Interview With A Vampire

Intraţi aici mai întâi:  https://www.youtube.com/watch?v=niqrrmev4mA Citind toate ce se scriu despre vrăjitorie şi rămânănd fie consternată fie amuzată, am decis să ascult nişte muzică pentru inspiraţie. Şi cumva am ajuns la controversatul videoclip al lui Lady Gaga, Alejandro , pe care îl ştiam de ceva timp, dar la care nu mă mai gândisem. După ce am citit şi criticat în gând fie părerile misogine din istoriografie, fie cele mai recente, profund feministe, am ajuns cumva la tema mea de licenţă care pare, culmea, explicată şi de videoclipul ăsta. O vezi pe Gaga înconjurată mai mereu de cîte un grup de bărbaţi efeminizaţi într-un mod grotesc. Ei, eu am văzut-o pe ea drept reprezentantă a feministelor (cât şi a acelora care resping această etichetă, dar care se dovedesc a fi, în final, feministe) care se dedică unei cauze în loc să caute nişte consecinţe reale, nişte explicaţii pertinente. Ea, Femeia, domină tabloul. Aceasta fiinţă de sex feminin impregnează feminitate băr

Şi iată-mă în 2015. După un an aşa de plin cum a fost cel din urmă, cu teroare mă gândesc oare ce mă mai aşteaptă acum. Bine. Exagerez. A fost un an extraordinar. Voi înşira câteva evenimente marcante. Şi poate şi câteva aluzii care vor face ca postarea să îşi merite eticheta de "personalo-penibile", aşa cum îmi etichetam şi îmi scriam în adolescenţă postările. Adevărul e că nu s-au schimbat prea multe de atunci. Tot personale, tot penibile, tot redundante. Rog posteritatea să nu mă urască prea tare. Asta dacă va considera că merit fie măcar şi sentimente negative. Dar întorcându-mă la subiect... În ianuarie 2014 încă mă pregăteam asiduu pentru plecarea la Sorbonne. Asiduu însemnând că voiam să termin mai repede cu o sesiune ce deja mă chinuia din decembrie 2013. Ajunsă în sfârşit în Paris am trăit sentimente contradictorii. De la extaz la agonie şi invers. De la mirare, frumos, la dezamăgiri, depresii şi din nou pe culmile succesului. Căci aşa e viaţa. Mai al

Am început a citi cartea Anei plecând însă cu o serie de prejudecăți privind literatura post- modernă, contemporană. Nu gust prea bine cărțile apărute la Herg Benet, cu toate acestea mă bucur că am reușit să trec peste aceste generalizări pripite. Nu aș fi putut dacă nu aș fi parcurs frumoasa ei carte.  Sunt încântată că am lăsat deoparte niște idei vechi, proaste și învechite încercând un exercițiu la care sunt supusă dată fiind formația mea de istoric, ce-i drept, încă în formare. Am vrut să las primul nivel care transpare parcurgând romanul care se construiește din fragmente de jurnal, idei, dialoguri, toate amestecate cu fum, iarba, pe scurt, cu o atmosferă de decadență tinerească, pe ici colo naivă.  Deși mesajul autoarei se vrea a fi clar, pe copertă, în dialoguri, mă tem că va rămâne nedescoperit de cititorii care se vor opri asupra unor alte idei ce par că transpar din carte: e ok să exagerezi, să iubești și să te consumi fără măsură, că tinerețea e momentul

thebizcoachblog.com Azi am susţinut examenul pe semestrul I la Pedagogie. O parte scris, o parte oral. Cu Sorin Cristea, unul dintre cei mai bine pregătiţi pedagogi şi autopedagogi de la ora actuală. Aveam emoţii, ca de fiecare dată. Mai ales că noaptea trecută nu prea m-am înţeles bine cu Moş Ene. Cam de când a început anul, cu examene şi stres. Studentă, sesiune, cam la asta se limitează vocabularul meu când sunt întrebată ce fac, cum mă mai descurc.  Azi, 13 ianuarie, zi de noroc pentru mine, nu pentru că aş fi încununat examenul cu nota 10 - proful spunea că aş merita un 10 plus dacă s-ar putea, hihi - ci pentru că acest mare om a văzut ceva în mine, fapt ce m-a bucurat enorm şi mi-am dat seama că am încă un motiv pentru a continua pe acest drum. Fiind elevă a Colegiului Naţional "Spiru Haret", am aflat informaţii preţioase despre extraordinarul Haret. De ceva vreme cochetez cu ideea de a aduce ceva nou în educaţie, fie şi ca simplu profesor de şcoală gener

Sursa: usualerror.com Să vedem un scurt bilanţ? Nope, plictisitor. Să vedem câteva gânduri, aşa cum obişnuiam odată? Mi-am pierdut exerciţiul de a spune ce simt pe blogul acesta. Cineva chiar mi-a strigat în cadrul unei mici "altercaţii" că eu spun ce am pe FB, dar niciodată nu mă destăinui cuiva, că prefer să "mă laud" unor străini cu problemele mele şi că de asta sunt aşa de singură. Well, ce argument prost. Sau, cine ştie... eu însă îl văd prost. Nici măcar argument nu e. Nu e nimic. E o mică "vomă" de cuvinte care nu prea m-au atins. Dar m-au scârbit pe moment. Am senzaţia că dacă spun ceva într-un mediu online, ostil, nu vede nimeni. Nu scriu pentru nimeni. În general. Nimeni de acum . Scriu mai mult pentru posteritate. Scriu în speranţa că cineva, la un moment dat în viitor mă va înţelege. Fiindcă, sincer, acum, cu cât încerc să mă deschid mai mult, cu atât devin mai încâlcită în gândire pentru ei. Ca părul meu creţ când nu îl pieptăn o săp

M-am apucat serios de treabă pentru a doua parte a trilogiei HARUL. Până acum romanul are 11 pagini, 11 pagini încărcate emoţional într-un mod de nedescris aici, pe blog. Veţi simţi şi voi probabil 1% (şi credeţi-mă, e mult şi atât!) din ce simt eu acum când veţi parcurge romanul. E ca atunci când naşti. Imaginaţi-vă că mă simt ca la o naştere a unui copil de 10 kilograme, unde simt durerea atât fizic cât şi psihic. Pur şi simplu mă simt sfâşiată în două bucăţi. Am reînceput să scriu  fiindcă abia acum am ajuns atât de la pământ emoţional încât să fie vital scrisul pentru a transmite nişte emoţii, sentimente, stări, într-un mod autentic; dacă nu scriu simt că mor pur şi simplu. Da, sunt vraişte. Sunt într-un hău unde nu există înţelegere, dragoste, unde mă simt imposibil de descris de singură. Mai rău de un milion de ori faţă de cum mă simţeam când am scris prima parte a seriei. Într-un fel sau altul mi-am distrus viaţa personală. Mi-am îngheţat sufletul în timp ce inima cl

Am făcut-o și p-asta! No more words... (insert drums right here....)  http://moshulsf.wordpress.com/2013/08/07/exclusivitate-moshul-sf-proza-de-raluca-baceanu/ Mulțumiri Moshului SF pentru cuvintele încurajatoare... ”Lucrul foarte important însă, în opinia mea, este curajul scriitoarei de a sacrifica spectaculosul ideii științifice în favoarea profunzimii ideilor sociale. Nu mă interesează ce înseamnă sau cum s-a îndeplinit călătoria în timp, mă interesează mai mult implicațiile unei asemenea descoperiri. Iar aici Raluca Băceanu vine cu niște idei extrem de interesante… poate chiar prea interesante dacă vom parcurge frazele de final! Idei care se potrivesc perfect cu acel „what if?” propus de clasicii SF-ului american, oameni fără prejudecăți și deschiși oricărei interpretări viabile a unei ipoteze science fiction.” Cui o să-i placă, știe el de ce...  Raluca Băceanu 7 august 2013

A apărut în sfârșit Harul. Ce-i drept, vă aduc această știre cu întârziere... Dar mai bine mai târziu decât niciodată, așa spune o vorbă. Până să mă calmez eu și să asimilez cum se cuvine această veste, observ că pe unele bloguri au apărut postări despre romanul meu. În primul rând site-ul Librăriei pentru toți, de unde puteți comanda cartea:  http://librariapentrutoti.ro/hp-noutati/harul.html Apoi site-ul revistei Galileo:  http://revista-galileo.ro/raft-raluca-baceanu-harul/ Bookie:  http://www.bookie.ro/harul-romanul-unei-adolescente-deosebite.html Blogul Minervei:  http://viper2007minerva.wordpress.com/2013/01/24/harul/ Și Blogul lui JO:  http://nameless-1830.blogspot.ro/2013/01/harul-raluca-baceanu.html?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed:+nameless-1830+(Nameless) Pe Facebook se desfășoară un concurs. Până la data de 31 aveți șansa de a intra în posesia unui volum + autograf. Gășiți detaliile pe FB Librăriei pentru toți . Scurt ș

Trecuse prea mult timp... Am privit-o cu mirare. Era atât de schimbată încât abia am putut accepta că era ea. Avea în privire un soi de maturitate. Acel licăr al ochilor părea că e mai puţin luminos. Părul, mai scurt şi mai drept ca înainte, i se revărsa pe umerii ce se mişcau în funcţie de respiraţia ei sacadată. Îşi lăsă privirea în jos, ca şi cum s-ar fi ascuns, ca şi cum şi ea ar fi simţit scurgerea timpului mai apăsat ca înainte. Îşi privi mâinile lungi cu teamă, nu şi le admira. Ridică oglinda de pe comodă şi încercă să se privească. O lacrimă i se rostogoli pe obrazul drept, o lacrimă pe care o lăsă nestingherită să curgă. Îşi atinse pomeţii şi îşi duse mâinile uşor spre buzele ce îi erau întredeschise. Uşor încruntată, clipi de câteva ori şi spuse mai încet decât o şoaptă: - Îmbătrânesc . Atunci am realizat că se uita la ridurile pe care le avea, sau pe care credea ea că le-a dobândit. - Cred că nici nu m-ar mai recunoaşte. Au trecut nişte ani, iar eu, eu sunt alta. Tim

Din motive mai mult sau mai puţin personale am încetat să mai colaborez cu revista Suspans. Însă am început o nouă colaborare cu REVISTA DE SUSPANS ce a apărut pe 1 octombrie 2012. Ţineţi minte această zi pentru că e începutul a ceva minunat. Să aruncăm o privire peste cuprins. Găsim: Editorialul semnat de  Mircea PRICĂJAN – Nu am terminat ce am avut de spus. De citit! Recenziile următorilor: Adina BARVINSCHI – Un maestru francez(Pierre Lemaitre, Alex) Gabriel DAMIAN -- Cenuşăreasa lui King(Stephen King, Carrie) Gabriel DAMIAN -- Purgatoriul din tribună(Stephen King şi Stweart O'Nan, A Face in the Crowd) A.R. DELEANU -- Un altfel de Sherlock Holmes (Caleb Carr, The Alienist) Mircea PRICĂJAN -- Primul fantasy romantic românesc? (Anna Váry, Ultima vrăjitoare din Transilvania. Volumul I: Contesa Aneke) La rubrica de film: Gabriel DAMIAN – Pumpkinhead (1988) Răzvan T. COLOJA -- Morţii vii pentru a câta oară? (Resident Evil: Retribution, 201

Gata BAC-ul dragii mei, mă reîntorc în forţă la scris şi citit, dar şi la lucrat. Luna iulie ne aduce pe lângă vipie un nou număr de SUSPANS! La capitolul proză nu ducem lipsă, ba chiar trei noi autori ni s-au alăturat cu proze care mai de care mai... bizare! Astfel îi întâlnim pe Eugen Ovidiu Chirovici, cu al său text Accidentul; Aurelia Chircu, ce adaugă o nouă parte la Din ştreang , mai bună, mai răpitoare; Tiberiu Virgil Popescu, cu ai săi Câini fantomă; Karel Cispic, cu Întâlnirea; Ioana-Cătălina Dorojan, care semnează cel mai bun text de-al ei de până acum, Susurul tăcerii; Mihai Hafia Traista, semnează o primă parte din Zodia Mielului; Paul D. Adrian, cu al său stil inconfundabil de delicios, delectându-ne cu al său text: Nopţi în tenebre: Piatra din Abis; Sânge, lacrimi şi aur, partea I de James R. Blaisse; Alin Dărângă, cu încă un text excepţional (băiatul ăsta scrie din ce în ce mai bine, WOW) cu super proza Mirtuman; Alexandra Niculae cu al ei text Raze strâ

Şobolani cu burta-ntoarsă Şi păsări de mult strivite, Asortaţi în verdele Gândăcimii storcoşite, Pe-un asfalt ei se preling... Prefăcuţi de mica soartă În ofranda paşilor. Dar asfaltul geme Sub mirosul mult prea acru. Îi e cald şi se topeşte La lumina Astrului Până când micile trupuri,  Se evaporă de timp Şi-mi dau seama cu stupoare... A menirii mişelie! Şi de gândurile ar fi trupuri Le-aş storci de-asfalt acum Ca să nu-mi mai bâzâie-n minte "Unde eşti? Ce-ai mai făcut?"... 15 iunie 2012 Raluca Băceanu

                                                                          Nu râvni la Zeiţa universului tău, Prefă-o-ntr-o sfântă, nu-i întina rostul De a creea, prin tine, purul cast din lume... Căci altfel, foc şi tunete se vor abate spre tine. Renunţă la trup, la dulcele carnal, Deschide ochii, vezi că-i doar trecător, un păcat. * Ai râvnit la Zeiţa universului tău, Ai prefăcut-o violent într-o trestie speriată Şi te-a distrus prea repede prin murdara-ţi dorinţă... Pucioasă din umbre s-a abătut furios spre tine Acum... prea târziu să te lepezi de carnal Din fiinţa ta se înfruptă mişel păcatul... Închide ochii căci prin ei nu mai zăreşti Înaltul. * Te-ai stins. 3 iunie 2012

A trecut şi lansarea antologiei Dincolo de noapte . Un eveniment pe care de foarte mult timp îl aşteptam şi care s-a terminat mult prea repede. Lume multă, cărţi şi mai multe, autori consacraţi, ce să mai, Raiul pe Pământ. În cadrul lansării au vorbit Horia Nicola Ursu, Michael Haulică, Ştefan Ghidoveanu şi, desigur, Oliviu Crâznic, editorul, fără de care această antologie nu ar fi existat. Spun încă o dată cât de mândră sunt că am publicat alături de nume mari precum: Liviu Radu (cu care am şi purtat o discuţie extrem de plăcută, acest om este o prezenţă atât de magică fiind atât de binevoitor, de cald de... nu există cuvinte pentru a-l putea descrie cum se cuvine pe maestru), Dan Doboş, George Lazăr, Florin Pîtea, Ştefana Czeller, Ana-Maria Negrilă, Ciprian Mitoceanu; să nu uit de tinerii de mare talent pe care îi apreciez şi îi îndrăgesc extrem de mult, ca: Laura Sorin, Cătălina Fometici (zisă şi Cat, care azi mi-a fost alături precum o soră dragă şi scumpă) şi Narcisa Stoica.