Interview With A Vampire

 Ieri la ora 18:00, am avut onoarea de a fi invitată alături de Ana-Mariana Ionescu (poetă) şi Zigmund Tauberg (profesor de matematică, fizică, astronomie dar şi poet, preşedintele cenaclului Salonul Literar!) la emisiunea moderată de poetul şi prozatorul Mihail Grămescu, Portret de autor , la Radio Shalom România . Am reuşit printre câteva recitări ( Dilema bomboanei, Cioburi şi petale, Furtuna, Tavanul a încetat să mai plângă, Fărâme de dantelă şi Anotimpuri , unele dintre ele nepublicate pe blog) să discut şi despre situaţia actuală a tinerilor scriitori din ţară care se confruntă, ca în mai toate domeniile artistice de altfel, cu indiferenţa societăţii, cu neluarea lor în serios. Pe lângă acestea, am vorbit şi despre mine, de activităţile pe care le desfăşor ( fiind redactor de ceva vreme la  Teen Press ) şi proiectele la care lucrez. Pentru mai multe, puteţi accesa acest link şi să ascultaţi înregistrarea părţii în care am vorbit. Mulţumiri pe această cale lui ...

Uite că vineri 13 pentru mine a fost o zi chiar bună. Voi lăsa de data aceasta ca fotografiile să vorbească în locul meu. Mulţumiri lui Eduard pentru fotografiile mai mult decât reuşite.

Sunt extem de încântată de poveste. Sper ca şi vouă să vă placă! E o reuşită evidentă şi sunt onorată să public pe suspans.ro. Încă un scop atins! http://suspans.ro/literatura/proza/demonul-iubirii În sfârşit, durerea a fost transformată în ceva bun. Raluca Băceanu

A mai trecut un an. Au trecut 18 în total şi m-am gândit să trag o linie şi să constat nişte lucruri ce m-au frapat, deranjat, bucurat, dezamăgit de-a lungul lui 2011, sau poate chiar de-a lungul ultimilor 4 ani ai vieţii mele. În primul rând, viaţa e mai dură decât poate oricine crede; încărcătura emoţională cu care te vei lovi în viaţă se va simţi uneori atât de puternic, încât simţi literalmente că înnebuneşti. În al doilea rând, dacă ai o „carcasă” dură, nu crede că oricine îţi va iubi exteriorul îţi va iubi şi interiorul dulce şi inocent. Dezamăgirea va fi atât de intensă încât îţi vei dori să fie şi interiorul sinonim cu exteriorul, să se amestece încât să nu mai distingi unul de celălalt. De aici nu voi mai continua numărătoarea pentru că am senzaţia că vor fi prea multe constatări pentru a mai fi numărate. În plus, toate au un prim loc pentru mine. O enumerare le-ar scădea din „valoare”. Senzaţia de singurătate pe care o au unii oameni, şi care tinde să persiste cam la ne...

http://fanzin.clubsf.ro/2011/12/misterele-de-la-417-d/  Cititi aici ultima mea povestire. Inceputul e in ton cu perioada sarbatorilor deci... enjoy it! :D Raluca  Baceanu

Am tot citit de-a lungul scurtei mele vieţi tot felul de cărţi despre autocontrol, despre religie, despre ocultism şi alte tâmpenii care pentru o clipă ţi se pare că ţi se potrivesc, dar după un timp realizezi că sunt toate nişte prostii şi că oriunde ai citi, cu orice maestru sau preot ai vorbi, tot nu vei afla ce e cu tine. Cred că pur şi simplu, trebuie să accept că sunt altfel decât ceilalţi, oricât de mult am încercat să mă conving că fiecare individ al speciei mele trece prin asta. M-am îndopat până la refuz cu propriile mele teorii, că, poate, cine ştie, oi fi şi eu vreun fel de hibrid dintre o specie extraterestră şi un om, dar nici chiar aşa departe nu ar fi trebuit să merg... Îmi dau seama că sunt o ciudăţenie a naturii. Nu îmi simt locul nicăieri iar gândurile mi-s efemere. De asta încerc să le las undeva. Şi motivul l-am tot exemplificat. L-am tot repetat. Dar nu a fost de ajuns. Simt din ce în ce mai apăsat că tot ce fac şi că tot ce aş face e în van. Simt de multe or...

Răsfirate pe alocuri Raze jucăuşe pier, Înghiţite îndat' de bezna Necuprinsului mister. Privind van peisajul orb Răscolind după culoare, Negrul hămesit de foame Mestecă ce-a mai rămas... Pierduţi în nonexistenţă Ei se plimbă amândoi, Tot căutând în ceţuri După-un licăr de-adevăr. 19 noiembrie 2011 Raluca Băceanu