Poate că a fost o zi ca oricare alta(!). Poate nu. Cu siguranţă nu a fost. Cred că atunci m-am îndrăgostit cu adevărat, şi nu pe 10 octombrie 2008. Atunci a început doar o obsesie tâmpită, care încă mai persistă într-o oarecare măsură. În sfârşit... Dar în martie mi-am dat seama pentru prima oară de existenţa idealului. Un fel de de muză masculină care de atunci mă cam însoţeşte pretutindeni. Eu îi spun Vlad. Poate este o prezentă spirituală, sau doar rodul imaginaţiei mele, şi nevoia de a avea un scop pentru care să merite să i te dedici trup şi suflet. Eu mă dedic trup şi suflet unei idei. Şi poate că peste un an nu o sa mai cred asta, dar la dracu', prezentul contează până la urmă. Chiar dacă acum mă voi lega puţin de trecut... 19 martie. O zi la şcoală. O persoană introvertită cu bucle castanii intră în biblioteca liceului Spiru Haret. Nu ca să citească, ci doar să se ferescă de masa dezordonată de elevi care o strivea pre

Ce este real? Ce este doar imaginaţie? Normal ar trebui să fac distincţia între ele, aşa ar fi normal. Să zicem că încă mă aflu în toate minţile, încă, dar sunt multe lucruri pe care aş vrea să le descos, doar că, ştiţi cum se întâmplă, de multe ori te afunzi mai rău în mister. Şi sincer, m-am cam săturat să tot cad şi să tot cad din lac în puţ. Rău de tot. Poate că am citit eu prea multe romane fantasy în ultima perioadă – de fapt numai din astea am citit- şi din această cauză se nasc unele teorii în mintea mea, care între noi fie vorba, e aşa de încurcată cu atâtea şi atâtea de mă mir că mai ţin pasul cu tot şi cu toate. E greu. Dar când nu m-am descurcat eu, măcar cât de cât? Ei?... Să privim rândurile de mai sus ca o introducere...Bine, bine, recunosc, amân ce am de spus –ca de obicei. Cum am spus, e greu şi nu ştiu dacă o să ajung să scriu aici tot ce mă frământă apropo de universul acesta...sau de universurile acestea? V-aţi gândit vreodată că ceea ce scrieţi s-ar putea să se ade

Ciudată. Ratată. Rockeriţă. Urâtă. Frumoasă. Proastă. Inteligentă. Naivă. Înţeleaptă. Cinică. Ipocrită. Ţăcănită. Caraghioasă. Banală. Interesantă…iar lista ar putea cu lejeritate continua. Aş putea să fiu exact ce presupun cuvintele înşirate mai sus. Dar, cum am şi zis, sunt doar nişte cuvinte. Eu sunt un om şi nişte simple adjective nu mă pot defini ca persoană...darămite sa imi definească personalitatea şi aşa complexă. Eticheta cu care sunt identificată de o persoană este în funcţie, evident, şi de personalitatea persoanei în cauză, adica cea care etichetează. Şi ştiţi de ce? Să vă explic. Normalitatea o percepi tu, în funcţie de ce ţi se pare ţie normal şi nu neapărat de ce li se pare celorlalţi normal. Ar trebui să fie logic. Mai intervin şi gusturile. Înainte ca unei persoane să îi par ciudată sau rockeriţă, îi apar ca fiind frumoasă sau urâtă. Eu personal, nu ma consider nici una nici alta. De fapt, nu mă consider pe măsura niciunei etichete care mi-a fost pusă. Întrebarea este

SRSFF va invita vineri 30 iulie, ora 17.00, Centrul Calderon, str.Jean Louis Calderon nr.39, sector 1 la intrunirea cenaclului ProspectArt : Catalin Sturza - Fantasy-ul romanesc Cristian Mihail Teodorescu - ”Basme africane” Marian Truta - ”Trei povesti despre Soledad” Cristian Tamas va citi eseul lui David Hartwell - ”Dolari si dragoni : Adevarul asupra fantasy-ului”, tradus de Mihai Dan Pavelescu Va asteptam.

Subsemnata Ada-Ioana-Raluca Băceanu, aici de faţă – sau, mă rog, în poza de alături- are de gând să vă povestească peripeţiile de la Şcoala de vară din Sighet, ediţia a XIII-a...dar uneori cuvintele sunt de prisos, aşa ca voi face ceva în EXCLUSIVITATE, şi anume voi pune câteva poze, unele mai sugestive decât altele ... Nu vreau să comentez ceva apropo de conferinţe, pentru că, unu la mână, am lipsit de la vreo 2-3 –daaa, recunosc; doi la mână, când am participat la ele, pot să spun că am încercat din greu să nu casc de mai mult de 2 ori pe minut, fiindcă în primele zile mai ales, a fost al dracului de plictisitor. Din a treia zi mi-am găsit concentrarea. Să fi fost de vină orele nedormite? Probabil. Am reuşit să dorm cel mult 4 ore şi jumătate. Trebuie să specific că am nevoie de cel puţin 7 ore, altfel ... ei bine, ghiciţi şi voi. Să trecem la oile noastre acum. Sighet. Păi, primul lucru care m-a şocat de-a dreptul a fost îngheţata!!! 5 bani GLOBUL! Având în vedere acest lucru, pot

Titlul spune deja multe. Nici nu stiu ce ar trebui sa mai spun/sa mai exprim/ expun/ descriu/povestesc or whateva'. Probabil o sa fie o alta postare din aceea de ,,suflet'' cum va place voua sa le numiti pe astea. Sau nu. Probabil iar o sa o dau in bara incercand sa spun ce ma deranjeaza, in speranta ca, poate cine stie, cuiva ii va pasa/ va intelege/ accepta, dar sincer, stiu ca nu prea e asa. Asa ca ma mint, iar. Probabil ca 99% dintre persoanele care vor citi aceasta postare isi vor da seama despre ce/cine este vorba. Acel 1% va ramane indiferent. Dar, DAR, poate ca ma insel si va da click atunci cand imi va vedea pentru a 1294375 oara la status mirobolantul meu blog si isi va da cu pumnii in cap cand va citi o alta postare de ,,suflet'' patetica si jenanta. Doar ca pana acum, nu prea am spus nimic concret si ma invart in jurul subiectului. Ca de obicei. Spre deosebire de tine- surpriza!!!- nu pot sa fiu directa. Asa ca voua, celorlalti va transmit o stare confuz

Observ cum timpul nu oboseasca sa tot treca pe langa mine intr-un ritm atat de alert. De ce nu poate pur si simplu sa mai stea si pe loc uneori?:-?? Realizez abia acum ca a sosit si vara mult asteptata de aproape toata lumea. Da! Chiar si eu am asteptat-o , nu stiu de ce. Poate ca tanjesc sa lenevesc cu orele sa ma bucur de o carte buna asa cum stiu eu cel mai bine. Chiar imi era dor de acele zile cand citeam de dimineata pana seara inconjurata cu cele mai bune carti si ciocolata evident :)). “-Ce usor e sa o faci pe Ral fericita!:) “ Asta imi spun adesea cele mai apropiate persoane . E foarte usor sa ma faci fericita cu lucruri cu care marea majoritate a adolescentilor nu sunt familiarizati. Carti...dar in privinta ciocolatei cred ca sunt destul de familiarizati. Sa nu va inchipuiti ca scriu pe un subiect anume, pur si simplu scriu de dragul de a scrie...nu am mai scris de ceva timp pe blog si “fanii” deja imi duc lipsa. Care fani? Eh...unul poate exista si imi frecventeaza si apreci