Interview With A Vampire

( din categoria personalo-penibile ) Singurătatea. Și am motive să îmi fie teamă de asta. Mereu m-am simțit singură. Până să trec de adolescență credeam că e o prostie a vârstei ăsteia. Îmi dau seama că nu e așa, că e stare perpetuă. Prietenii îmi spun deseori că eu sunt cea care se izolează. Poate chiar asta fac uneori, ca să îi scutesc de suferințele mele, de grijile care sunt prea multe pentru o persoană de nici 20 de ani. Și am cui să mă confesez, dar nu pot. Și mă doare. Sunt momentele acelea când îți vine să țipi, și țipi în tine încât simți că ai putea trezi și morții din morminte cu disperarea ta, când, de fapt, nu te aude nimeni. Iar dacă îți spui oful tot nu e bine. Fiindcă nimeni nu își înțelege durerea. Tu nu suferi, tu ești rece , mi se spune. Sau Tu? Supărată? Și când văd în sfârșit că suferi, te iau în brațe dar parcă fără să înteleagă că ai un motiv real pentru care îți vine să mori și să termini socotelile cu lumea asta. Mai e cazul când ajung să te cunosc

Nu m-am ţinut de cuvânt şi am cam lăsat (din nou!) blogul în paragină. Lansarea romanului meu proaspăt publicat, "Harul" a avut loc pe data de 1 martie în Club A. Pe blog nu am anunţat, pe FB a fost mediatizat acest eveniment de către cei de la Ideea Europeană, editura la care am publicat, şi cărora le mulţumesc pentru sprijinul ireproşabil pe care mi l-au acordat, şi de către cei de la Club A. Pentru cei care din diferite motive nu au putut ajunge la această lansare aveţi o înregistrare aici: http://www.youtube.com/watch?v=XT0q9u18E-M&feature=youtu.be , http://www.youtube.com/watch?v=hQ0XUHhXqK8&feature=youtu.be sau aici http://www.privesc.eu/Arhiva/15234/-Editura-Ideea-Europeana-organizeaza-lansarea-volumului--Harul---de-Ada-Ioana-Raluca-Baceanu--primul-roman--paranormal-romance--din-Romania . De spus nu ar fi multe din moment ce puteţi viziona lansarea. Aş adăuga însă că Harul este un roman început în 2009, publicat în 2012, este primul roman de pa

A apărut în sfârșit Harul. Ce-i drept, vă aduc această știre cu întârziere... Dar mai bine mai târziu decât niciodată, așa spune o vorbă. Până să mă calmez eu și să asimilez cum se cuvine această veste, observ că pe unele bloguri au apărut postări despre romanul meu. În primul rând site-ul Librăriei pentru toți, de unde puteți comanda cartea:  http://librariapentrutoti.ro/hp-noutati/harul.html Apoi site-ul revistei Galileo:  http://revista-galileo.ro/raft-raluca-baceanu-harul/ Bookie:  http://www.bookie.ro/harul-romanul-unei-adolescente-deosebite.html Blogul Minervei:  http://viper2007minerva.wordpress.com/2013/01/24/harul/ Și Blogul lui JO:  http://nameless-1830.blogspot.ro/2013/01/harul-raluca-baceanu.html?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed:+nameless-1830+(Nameless) Pe Facebook se desfășoară un concurs. Până la data de 31 aveți șansa de a intra în posesia unui volum + autograf. Gășiți detaliile pe FB Librăriei pentru toți . Scurt ș

Trecuse prea mult timp... Am privit-o cu mirare. Era atât de schimbată încât abia am putut accepta că era ea. Avea în privire un soi de maturitate. Acel licăr al ochilor părea că e mai puţin luminos. Părul, mai scurt şi mai drept ca înainte, i se revărsa pe umerii ce se mişcau în funcţie de respiraţia ei sacadată. Îşi lăsă privirea în jos, ca şi cum s-ar fi ascuns, ca şi cum şi ea ar fi simţit scurgerea timpului mai apăsat ca înainte. Îşi privi mâinile lungi cu teamă, nu şi le admira. Ridică oglinda de pe comodă şi încercă să se privească. O lacrimă i se rostogoli pe obrazul drept, o lacrimă pe care o lăsă nestingherită să curgă. Îşi atinse pomeţii şi îşi duse mâinile uşor spre buzele ce îi erau întredeschise. Uşor încruntată, clipi de câteva ori şi spuse mai încet decât o şoaptă: - Îmbătrânesc . Atunci am realizat că se uita la ridurile pe care le avea, sau pe care credea ea că le-a dobândit. - Cred că nici nu m-ar mai recunoaşte. Au trecut nişte ani, iar eu, eu sunt alta. Tim

Şobolani cu burta-ntoarsă Şi păsări de mult strivite, Asortaţi în verdele Gândăcimii storcoşite, Pe-un asfalt ei se preling... Prefăcuţi de mica soartă În ofranda paşilor. Dar asfaltul geme Sub mirosul mult prea acru. Îi e cald şi se topeşte La lumina Astrului Până când micile trupuri,  Se evaporă de timp Şi-mi dau seama cu stupoare... A menirii mişelie! Şi de gândurile ar fi trupuri Le-aş storci de-asfalt acum Ca să nu-mi mai bâzâie-n minte "Unde eşti? Ce-ai mai făcut?"... 15 iunie 2012 Raluca Băceanu

                                                                          Nu râvni la Zeiţa universului tău, Prefă-o-ntr-o sfântă, nu-i întina rostul De a creea, prin tine, purul cast din lume... Căci altfel, foc şi tunete se vor abate spre tine. Renunţă la trup, la dulcele carnal, Deschide ochii, vezi că-i doar trecător, un păcat. * Ai râvnit la Zeiţa universului tău, Ai prefăcut-o violent într-o trestie speriată Şi te-a distrus prea repede prin murdara-ţi dorinţă... Pucioasă din umbre s-a abătut furios spre tine Acum... prea târziu să te lepezi de carnal Din fiinţa ta se înfruptă mişel păcatul... Închide ochii căci prin ei nu mai zăreşti Înaltul. * Te-ai stins. 3 iunie 2012

A trecut şi lansarea antologiei Dincolo de noapte . Un eveniment pe care de foarte mult timp îl aşteptam şi care s-a terminat mult prea repede. Lume multă, cărţi şi mai multe, autori consacraţi, ce să mai, Raiul pe Pământ. În cadrul lansării au vorbit Horia Nicola Ursu, Michael Haulică, Ştefan Ghidoveanu şi, desigur, Oliviu Crâznic, editorul, fără de care această antologie nu ar fi existat. Spun încă o dată cât de mândră sunt că am publicat alături de nume mari precum: Liviu Radu (cu care am şi purtat o discuţie extrem de plăcută, acest om este o prezenţă atât de magică fiind atât de binevoitor, de cald de... nu există cuvinte pentru a-l putea descrie cum se cuvine pe maestru), Dan Doboş, George Lazăr, Florin Pîtea, Ştefana Czeller, Ana-Maria Negrilă, Ciprian Mitoceanu; să nu uit de tinerii de mare talent pe care îi apreciez şi îi îndrăgesc extrem de mult, ca: Laura Sorin, Cătălina Fometici (zisă şi Cat, care azi mi-a fost alături precum o soră dragă şi scumpă) şi Narcisa Stoica.

Fotografia din stânga a constituit motivul unei mari bucurii. Antologia Dincolo de noapte se află printre cele 5 în topul ziarului Evenimentul Zilei . Nu pot spune decât că sunt deosebit de încântată de aceasta. Mă simt onorată ca povestea mea, Fraţii de Saint Yves , să se afle într-o antologie prestigioasă, alături de alţi mari autori precum Liviu Radu, Oliviu Crâznic, George Lazăr, Dan Doboş şi mulţi alţii pe care abia aştept să îi întâlnesc la Lansarea de mâine, sâmbătă 2 iunie, orele 14:00, de la standul Millennium Books. Se anunţă o zi deosebită, puteţi vorbi cu autorii, garantat veţi primi autografe. Ce mai aşteptaţi? Eu una, explodez de nerăbdare în mii de emoţii ce îmi fac stomacul să se simtă ca al unei îndrăgostite (nu că nu aş fi fost deja, deci vă daţi seama :))!). Vă aşteptăm acolo. Nu uitaţi că antologia Dincolo de noapte este PRIMA de gothic adevărat din România care cu siguranţă va putea concura (deja o face având în vedere numărul mare de persoane interesate

STANDUL MILLENNIUM BOOKS: Începând cu miercuri 30 mai, puteţi achiziţiona la Bookfest antologia gotică  DINCOLO DE NOAPTE  ( lansare oficială în prezenţa autorilor sâmbătă, 2 iunie, ora 14 ), scrisă special pentru a rivaliza cu operele marilor scriitori străini. Poveşti cu  vampiri , cu  vârcolaci , cu  îngeri , mistere  şi  pasiuni întunecate ,  teroare ,  romantism ,  magie  şi  enigme , investigaţii  şi  ocult … De la  H.P. Lovecraft  şi  Edgar Poe  la  Stephen King  şi   Anne Rice , gothicul a fost şi va rămâne fascinant pur şi simplu. Citiţi şi veţi vedea. …ŞI LA SFÂRŞIT A MAI RĂMAS COŞMARUL : Într-un castel bântuit de diavol, câţiva nobili disperaţi, izolaţi într-un turn, luptă pentru viaţa şi pentru sufletul lor.  Violenţă, sălbăticie, panică, iubiri neconsumate, obsesii distructive, trădări, onoare, credinţă, laşitate şi puritate, groază, blestem, femei fatale, vânători, spadasini, preoţi, ocultişti, tinere inocente… şi un vampir.  Cine va rămâne în viaţă? Şi, mai cu seamă,

"UN LOC EXCELENT PENTRU BÎNTUIT Povestea poveştii, cum s-ar spune. Totul a început cu o provocare. Adresată prin e-mail de către însuşi onorabilul antologator Oliviu Crâznic. Invitaţia de a contribui cu un text la o antologie de povestiri gotice. Fain, mi-am zis (deşi în moldoveneasca locală sună niţel altfel). O antologie de povestiri gotice, da. Nu suna deloc rău, avînd în vedere că omul care urma să facă selecţia este un iniţiat al domeniului ( … Şi la sfîrşit a mai rămas coşmarul  vă spune ceva?) Doar că de la sunet la text este ceva cale. Pe care am străbătut-o, nădăjduiesc eu, fără să mă poticnesc prea mult. În general, nu-mi prea priesc stavilele. Condiţionări de genul „maxim atîtea caractere”, „să se încadreze în genul”, „cel puţin  n  personaje” nu sînt pentru mine. Îmi vine greu să chem o idee, să o exploatez, să scot din ea o povestire sau un roman. Ideile vin nechemate şi cel mai adesea pleacă înainte să le pot exploata. Să le mai şi ciopîrţesc pentru a se încadra

"O NARAŢIUNE ÎN RAMĂ POATE RIDICA MULTE PROBLEME Cu ani în urmă, la o retrospectivă a filmelor japoneze am descoperit, absolut întîmplător, un film realizat de Kobayashi în 1967. Fără efecte speciale, fără clişee moderne, doar cu o poveste care te poartă fără să-ţi dai seama spre un final neaşteptat. Un film în care firul narativ pare simplu la început, dar se complică prin introducerea unei alte intrigi, ambele planuri concurînd cu măiestrie la realizarea unei pelicule „ must see”. Tehnica acestui film m-a urmărit mult timp, în încercarea de a găsi o modalitate de transpunere în scris. Deşi simplă la prima vedere, o naraţiune în ramă – sau poveste în poveste – poate ridica multe probleme scriitorului care-o abordează. Povestirea mea,  Ora morţii ,   reprezintă una dintre încercările de a păstra ceva din atmosfera acelui film, dar şi un prim pas către o lucrare de dimensiuni mai mari. • Ana-Maria Negrilă  s-a născut în data de 25 septembrie 1972, la Bucureşti. În 1995 a absol

"CÎND UN COŞMAR DEVINE SERIE sau UMBRELE LICANTROPULUI Deoarece am povestit în altă parte geneza şi aventurile antologiei  Dincolo de noapte , de la concepere pînă la plecarea în tipar (a se vedea  Cuvîntul editorului ), mă voi referi în cele ce urmează strict la povestirea cu care am contribuit eu, şi anume  Pivniţele Palatului Charron . Dar pentru a se înţelege pe deplin istoria acesteia, trebuie să ne întoarcem, precum nişte buni istorici, cu ceva timp în urmă. În vara anului 2010, lansam la Tîrgul de carte Bookfest  …Şi la sfîrşit a mai rămas coşmarul , roman gotic bazat pe cronici medievale. Apreciată de critică ( Momentul Walpole în literatura română , avea să o numească expertul horror Mircea Pricăjan în revista culturală de tradiţie  Familia  – da, cea în care au debutat Creangă şi Eminescu), cartea s-a dovedit, spre bucuria mea, a fi foarte iubită şi de către cititori. Acest lucru s-a datorat, cred eu, abordării unor teme la modă (cum ar fi vampirismul şi licantropia)

"LUPII SÎNT MAI MULT DECÎT PAR A FI Aveam deja conturată în minte ideea unei poveşti de factură gotică, atunci cînd Oliviu Crâznic m-a contactat în vederea unei colaborări. Sînt o mare admiratoare a genului, atît în literatură, cît şi în muzică; i-am citit pe giganţi – Stoker, Lovecraft, Poe – acum ceva vreme, în perioada liceu-facultate, şi existenţa unei antologii de gotic mi s-a părut ca o invitaţie de a face parte dintre aceştia, o şansă incredibilă de a exploata din plin frumuseţea întunecată a acestei specii literare. În textele mele de pînă acum, am abordat un „dark fantasy” cu atmosferă tensionată, dar, în acelaşi timp, am cochetat cu goticul şi cu tematica lui specifică (fantome şi ruine –  Gheţurile Marelui Nord, case bîntuite –  Doamna cu pisica albă , vampiri –  Răsărit de soare , morţi vii –  Dincolo de umbre ), încercînd, pe cît posibil, să mă apropii cît mai mult de acest gen. De asemenea, am în proiect un roman gotic, la care lucrez intens şi care sper că va fi

Vous savez que je ne critique pas. Je prête attention à un livre uniquement lorsqu’il me plait trop. Et « …finalement il n’y a que le cauchemar qui reste »  écrit par Oliviu Crâznic, est exactement le genre de roman fantaisie –« dark fantasy » plus précisément- qui crée une dépendance, qui rend accro. Enfin un livre qui ne ne fait pas l’éloge des vampires, mais qui révèle  leur vraie nature. Enfin un livre qui dépeigne bien une époque, des stéréotypes et des craintes de manière tout à fait plausible. Voici quelque chose qui me réveille de l’engourdissement et qui, je le sens, m’influencera pour longtemps. Le danger dans ce roman n’est pas « sexy », comme l’on peut trouver actuellement dans presque tout ce qui se vend le mieux sur le marché du genre : la saga «  Twilight  », la série «  Vampire Academy  », «  La maison de la nuit  » etc. Attention, je ne dis pas que ces romans ne sont pas bons, bien au contraire, je les trouve intéressants, captivants, mais… c’est à-peu-près tout. S

" ÎNTRE VIRTUTE ŞI PĂCAT A durat vreo doi ani pînă să reuşesc să îmi dresez impulsurile Inspiraţiei şi să o las să se coacă. Tentativele de la început aveau, mi s-a spus, o oarecare sclipire – cu toate acestea, de pe atunci ştiam că mai am mult de lucru. Împlinisem 15 ani la vremea aceea, de ajuns pentru a conştientiza că scrisul este o artă, nu doar un hobby trecător, menit strict a-mi „astîmpăra” mie anumite idei. Am început să iau literatura fantastică în serios citindu-l pe Edgar Allan Poe. Imediat ce am parcurs poveştile sale, am realizat motivul pentru care tentativele mele de   paranormal romance   erau destinate să rămînă doar nişte tentative. Cînd „Moshul SF”, Ştefan Ghidoveanu, mi-a dat şansa să scriu un text pentru binecunoscutele sale   1001 de scorneli , am înţeles că venise, pentru mine, un moment de cumpănă, în care se putea naşte Viitorul. Şi chiar s-a născut; călcînd pe urmele uriaşe ale lui Victor Frankenstein, Creaţia mea s-a ivit fragedă şi încă temătoare –