sâmbătă, 8 ianuarie 2011

Not such a good idea...

Din categoria personalo-penibile.

What? Falling in love with the nicest guy you ever know...
Why?...
Şi de aici se complică cam totul. Motive? Destule.

Ce e mai enervant e că de obicei învăţ din greşeli. Dar când îşi bagă coada, nu dracu, ci inima, e groaznic.
E ca şi cum raţiunea şi inima sunt într-un continuu război. Face inima ce face, de cade din lac în puţ, doar ca să îmi submineze autoritatea RAŢIUNII!!!
Şi cum să nu te enervezi când părţi din tine acţionează diferit şi nu poţi face nimic ca să remediezi situaţia? E frustrant, da, asta e al naibii de frustrant. Fiindcă nu am control asupra vieţii mele până la urmă, dacă nu pot controla de cine să îmi placă sau nu. Deşi, între noi fie vorba, nu prea e vorba de plăcut aici, ci mult, mult, mult mai mult.

În probleme de genul ăsta, nu prea ai rezolvare. Pur şi simplu nu ai. De parcă treaba asta cu ,,falling in love" e ca o nouă tulpină de virus pe care nu o poţi trata. Nu poţi să faci nimic decât să aştepţi... fie să dispară, dar cu timpul, în care te confrunţi cu acele aşa-zise frământări interioare, fie să apară un antidot. Dar NU mai apare, and that's a big big problem.

Şi acum se aprinde beculeţul. Dacă tot e nicest guy, de ce nu vorbeşti cu el? Păi... Păi ce? Păi...
Iar atunci realizezi că de fapt şi el te place, într-un fel sau altul, dar eşti confuză şi chiar nu ai idee cum să te comporţi în preajma lui.
Degeaba mai bate câte un apropo din când în când, că ceva face ca, împotriva voinţei tale, să îţi scadă viteza de reacţie, şi spui cele mai tâmpite lucruri posibile, fără sens, fie faci o faţă din aia funny-tâmpă, căruia lui poate îi schiţează un zâmbet pe faţă, dar doar atât.
Colac peste pupăză, poate şi el te place dar nu are idee cum să îţi interpreteze reacţiile atunci când spune lucruri cu dublu înţeles... şi devine de asemenea şi el confuz.

Cineva mi-a spus odată ca fac ca lucrurile să pară atât de complicate. Eu i-am spus că nu, chiar aşa şi sunt. Dar acum îmi pică fisa, la dracu'! E de fapt atât de uşor.
În teorie, dacă mi-aş controla reacţiile şi aş da răspunsuri bune la nişte ironii dulci, ar fi ceva mai bine.

Însă mai e un obstacol care nu poate fi trecut. Şi de data asta chiar este. Nu contează dacă sentimentul ar fi reciproc. TOT nu ar ieşi nimic.

End of story?! Maybe not so soon...

P.S Nu era nimic complicat. Oricum ar fi decurs sau ar decurge lucrurile, rezultatul e acelaşi: nimic. Uite cu câte mă complicam eu. Bine, asta nu înseamnă prea multe. Sentimentele sunt încă acolo. Ce să fac cu ele? Ei...?

Raluca Băceanu

0 comentarii:

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Moon Phase