De ce să nu te vezi cu o inaptă emoțional
din categoria personalo-penibile
Am trecut de la capitolul rezoluții penibile la mici
evenimente/contexte emoționale din viața subsemnatei care să vă distreze
virtual. La maximum. Not.
Azi vom analiza de ce nu este bine să te vezi/ să te
întâlnești/ să te îndrăgostești de o inaptă emoțional. De ce scriu toate astea?
O fac în speranța că nu îți vei mai pierde timpul și nici nu te vei mai
ambiționa degeaba să faci pe Făt-Frumos cel Salvator cu micuța domniță la
ananghie cu anxietatea și cu daddy issues.
În primul rând nu ar trebui să îți pierzi timpul dacă
persoana NU CAUTĂ nimic din ceea ce cauți tu. Stabilește, nene, de la început
când vorbești cu vreo prințesă depresivă dacă are și ea chef de tine sau nu,
sau dacă are chef de ceva în general, vreodată. Poate nu vrea să facă nimic cu
viața ei sau, dimpotrivă, are prea multe lucruri de făcut, unul dintre ele ar
fi lupta cu viața sau lupta cu ea însăși în a nu mai fi o smiorcăită penibilă.
Așa că las-o în laba ta în pace și fă un entertain
manual, așa cum știi tu mai bine. Mai ales dacă are poze #smek pe insta sau FB.
În al doilea rând află dacă ai fi pe gustul ei sau ea pe
gustul tău. Degeaba arătați mișto și compatibili pe virtual dacă în viața reală
ei îi plac tipii ăia cvasi-imposibili, combinație între Geralt of Rivia și
Mighty Thor. Da, poate are așteptări nerealiste dar asta nu înseamnă că trebuie
să o judeci pentru ceea ce ea vrea. Plus că, ia gândește-te la punctul
anterior, poate oricum nu caută ceva, dar DACĂ ar căuta, vrea ceva oricum prea
greu de obținut (fiindcă e conștientă cât de greu e să găsească un tip cu statura
și înfățișarea generală a unui supererou și cu o capacitate emoțională a unui
ideal care evident nu există). Așa căăăă, las-o, frate, să viseze și, vorba
aia, to deal with her own shit.
Mai departe. Dacă vezi că femeia e obosită, are multe pe
cap, vrea să crească în cine știe ce domeniu, vrea să devină funcțională social
și se reface după evenimente nasoale din trecut, nu mai face pe marțafoiul
cuceritor average dacă oricum vezi că îți răspunde în emoji-uri obosite sau în
cuvinte monosilabice. Sau, mai rău, nu își mai răspunde.
Cel mai prost lucru pe care poți să îl faci e să o faci
arogantă sau mai știu eu ce cuvinte crezi că ar răni-o. Or răni-o, dar tu tot
nu pupi pussy și rămâi cu laba – cum probabil
rămâi oricum chiar dacă gagica nu e inaptă emoțional ci, mai știu eu are alt
tip de personalitate dubioasă.
Un lucru mai puțin prost, dar tot al dracului de enervant e
să încerci să faci pe durul, to play it
cool, și doar să îi scrii din an în Paște întrebând-o cum mai a avansat cu
vreo chestie în care știi și e clar că depune efort. Ai susținut vreodată vreo
lucrare de tip licență/disertație/doctorat? Atunci ar trebui să știi că nu
întrebi chestiile astea. Pur și simplu nu aplici o presiune în plus decât dacă
ești cretin emoțional (mai ceva ca ea!). Las-o în plata Domnului și rămâi cu
laba. Aia nu o să te dezamăgească niciodată și nici nu îți va zice că e obosită
sau că vrea să creeze un limbaj nou de programare.
Nu ai ce căuta lângă o tristă emoțional dacă ești un happy dude care crede – prost –
că poate el să schimbe lumea și să facă TOTUL să cace curcubeie de Skittles. Nu
are chef de un SpongeBob în viața ei. Vrea un om care a trecut prin mlaștini
kilometrice de căcat și care înțelege prin ce trece ea. Ce pisici să facă ea cu
optimismul tău stânjenitor când ea nu știe cum să facă să devină mai funcțională și
să nu se mai gândească aproape permanent la a-și lua o vacanță de un sfert de
eternitate (pun intended)? Ha? O să
se cace în optimismul tău, dar nu un curcubeu ci chestia aia mișto reală care
îți poate împuți și ție existența minunată și #ruoz.
O să zici, bă, dar ce-i cu atâta negativism pe aici? E un
blog, dude, lasă-mă să îmi spun oful aici măcar cât încă mai am voie... că la
cum merge lumea asta... vai de capul nostru.
Lasă-mă, deci.
Ăsta e mesajul. Este prea puțin probabil să aduci plus-valoare în viața cuiva
care e inapt sau incapabil emoțional. Eu, una, mă simt într-un cerc de situații
în care nu am chef, nu am dispoziție, nu am libido, NU TE VREAU și nu caut pe
nimeni.
Citește încă o dată paragraful de mai sus. Încă o dată.
Chiar nu are rost să găsești într-un astfel de exemplar uman o oportunitate de
a-ți manifesta sindomul salvatorului doar ca să te simți tu mai bine cu propria
persoană, ciudat imcomplet ce ești. Las-o.
Mergi mai departe la cineva disponibil. Sunt atâtea fete ok care merită o șansă
(bine, poate nu la fel de drăguțe), care sunt acolo și tu nu le vezi de chior
ce ești. Cască ochii, printre acele fete o să găsești ce-ți trebuie, oricare ar
fi nevoia ta.
Eu nu am nevoie decât să îmi găsesc propriul echilibru,
liniștea, pacea. Nu am chef de relații dar nici de chestii casual. Nu vreau să
fiu un ”good fuck” pentru tine, nici o ”femeie mișto”. Vreau să fiu lumina
ochilor tăi, să fiu persoana la care te gândești dimineața și să zâmbești deși
e o zi de luni și trebuie să te urnești spre muncă. Să știu că ești supportive chiar și când sunt la pământ
și când mă afund în stări de cacao. Să știu că am fost prieteni un timp ca să
pot să am încredere în tine, să mă placi așa cum sunt și să fii capabil să vezi
ce e dincolo de atitudinea asta de ”eu nu am nevoie de nimeni ca să reușesc”.
Să vezi că perfecționismul ăsta e aici pentru că îmi e frică de eșec și pentru
că mă auto-sabotez constant și că mă auto-distrug având trei joburi. Să
realizezi că dacă vreau ceva, ar fi iubire de calitate – dacă îmi permiteți
acest pleonasm. Să caști ochii și să coștientizezi că totuși mă atrage aspectul
fizic și că oricât de messy ar fi
viața mea, nu am 120 de kg la 1.72, ci că am grijă și îmi respect corpul
și că asta apreciez și la un bărbat. Să vezi că standardele high impuse există pentru că și eu îmi impun
standarde high în speranța că îmi voi
obține cândva validare de la cea mai importantă instanță din creierul meu: EU, sinele meu sabotor. Să vezi că nu
vreau decât să fiu acceptată deși duc lupte seculare în a mă accepta de una
singură și în mod clar nu îmi iese. Să vezi paradoxul din toate astea și să îl înțelegi.
Așa că lasă-mă.
Pleacă spre ceva normal. Ce e aici e complicat, nu e fun. Dacă vezi totul ca pe ceva fun
pentru că e o provocare nouă pentru tine, te voi citi și o să mă îndepărtez de
tine așa cum m-am și apropiat.
Lasă-mă. Nu e
psihologie inversă. Probabil că oricum niciun tip dintre cei care se toooooot
străduiesc să mă scoată în oraș nu va citi astea. Nu mă amăgesc că vor ajunge
la urechile/ochii cuiva mâhnirile astea. Oricum le vei procesa din perspectiva
ta, strict a ta, bazată pe strict experiențele tale.
Și cu cât ai fost mai ferit de mizeriile vieții, cu atât îți
va fi mai greu să percutezi. Crede-mă, că știu. Nici eu nu percutam cu multe
până să le pățesc: moartea celor dragi, burn-out, atacuri de panică, zile
întregi închisă în casă pentru că mi se părea prea greu să mă dau jos din pat
sau din canapea, zile în care nu mai vedeam lumina de la capătul tunelului și
mă sufocam, și muream încet devenind un zombie existențial, hrănindu-mă din
singurul creier aflat prin preajmă, adică al meu.
Ai înțeles de ce nu e bine să te vezi cu o inaptă emoțional?
Îi lipsește din creier acea parte care o poate face agreabilă ca partener de
viață pentru un tip simplu. Iar emoționalul se activează doar când întâlnește reciprocitate. Ca să
fie reciprocitate tu va fi trebuit să înțelegi mizeriile la care ea făcea
referire mai sus.
Prea complicat? Laba e soluția ta. Sau Tinder. Dar laba e
mai safe.
Back to my own shit,
Raluca Băceanu
Sursa foto: https://weheartit.com/entry/87114055
Comentarii