sâmbătă, 26 mai 2012

Oliviu Craznic: Making of "Dincolo de noapte"


"CÎND UN COŞMAR DEVINE SERIE sau UMBRELE LICANTROPULUI

Deoarece am povestit în altă parte geneza şi aventurile antologiei Dincolo de noapte, de la concepere pînă la plecarea în tipar (a se vedea Cuvîntul editorului), mă voi referi în cele ce urmează strict la povestirea cu care am contribuit eu, şi anume Pivniţele Palatului Charron. Dar pentru a se înţelege pe deplin istoria acesteia, trebuie să ne întoarcem, precum nişte buni istorici, cu ceva timp în urmă.

În vara anului 2010, lansam la Tîrgul de carte Bookfest …Şi la sfîrşit a mai rămas coşmarul, roman gotic bazat pe cronici medievale. Apreciată de critică (Momentul Walpole în literatura română, avea să o numească expertul horror Mircea Pricăjan în revista culturală de tradiţie Familia – da, cea în care au debutat Creangă şi Eminescu), cartea s-a dovedit, spre bucuria mea, a fi foarte iubită şi de către cititori. Acest lucru s-a datorat, cred eu, abordării unor teme la modă (cum ar fi vampirismul şi licantropia) dintr-o perspectivă clasică, apropiată de miturile dragi mie, şi condimentată cu întorsături de situaţie pe care am încercat să le fac cît mai spectaculoase, cu personaje pe care am încercat să le fac memorabile, şi cu o poveste de dragoste tragică, întunecată, dar deloc ostentativă. Reţeta pare să fi avut efect, atît cît putea avea efect pe piaţa românească de carte actuală.

Am spus, mai sus, „personaje memorabile”. Într-adevăr, cititorii s-au ataşat de acestea, am avut bucuria să observ că fiecare avea un alt preferat, iar pe blogul de carte „Bookblog” s-a propus chiar o distribuţie – ca exerciţiu de imaginaţie, fireşte – pentru o eventuală ecranizare, distribuţie care mi-a demonstrat faptul că cititorii văzuseră personajele aproape exact cum dorisem eu să le vadă: Hugh Jackman (Von Walter), Lena Headey (Josephine), Keira Knightley (Giulianna Sellini), Gabriel Byrne (de Guy), Guy Pearce (Arthur), James McAvoy (Vincennes), Jonathan Rhys-Meyers (Chalais), Saoirse Ronan (Adrianna), Patrick Stewart (Lacross), Christopher Lee (Lauras-Montale), Johnny Depp (Castlenove) şi Benicio Del Toro („Conrad Lorenz”). Desigur, au urmat apoi cereri – am fost întrebat dacă voi scrie o continuare. Sequelul este într-adevăr în lucru, dar cum în nici un caz nu vreau să dau greş cu el – dacă nu voi reuşi să îl fac mai bun decît Coşmarul, aş vrea să îl fac măcar la fel de bun – nu cred că va fi pe piaţă mai devreme de sfîrşitul lui 2013. Confruntat astfel cu o oarecare dezamăgire a cititorilor, care doreau să îşi reîntîlnească personajele preferate, m-am gîndit atunci să le ofer mai multe prequeluri sub formă de scurte povestiri, care să reia fie viaţa cîte unui personaj pînă în momentul în care acesta ajunge să fie prins în Castelul Ultimelor Turnuri, fie cîte un episod ambiguu la care se face referire în Coşmar. Fără nici un dubiu, va exista un prequel dedicat lui Von Walter şi călătoriilor sale misterioase, unul dedicat Giuliannei Sellini şi jocurilor ei oculte şi unul dedicat straniei relaţii dintre Chalais şi tînăra sa soţie. Pe acestea nu le-am scris încă. Am scris, în schimb,Pivniţele Palatului Charron, o povestire care stă pe picioarele ei, putînd fi citită fără probleme independent de roman, dar care, totodată, lămureşte cîteva aspecte din trecutul unuia dintre personajele principale. Şi, desigur, conţine referiri la personajul cel mai controversat al cărţii, cel care, în persoană sau prin adepţii ori influenţa lui, nu va lipsi probabil din nici un segment al seriei, aruncînd umbre ameninţătoare asupra acesteia – licantropul nebun vînat de oamenii Inchiziţiei şi cunoscut sub numele de „Conrad Lorenz”.

Aşadar, dragi cititori, în aşteptarea sequelului, vă puteţi delecta în Dincolo de noapte cu o poveste întunecată, bazată, aşa cum îmi place mie, pe fire subţiri, dar solide, de adevăr. Boala de care este suspectat Seniorul de Charron poate fi regăsită în străvechile tratate de medicină; Seniorul însuşi, ca şi Lorenz, sînt inspiraţi de figuri istorice reale. Nu este greu de ghicit nici de unde provine denumirea Palatului şi ce semnifică aceasta. Şi, pentru a înţelege pe deplin povestea pe care am să v-o aduc sub priviri, mai trebuie menţionat un lucru: nu uitaţi, niciodată, că oamenii vremurilor trecute NU GÎNDEAU ŞI NU ACŢIONAU CUM GÎNDIM ŞI CUM ACŢIONĂM NOI. În Evul Mediu mai cu seamă, dar şi în alte perioade istorice, valori precum loialitatea, prietenia, dragostea, onoarea, ori concepte ca poziţia socială, disciplina ierarhică, nemurirea sufletului etc. erau atît de solide, încît în mintea celor mai mulţi oameni deveneau de nezdruncinat. Istoria universală e presărată cu eroism, cruzimi, imprudenţe, strategii geniale sau stupide, aroganţă, sacrificii, violenţe extreme şi blîndeţe nebănuită. De obicei, oamenii se dovedeau buni sau răi, drepţi sau nedrepţi, deştepţi sau limitaţi, şi erau categorisiţi şi trataţi ca atare. Nuanţele de gri, existente desigur dintotdeauna, erau însă, pe atunci, rare, şi, de obicei, caracteristice oamenilor needucaţi sau celor care trăiau în afara societăţii – pentru că societatea însăşi acţiona ca un mecanism represiv foarte eficient, atunci cînd se dovedea necesar. Am încercat să redau toate acestea cît mai fidel, de la deciziile la acţiunile personajelor, pentru a crea un tablou reprezentativ. Prin urmare, vă invit într-o lume a extremelor, o lume aproape de neînţeles pentru omul modern obişnuit, dar accesibilă cititorului cu imaginaţie.

O lume în care oamenii se zbat pentru lumină, în cel mai deplin întuneric. O lume care poate că nu a existat niciodată, dar care ar fi putut exista – o lume despre care s-ar putea povesti într-un club aristocratic din secolul al XIX-lea, într-un han renascentist sau într-un castel medieval fără nici un fel de reţinere, pentru că povestitorul ar fi fără îndoială crezut.
 
Oliviu Crâznic s-a născut în data de 1 noiembrie 1978, la Lupeni (jud. Hunedoara). Licenţiat în Drept, cu lucrarea de diplomă la disciplina Criminalistică (2001), consilier juridic începînd cu anul 2002 şi membru al Uniunii Colegiilor Consilierilor Juridici din România începînd cu anul 2008, a absolvit în 2009 cursurile de formare a mediatorilor organizate de Asociaţia „ProMedierea” din Bucureşti. În prezent este consilier juridic şi coordonator al Colecţiei de legislaţie „LaZi” a editurii germane C.H. Beck.

Bibliografie…Şi la sfîrşit a mai rămas coşmarul (roman gotic, Ed. Vremea, 2010); proză scurtă în mai multe antologii (Steampunk – A doua revoluţie, Millennium Books, 2011 – Premiul Galileo pentru cea mai bună antologie publicată în 2010-2011; Balaurul şi mioriţa, Eagle Publishing House, 2011; Premiile Galileo 2011, Millennium Books, 2011 – fragment de roman; Alertă de grad zero în proza scurtă românească actuală, Ed. Herg Benet, 2011; Premiile Galileo 2012, Millennium Books, 2012); proză scurtă în mai multe reviste, inclusiv în Galileo Science Fiction&Fantasy nr. 4 (Millennium Books, 2012); deţine o rubrică dedicată misterelor lumii în revista Suspans, o rubrică dedicată marilor autori români din domeniul fantasticului în Gazeta SF şi o rubrică dedicată literaturii fantastice româneşti în general în revistaEgoPHobia; a publicat articole, editoriale, recenzii, interviuri etc. în reviste de specialitate; a redactat pentru Ed. C.H. Beck manuale, culegeri de jurisprudenţă şi numeroase culegeri de legislaţie, fiind şi îngrijitor de ediţie al lucrării Societăţi comerciale – Soluţii profesionale de la A la Z (Colecţia „Compendium”, 2010).

Premii: Premiul I la Concursul Naţional de Literatură „Visul” 2010 pentru Cel mai bun roman publicat în 2009-2010; Premiul Galileo 2011 pentru cel mai bun volum publicat în 2010; Premiul Proliteratura 2011 pentru Cel mai interesant roman; Premiul Societăţii Europene de Science-Fiction şi Fantasy – Eurocon 2012 Encouragement Award.

Blog: Oliviu Craznic’s Gothic Novel (http://oliviucraznic.wordpress.com)."

Acest articol a fost preluat cu acordul editorului

0 comentarii:

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Moon Phase