Tavanul a încetat să mai plângă
Tavanul a încetat să mai plângă,
Pare că-i astupat de destin
Iar acum nu poate decât să surâdă
Nu mai stă trist, pare chiar senin.
Fereastra şi-a deschis brusc ochii,
Nu mai e murdară, ba chiar
Începe să facă loc privirii,
Ce bine când totu-i clar!
Uşa încet-încet s-a deschis,
Căldura pătrunde deodată,
Temperatura-mi s-a decis
Să se ridice... şocată.
Podeaua nu mă mai înţeapă
Cumva, prietenă mi-a devenit.
Simt că plutesc ca pe apă...
Da! Pe de-a-ntregul am revenit!
9 mai 2011
Raluca Băceanu
Comentarii