Tavanul a încetat să mai plângă

Tavanul a încetat să mai plângă,
Pare că-i astupat de destin
Iar acum nu poate decât să surâdă
Nu mai stă trist, pare chiar senin.

Fereastra şi-a deschis brusc ochii,
Nu mai e murdară, ba chiar
Începe să facă loc privirii,
Ce bine când totu-i clar!

Uşa încet-încet s-a deschis,
Căldura pătrunde deodată,
Temperatura-mi s-a decis
Să se ridice... şocată.

Podeaua nu mă mai înţeapă
Cumva, prietenă mi-a devenit.
Simt că plutesc ca pe apă...
Da! Pe de-a-ntregul am revenit!

9 mai 2011
Raluca Băceanu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum să ai grijă de un pui de porumbel

De ce fac maratoane Harry Potter când sunt tristă sau singură?

Agonie şi extaz - păreri şi citate preferate