Interview With A Vampire

M-am apucat serios de treabă pentru a doua parte a trilogiei HARUL. Până acum romanul are 11 pagini, 11 pagini încărcate emoţional într-un mod de nedescris aici, pe blog. Veţi simţi şi voi probabil 1% (şi credeţi-mă, e mult şi atât!) din ce simt eu acum când veţi parcurge romanul. E ca atunci când naşti. Imaginaţi-vă că mă simt ca la o naştere a unui copil de 10 kilograme, unde simt durerea atât fizic cât şi psihic. Pur şi simplu mă simt sfâşiată în două bucăţi. Am reînceput să scriu  fiindcă abia acum am ajuns atât de la pământ emoţional încât să fie vital scrisul pentru a transmite nişte emoţii, sentimente, stări, într-un mod autentic; dacă nu scriu simt că mor pur şi simplu. Da, sunt vraişte. Sunt într-un hău unde nu există înţelegere, dragoste, unde mă simt imposibil de descris de singură. Mai rău de un milion de ori faţă de cum mă simţeam când am scris prima parte a seriei. Într-un fel sau altul mi-am distrus viaţa personală. Mi-am îngheţat sufletul în timp ce inima cl

Am făcut-o și p-asta! No more words... (insert drums right here....)  http://moshulsf.wordpress.com/2013/08/07/exclusivitate-moshul-sf-proza-de-raluca-baceanu/ Mulțumiri Moshului SF pentru cuvintele încurajatoare... ”Lucrul foarte important însă, în opinia mea, este curajul scriitoarei de a sacrifica spectaculosul ideii științifice în favoarea profunzimii ideilor sociale. Nu mă interesează ce înseamnă sau cum s-a îndeplinit călătoria în timp, mă interesează mai mult implicațiile unei asemenea descoperiri. Iar aici Raluca Băceanu vine cu niște idei extrem de interesante… poate chiar prea interesante dacă vom parcurge frazele de final! Idei care se potrivesc perfect cu acel „what if?” propus de clasicii SF-ului american, oameni fără prejudecăți și deschiși oricărei interpretări viabile a unei ipoteze science fiction.” Cui o să-i placă, știe el de ce...  Raluca Băceanu 7 august 2013

( din categoria personalo-penibile ) Singurătatea. Și am motive să îmi fie teamă de asta. Mereu m-am simțit singură. Până să trec de adolescență credeam că e o prostie a vârstei ăsteia. Îmi dau seama că nu e așa, că e stare perpetuă. Prietenii îmi spun deseori că eu sunt cea care se izolează. Poate chiar asta fac uneori, ca să îi scutesc de suferințele mele, de grijile care sunt prea multe pentru o persoană de nici 20 de ani. Și am cui să mă confesez, dar nu pot. Și mă doare. Sunt momentele acelea când îți vine să țipi, și țipi în tine încât simți că ai putea trezi și morții din morminte cu disperarea ta, când, de fapt, nu te aude nimeni. Iar dacă îți spui oful tot nu e bine. Fiindcă nimeni nu își înțelege durerea. Tu nu suferi, tu ești rece , mi se spune. Sau Tu? Supărată? Și când văd în sfârșit că suferi, te iau în brațe dar parcă fără să înteleagă că ai un motiv real pentru care îți vine să mori și să termini socotelile cu lumea asta. Mai e cazul când ajung să te cunosc

( din categoria personalo-penibile ) Nu știu cum sunteți voi, dar eu când am o problemă de sănătate dau fuguța la spital ca să o rezolv. De un timp durerile de spate nu îmi dau pace. Și nici cele de cap. Doh, mare brânză, ar zice unii, sau, te plângi prea mult. Ok, mi-am zis de multe ori că sunt o ipohondră incurabilă, dar se pare că nu e chiar așa după cum se va observa în rândurile de mai jos. Am plecat hotărâtă la oftalmolog. Unul haios de altfel, data trecută îmi spunea că dacă mă doare ochiul îl scoate și după ne jucăm fotbal cu el. Eh, de data asta, după ce m-a așezat la enșpe mii de aparate, cu zâmbetul pe buze îmi dă verdictul: Te operăm joi. Moment de panică. Apoi continuă. Cu laser YAG. Coșmarul meu din copilările. Pe vremea aceea, pe la 7 ani, am avut vreo 3 intervenții din astea pe viu, că așa le spun eu celora care nu necesită anestezie generală. Și nici măcar locală având în vedere că am simțit TOATĂ durerea aceea groaznică, de parcă îmi înfingea un cui ars în o

Nu m-am ţinut de cuvânt şi am cam lăsat (din nou!) blogul în paragină. Lansarea romanului meu proaspăt publicat, "Harul" a avut loc pe data de 1 martie în Club A. Pe blog nu am anunţat, pe FB a fost mediatizat acest eveniment de către cei de la Ideea Europeană, editura la care am publicat, şi cărora le mulţumesc pentru sprijinul ireproşabil pe care mi l-au acordat, şi de către cei de la Club A. Pentru cei care din diferite motive nu au putut ajunge la această lansare aveţi o înregistrare aici: http://www.youtube.com/watch?v=XT0q9u18E-M&feature=youtu.be , http://www.youtube.com/watch?v=hQ0XUHhXqK8&feature=youtu.be sau aici http://www.privesc.eu/Arhiva/15234/-Editura-Ideea-Europeana-organizeaza-lansarea-volumului--Harul---de-Ada-Ioana-Raluca-Baceanu--primul-roman--paranormal-romance--din-Romania . De spus nu ar fi multe din moment ce puteţi viziona lansarea. Aş adăuga însă că Harul este un roman început în 2009, publicat în 2012, este primul roman de pa

A apărut în sfârșit Harul. Ce-i drept, vă aduc această știre cu întârziere... Dar mai bine mai târziu decât niciodată, așa spune o vorbă. Până să mă calmez eu și să asimilez cum se cuvine această veste, observ că pe unele bloguri au apărut postări despre romanul meu. În primul rând site-ul Librăriei pentru toți, de unde puteți comanda cartea:  http://librariapentrutoti.ro/hp-noutati/harul.html Apoi site-ul revistei Galileo:  http://revista-galileo.ro/raft-raluca-baceanu-harul/ Bookie:  http://www.bookie.ro/harul-romanul-unei-adolescente-deosebite.html Blogul Minervei:  http://viper2007minerva.wordpress.com/2013/01/24/harul/ Și Blogul lui JO:  http://nameless-1830.blogspot.ro/2013/01/harul-raluca-baceanu.html?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed:+nameless-1830+(Nameless) Pe Facebook se desfășoară un concurs. Până la data de 31 aveți șansa de a intra în posesia unui volum + autograf. Gășiți detaliile pe FB Librăriei pentru toți . Scurt ș

Trecuse prea mult timp... Am privit-o cu mirare. Era atât de schimbată încât abia am putut accepta că era ea. Avea în privire un soi de maturitate. Acel licăr al ochilor părea că e mai puţin luminos. Părul, mai scurt şi mai drept ca înainte, i se revărsa pe umerii ce se mişcau în funcţie de respiraţia ei sacadată. Îşi lăsă privirea în jos, ca şi cum s-ar fi ascuns, ca şi cum şi ea ar fi simţit scurgerea timpului mai apăsat ca înainte. Îşi privi mâinile lungi cu teamă, nu şi le admira. Ridică oglinda de pe comodă şi încercă să se privească. O lacrimă i se rostogoli pe obrazul drept, o lacrimă pe care o lăsă nestingherită să curgă. Îşi atinse pomeţii şi îşi duse mâinile uşor spre buzele ce îi erau întredeschise. Uşor încruntată, clipi de câteva ori şi spuse mai încet decât o şoaptă: - Îmbătrânesc . Atunci am realizat că se uita la ridurile pe care le avea, sau pe care credea ea că le-a dobândit. - Cred că nici nu m-ar mai recunoaşte. Au trecut nişte ani, iar eu, eu sunt alta. Tim

Din motive mai mult sau mai puţin personale am încetat să mai colaborez cu revista Suspans. Însă am început o nouă colaborare cu REVISTA DE SUSPANS ce a apărut pe 1 octombrie 2012. Ţineţi minte această zi pentru că e începutul a ceva minunat. Să aruncăm o privire peste cuprins. Găsim: Editorialul semnat de  Mircea PRICĂJAN – Nu am terminat ce am avut de spus. De citit! Recenziile următorilor: Adina BARVINSCHI – Un maestru francez(Pierre Lemaitre, Alex) Gabriel DAMIAN -- Cenuşăreasa lui King(Stephen King, Carrie) Gabriel DAMIAN -- Purgatoriul din tribună(Stephen King şi Stweart O'Nan, A Face in the Crowd) A.R. DELEANU -- Un altfel de Sherlock Holmes (Caleb Carr, The Alienist) Mircea PRICĂJAN -- Primul fantasy romantic românesc? (Anna Váry, Ultima vrăjitoare din Transilvania. Volumul I: Contesa Aneke) La rubrica de film: Gabriel DAMIAN – Pumpkinhead (1988) Răzvan T. COLOJA -- Morţii vii pentru a câta oară? (Resident Evil: Retribution, 201

... după o absenţă de... of, îmi e aşa ruşine... două luni! Să o luăm cu începutul verii. După ce am terminat cu nebunia înscrierii la facultate, mai mult ca sigură eram că voi intra la Istorie, cum s-a şi întâmplat.... tadadadaaaam... a urmat vacanţa bine-meritată, însă nu înainte de a avea cel mai nebunesc job pe care nu ar fi trebuit să îl încerc niciodată, acela de agent imobiliar. De aici o lungă poveste despre care vă voi vorbi în postarea următoare. Vorbeam de vacanţă... Costineşti. Pentru al doilea an consecutiv. Această vacanţă am câştigat-o după ce vreo 20 de sâmbete la rând, în clasa a XII-a, am participat la un curs elaborat de jurnalism. Experienţa a fost una, dar cadoul primit, tabăra aceasta a fost incredibilă...  Am cunoscut o nouă faţă a iubirii. Aceea când iubeşti şi eşti iubit înapoi. Acea faţă când te îndrăgosteşti de o persoană când şi ea se îndrăgosteşte de tine. În acelaşi timp, după o primă privire, după un prim gând. Şi, Doamne, e... habar nu am cum s

Gata BAC-ul dragii mei, mă reîntorc în forţă la scris şi citit, dar şi la lucrat. Luna iulie ne aduce pe lângă vipie un nou număr de SUSPANS! La capitolul proză nu ducem lipsă, ba chiar trei noi autori ni s-au alăturat cu proze care mai de care mai... bizare! Astfel îi întâlnim pe Eugen Ovidiu Chirovici, cu al său text Accidentul; Aurelia Chircu, ce adaugă o nouă parte la Din ştreang , mai bună, mai răpitoare; Tiberiu Virgil Popescu, cu ai săi Câini fantomă; Karel Cispic, cu Întâlnirea; Ioana-Cătălina Dorojan, care semnează cel mai bun text de-al ei de până acum, Susurul tăcerii; Mihai Hafia Traista, semnează o primă parte din Zodia Mielului; Paul D. Adrian, cu al său stil inconfundabil de delicios, delectându-ne cu al său text: Nopţi în tenebre: Piatra din Abis; Sânge, lacrimi şi aur, partea I de James R. Blaisse; Alin Dărângă, cu încă un text excepţional (băiatul ăsta scrie din ce în ce mai bine, WOW) cu super proza Mirtuman; Alexandra Niculae cu al ei text Raze strâ

Şobolani cu burta-ntoarsă Şi păsări de mult strivite, Asortaţi în verdele Gândăcimii storcoşite, Pe-un asfalt ei se preling... Prefăcuţi de mica soartă În ofranda paşilor. Dar asfaltul geme Sub mirosul mult prea acru. Îi e cald şi se topeşte La lumina Astrului Până când micile trupuri,  Se evaporă de timp Şi-mi dau seama cu stupoare... A menirii mişelie! Şi de gândurile ar fi trupuri Le-aş storci de-asfalt acum Ca să nu-mi mai bâzâie-n minte "Unde eşti? Ce-ai mai făcut?"... 15 iunie 2012 Raluca Băceanu

                                                                          Nu râvni la Zeiţa universului tău, Prefă-o-ntr-o sfântă, nu-i întina rostul De a creea, prin tine, purul cast din lume... Căci altfel, foc şi tunete se vor abate spre tine. Renunţă la trup, la dulcele carnal, Deschide ochii, vezi că-i doar trecător, un păcat. * Ai râvnit la Zeiţa universului tău, Ai prefăcut-o violent într-o trestie speriată Şi te-a distrus prea repede prin murdara-ţi dorinţă... Pucioasă din umbre s-a abătut furios spre tine Acum... prea târziu să te lepezi de carnal Din fiinţa ta se înfruptă mişel păcatul... Închide ochii căci prin ei nu mai zăreşti Înaltul. * Te-ai stins. 3 iunie 2012

" ÎNTRE VIRTUTE ŞI PĂCAT A durat vreo doi ani pînă să reuşesc să îmi dresez impulsurile Inspiraţiei şi să o las să se coacă. Tentativele de la început aveau, mi s-a spus, o oarecare sclipire – cu toate acestea, de pe atunci ştiam că mai am mult de lucru. Împlinisem 15 ani la vremea aceea, de ajuns pentru a conştientiza că scrisul este o artă, nu doar un hobby trecător, menit strict a-mi „astîmpăra” mie anumite idei. Am început să iau literatura fantastică în serios citindu-l pe Edgar Allan Poe. Imediat ce am parcurs poveştile sale, am realizat motivul pentru care tentativele mele de   paranormal romance   erau destinate să rămînă doar nişte tentative. Cînd „Moshul SF”, Ştefan Ghidoveanu, mi-a dat şansa să scriu un text pentru binecunoscutele sale   1001 de scorneli , am înţeles că venise, pentru mine, un moment de cumpănă, în care se putea naşte Viitorul. Şi chiar s-a născut; călcînd pe urmele uriaşe ale lui Victor Frankenstein, Creaţia mea s-a ivit fragedă şi încă temătoare –

Când corbul croncăne în noaptea de pană Și simți mirosul curat, cel de ploaie, Pământul urlă sub a ta mișcare, Unduindu-se ușor... dar cutremurător. Cade natura, sub ea însăși se prăbușește Se despică pământul și din el iute iese Răsare gâlgâind abundent, roșie lavă Înfingându-se-n vălul negru ca să-i ridici slavă. Te zbați inutil sub focul ce roșu curge, Dar nu vrei să scapi, vrei să te mistuie Și-n Absolut să te pierzi, să mori cu natura. Nu mai ești tu, săruți forță pură. 17 mai 2012 Raluca Băceanu

Nu ştiu cum sunteţi voi, dar eu când îmi propun ceva, nu renunţ la visul meu, indiferent de cât de mult timp şi de cât de multe forţe mi-ar trebui. Una dintre aceste dorinţe a fost să reuşesc să public la prestigioasa editură Millennium. Nici prin cap nu-mi trecea însă că voi avea ocazia de a publica alături de o mulţime de nume cunoscute, o mulţime de talente, alături de oameni pe care îi apreciez şi îi respect extrem de mult pentru întreaga lor activitate. Destul cu vorba, să vedem.... ta-da-da-daaaaam: Sumarul ! Acesta este următorul, anunţat azi pe site-ul revistei Galileo, aici  http://revista-galileo.ro/dincolo-de-noapte-primele-reactii-si-sumarul/ : Oliviu Crâznic – Cuvîntul editorului: O epopeee cu final (sper!) aşteptat Ştefana Czeller – Spălaţi de sîngele fecioarelor George Lazăr – Ziditorii de biserici Liviu Radu – Diferite nuanţe de beznă Narcisa Stoica – Argint Viu Dan Doboş – Violet Florin Pîtea – Văgăuna bîntuită Raluca Băceanu – Fraţii de Saint-Yves Cătălina Fomet

1. Iubirea-i un mister Sau, simplu, Nu există. E-un fapt? E-o amăgire, Tânguire spre neînţeles. Nu-i viaţă E moarte. E-un infinit Dintr-o clipă nefastă. "Te urăsc". 2. Cădeai în acel abis, Al disperării   Clipă. Nefast moment Al încercării, Blestemat dintr-o-uitătură Şi mă doreai, Iar eu... deloc. Nu te voiam în Planul ăsta, Să-mi strici, să-mi bei Şi-un ultim strop Al aşteptării cea divină, Că vei putea să înţelegi Frământarea cea cumplită... Că alung sentimente                 De carnal .                      Le refuz.        Doar mă scârbesc. 3 mai 2012 Raluca Băceanu

Voi începe postarea printr-o mărturisire: nici într-o mie de ani nu mă aşteptam să fie atât de bine pe cât a fost anul acesta la târgul de carte Final Frontier, organizat de Bookblog. Cei care mă cunosc, ştiu şi de problemuţa mea numită agorafobie... Doar că anul acesta a fost al naibii de diferit! Let's start... După cum spusesem fie pe blog fie pe Facebook, avusesem de gând să particip cam la toate punctele din program. Aşa a şi fost, şi mă bucur sincer că nu m-am limitat într-un eveniment sau două. Astfel am avut ocazia de a cunoaşte şi de a vorbi cu mai mulţi oameni, şi în plus de asta am mai avut ocazia de a compara unele evenimente, deşi despre toate pot spune că au fost bine pregătite. Micile decalări de program nu au stricat, sau cel puţin nu prea mult, fiindcă în felul acesta publicul a aflat mai multe şi a constatat că sunt mereu mult mai multe lucruri de spus, de abordat, decât se poate. Timpul a fost scurt, cele două zile au trecut precum două minute, bine, poate