M-am reîntors....

... după o absenţă de... of, îmi e aşa ruşine... două luni!


Să o luăm cu începutul verii.

După ce am terminat cu nebunia înscrierii la facultate, mai mult ca sigură eram că voi intra la Istorie, cum s-a şi întâmplat.... tadadadaaaam... a urmat vacanţa bine-meritată, însă nu înainte de a avea cel mai nebunesc job pe care nu ar fi trebuit să îl încerc niciodată, acela de agent imobiliar. De aici o lungă poveste despre care vă voi vorbi în postarea următoare.

Vorbeam de vacanţă... Costineşti. Pentru al doilea an consecutiv. Această vacanţă am câştigat-o după ce vreo 20 de sâmbete la rând, în clasa a XII-a, am participat la un curs elaborat de jurnalism. Experienţa a fost una, dar cadoul primit, tabăra aceasta a fost incredibilă...

 Am cunoscut o nouă faţă a iubirii. Aceea când iubeşti şi eşti iubit înapoi. Acea faţă când te îndrăgosteşti de o persoană când şi ea se îndrăgosteşte de tine. În acelaşi timp, după o primă privire, după un prim gând. Şi, Doamne, e... habar nu am cum să explic. E ca o foame reciprocă ce imediat cum se potoleşte, revine. Şi o ţine aşa mereu. Eşti sătul şi mai vrei şi... Am zis că nu ştiu cum să explic. Cert e că acest ceva e... O las baltă. Nu îmi iese.


Cum spuneam. Minunata vacanţă. M-am îndrăgostit. Apoi vacanţa s-a terminat şi...


Acum am ajuns în prezent. A început facultatea. Am început să fiu sociabilă. Da, eu. Şi, mai mult ca niciodată, simt că trăiesc. Nu viaţa de student, pe aia o dispreţuiesc pentru excese, ci acea viaţa când ai lume în jurul tău, când ai poveşti de descoperit, când totul e nou şi vrea să ţi se releve. Pe gratis. Nu tragi de nimeni, nu e nimeni stingher, fiecare vrea să îşi expună o parte din suflet. Sau vrea să impresioneze, dar când se întâmplă aşa o am pe Irina cu care pot să glumesc şi să trec peste...mmm, excesele celorlalţi.

Nu totul e roz, cum nici nu poate fi. Dar e plăcut să ştii că poţi depăşi greul cu nişte oameni pe care deşi în cunoşti de puţin timp, ai senzaţia că îi ştii de undeva, de dinainte. Deja ai un cod specific cu micul grup, deja atunci când vi se intersectează privirile, puteţi citi vorbele fără să fie nevoie să fie rostite. Cunoaşteţi acest sentiment? De a te potrivi din start cu unele persoane? Desigur, istoria ne uneşte, ceea ce face încă de la început din noi persoane curioase şi cărora le place studiul.

De ajuns cu laudele totuşi, că o dau în cealaltă extremă. Mereu rămân pe fază fiindcă euforia asta te poate face să pluteşti prea sus ca să te mai poţi întoarce. Sau cel puţin, nu prea uşor.

Săptâmânile astea două am fost foarte des în vizită la liceu. Puştii de a noua mă adoră. Am vândut câteva zeci de exemplare din primul meu roman Călătorie prin mintea unei adolescente. Am dat o groază de autografe, mereu diferite. Am simţit cum e să fii apreciat, să ai oameni care să te dorească în preajma lor. E un sentiment extraordinar. Şi, poate cel mai important, am reuşit să schimb în bine un destin al unei adolescente, Irina V. O ador pe aceasta fată, şi nu neapărat pentru că mi-a scris o foartre sensibilă scrisoare în care îmi vorbesşte mai deschis decât mi-au vorbit uneori unii prieteni, ci pentru dorinţa ei pură de a schimba, de a ajuta, de a scrie. Am de gând să o ajut cum pot eu mai bine. Vă spun, fata asta scrie la 14 ani poezii mai bine ca unii poeţi de peste 50 de ani pe care i-am citit şi alături de care obişnuiam să frecventez cenacluri. E absolut incredibilă.

Acum răsuflu. Habar n-am ce am scris mai sus, cred că totul e într-o harababură fără coerenţă, fără puncte cheie, fără nimic. Mă mustra conştiinţa că nu am mai postat nimic de atâta timp aşa că am încercat să scriu pe scurt cam ce s-a petrecut în această perioadă.

Recapitulând:

M-am distrat la mare cu cea mai bună prietenă a mea, căreia îi mulţumesc pentru acele sfaturi fără de care următorul eveniment de pe listă nu s-ar fi fructificat aşa de bine...

... m-am îndrăgostit de cel mai scump, inteligent, sufletist băiat. Este, este!

... am epuizat aproximativ 1300 de exemplare din Călătorie prin mintea unei adolescente iar peste o lună, o lună şi ceva, stă să apară romanul Harul...

.... am nişte colegi geniali cu care am putut merge în cluburi de tipul: Club A, Kulturhaus, Mojo, Actors's Pub. Nu m-am mai simţit aşa stingheră cum mă simt de obicei. Ştiţi că URĂSC cluburile şi petrecerile. Ei bine, cu ei a fost haios. Mai ales la karaoke! Deşi am falsat şi arătat groaznic pe scenă alături de bunul coleg Vlad, a fost bine... cred... sper... pe cine păcălesc.

... şi... de mâine încep cu nebunia.

Şi fiindcă începe cu adevărat nebunia, adică seminarii, cursuri... am o listă cu "trebuie" de care TREBUIE să ţin cont. Că de-aia trebuie, nu?!

Trebuie să...

1. Fiu cuminţică şi să dau pe la facultate oricât de mult nu îmi va sta mintea la asta.
2. Să continui să scriu. Atât pe partea de online cât şi pe partea... să zicem că la anul chiar trebuie să mai am o parte din trilogie scrisă, altfel mă scalpează editorul.
3. Să nu îmi neglijez prietenii, atât pe cei vechi, cât şi pe cei noi.
4. Să lucrez. Să am energie. Şi să dau randament la ambele job-uri.
5. Să nu înnebunesc de la prea multe lucruri de făcut.

AMIN!

Raluca Băceanu

P.S Revin!