Asfalt


Şobolani cu burta-ntoarsă
Şi păsări de mult strivite,
Asortaţi în verdele
Gândăcimii storcoşite,
Pe-un asfalt ei se preling...
Prefăcuţi de mica soartă
În ofranda paşilor.
Dar asfaltul geme
Sub mirosul mult prea acru.
Îi e cald şi se topeşte
La lumina Astrului
Până când micile trupuri, 
Se evaporă de timp
Şi-mi dau seama cu stupoare...
A menirii mişelie!

Şi de gândurile ar fi trupuri
Le-aş storci de-asfalt acum
Ca să nu-mi mai bâzâie-n minte
"Unde eşti? Ce-ai mai făcut?"...

15 iunie 2012
Raluca Băceanu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum să ai grijă de un pui de porumbel

De ce fac maratoane Harry Potter când sunt tristă sau singură?

Agonie şi extaz - păreri şi citate preferate