Interview With A Vampire

De la un timp simtea cum ceva ciudat o acapareaza, incet,dar sigur.Nu stia ce ar putea sa o aduca inapoi in acel loc ,acel abis. Nu avea probleme prea mari –dupa cum spuneau altii- insa pentru ea existau si chiar o sfasiau din interior spre exterior. Nu intelegea nici ea exact ce o asteapta, desi simtea ca sfarsitul parca se apropie…al ei? Nu..era mult prea devreme si ar fi trebuit sa gaseasca o explicatie rationala a tot ceea ce patea acum. Radea cu prietenii , insa in adancul ei simtea ca trebuie sa le spuna ca nu e tocmai asa,dar nu putea ,credea ca e prea puternica pentru asta si ca totul va trece ,asa cum a mai trecut.Nu,nu putea sa le spuna,intotdeauna a stapanit disimularea dar asta nu o facea o persoana neaparat rea,ipocrita.Nu vroia ca prietenii ei sa sufere cum o facea ea. Zilele treceau, si ea simtea cum totul in jurul ei se pierde ,nu mai exista.Nici ea nu mai avea certitudinea ca exista.Daca totul era un vis ?un cosmar? Daca....? Dar nu era, era totusi consistent deci exis...

A venit vremea sa vorbesc si despre carti. Carti, da carti. Cele care mi-au fost alaturi in orice fel de momente.Si pentru ca (cu riscul de a parea din nou, nebuna) le iubesc.Nu stiu cum ar fi viata mea fara ele.Pentru ca sunt o hrana a sufletului dupa un vechi proverb. Printre primele carti citite, se numara (evident) Harry Potter. Fenomenul HP pot sa spun ca ,,m-a tinut'' vreo 3-4 ani, pana de curand in orice caz. Dar cum ma plictisesc (relativ) repede de lucruri, m-am apucat si de altceva. Radu Tudoran.Si mi-a placut si imi mai place, dar nu cum imi place acum seria de carti Twilight. Acum o saptamana le-am descoperit , gratie unei f bune prietene,cea mai buna chiar(ai crescut in ochii mei dupa asta I.M.I ).Din nou am simtit ceva nou, care ma electrizeaza,insa mult mai puternic decat HP ( a trecut vremea lui, m-am mai ,,maturizat). Imi place sa ma transpun in locul personajelor, sa traiesc alaturi de ele, imi place fiindca ma simt libera intr-o lume a fanteziei (intotdeauna ...

Ma gandesc...La ce? Nu stiu, ma gandesc pur si simplu.... Imi amintesc de un moment care pot spune ca nu m-a lasat indiferenta, ba chiar un moment important, pe care voi incerca sa il descriu,dar nu stiu daca voi si reusi. Acum ceva timp, cam vreo 2 luni si , am simtit ,,ceva’’ . Multe persoane nu vor simti vreodata asta. Deja incepe sa devina interesant,nu ? Cum spuneam, acel ,,ceva’’ a fost o stare, una foarte ciudata. Poti sa iti imaginezi un sentiment puternic de bucurie amestecat cu o mistuitoare frica? Rezulta o emotie extrem de puternica , o emotie pe care nu o mai simtisem in viata mea. Si acum ma mai intreb daca as mai vrea sa simt acel lucru, pentru ca pur si simplu, simti cum patrunzi intr-un abis misterios, de unde nu mai ai scapare. Totul se intampla pentru o fractiune de secunda dar care tie ti se pare ca ar dura o vesnicie. E un sentiment placut de infricosator, pentru ca imbina sentimente-dupa unele persoane-chiar contradictorii: bucuria cu teama, poate chiar nerabdarea...

Ma uit in jur si nu mai recunosc ceva..nu mai imi recunosc viata. Nu imi vine sa cred ca eu ,cea care actioneaza in fiecare zi, sunt chiar eu. Da! M-am schimbat, si stiu si cand. . .citeste si vei afla . Anul aceasta am intrat la liceu,un liceu ales pe ultima suta de metrii..si ma bucur ca l-am ales, ptr ca a fost cel mai bun lucru care l-am facut vreodata. Aici am descoperit adevarata prietenie...si poate si dragostea? Sa nu luam in seama ultima remarca :D . Ei bine, este o noua etapa a vietii, caci eu m-am schimbat radical. In generala era totul prea ciudat, notele insemnau totul pentru toti ( un fel de bani ptr adulti, cam astea erau notele ptr noi,elevii :-J ) ,chiar si pentru mine. Nu ma distram cu prietenii, pentru ca nu existau ,nu ma relaxam,nu ascultam muzica ( stiu,suna de parca nu as fi fost umana :-S ). Sincera sa fiu, nu era viata si nu stiu cum ar fi putut numita acea stare in care ma aflam zi de zi. Inca din vara totul a capatat o noua nuanta, iar ziua in care am aflat c...

,,Cine esti?’’O intrebare care adesea este pusa….Sau poate chiar retoric te intrebi:,,Cine sunt’’? Uneori incerci sa gasesti un raspuns,altori preferi sa te afunzi in vis...Eu, o fata de nici 15 ani, aflata la asa-zisa varsta a adolescentei, imi trec prin minte o multime de intrebari, incercand sa gasesc raspunsuri. Aceste intrebari ,de cele mai multe ori sunt puse la ,,varsta framantarilor’’ la care eu ma aflu, insa raspunsurile care tot eu mi le dau, oare sunt niste raspunsuri care sunt date de majoritatea persoanelor de varsta mea?sau sunt niste raspunsuri mai mature? Si totusi, nu stiu cine sunt( sau poate ca da) si incerc sa ma auto-definesc: am venit pe aceasta lume ,insa nimeni nu m-a intrebat daca asta vreau si eu(pur si simplu asta a fost dorinta mamei mele,doar a mamei);nimeni nu mi-a povestit despre lumea asta nimic inainte de a veni pe ea, a trebuit sa o descopar,si partile ei bune dar si cele rele, caci astfel nu ar fi existat un echilibru....Inca de mic copil mi-a fost im...

f.by I.M.I ,,In caseta metalica, gasita recent pe mosia lui Nostradamus se aflau manuscrise inedite. Potrivit acestora, sfarsitul lumii va veni in 2436, economia mondiala se va prabusi, oamenii se vor muta in alte sisteme solare si numarul homosexualilor va creste de patru ori. Cu cateva luni in urma, dr. Edmond Fourier, unul dintre cei mai importanti cercetatori ai operei lui Nostradamus, faimosul vizionar francez din secolul al XVI-lea, a facut o descoperire senzationala. Sub un bloc de piatra, in apropiere de Paris, el a gasit o cutie cu manuscrise ce cuprindeau o serie de profetii ale lui Nostradamus, necunoscute pana acum. Ele au fost facute publice intr-o lucrare, intitulata: "Descifrarea profetiilor lui Nostradamus". Potrivit lui Fourier, Nostradamus era convins ca prezicerile lui nu vor fi intelese de contemporanii lui, de aceea a lasat o serie de indicii pentru a fi gasite atunci cand ar fi dorit el, respectiv la cumpana mileniului. Profetiile lui Nostradamus sunt ex...

Alerga prin rondelele de flori, smulgand cate o floare,intotdeauna cea mai frumoasa , dupa care o baga in gura sa mare cioflaind-o ca un scarbos ce era. De cand aparuse pe locurile acestea schimbase fizicul oraselului, pana atunci pasnic si frumos. Era mare si totodata mic, deoarece nimeni nu-l vazuse vreodata stand drept ci numai aplecat in asa fel incat membrele sale superioare atingeau aproape pamantul.Plin de par ,cu o gura enorma din care iesea ,ritmic, de parca se lingea pe bot ,o bucata de carne rosie,limba. Dintii sai, semanau foarte bine cu aceeia a unui fierastrau.Asa had cum era , se arata ziua ,dand iama prin flori. Cand zarea o floare frumoasa , in genere prefera Litisul, acea floare, care aducea cu un vechi stramos,trandafirul,se repezea la ea cu balele curgand ,inghitind-o. Copiii se temeau de el,nereusind niciodata sa-l dezintegreze ,facandu-l o mana de particule dizolvate in eter. Intotdeauna , observand armele din mainile lor ,dracu’ stie cum facea ,ca disparea subit,...