Asfalt
Şobolani cu burta-ntoarsă
Şi păsări de mult strivite,
Asortaţi în verdele
Gândăcimii storcoşite,
Pe-un asfalt ei se preling...
Prefăcuţi de mica soartă
În ofranda paşilor.
Dar asfaltul geme
Sub mirosul mult prea acru.
Îi e cald şi se topeşte
La lumina Astrului
Până când micile trupuri,
Se evaporă de timp
Şi-mi dau seama cu stupoare...
A menirii mişelie!
Şi de gândurile ar fi trupuri
Le-aş storci de-asfalt acum
Ca să nu-mi mai bâzâie-n minte
"Unde eşti? Ce-ai mai făcut?"...
15 iunie 2012
Raluca Băceanu
Comentarii