Depresiuni de ID
Îmi târăsc cadavrul vieții
În căutări sisifice
În universuri
sufocante
Suspendate-n
orbitoare
Iraționale nevoi
De cufundare
imuabilă
Într-un somn fără
vis.
Rătăcesc în
ascuțite cuțite
Ce se împlântă
adânc
În Rețeaua mea
personală
La centru și nord
de Eter
Ce mă-activează
urlând...
Totul este
despre Bula Vidă
Fără O2,
fără lumină,
Presiuni în
schimb mă ard
Mă transformă
Într-un infinit
de Delir.
Poate recele mă
arde
Poate focul mă
răcește
Înmiită este
apăsarea
Și a sufletului
chin...
Chiar și în
dezintegrare
Mai există o
speranță,
Însă informația
conștientă
Este-a omului
teribilă groază?!
Hăul cel mai
adânc să fie
Nu viața făr' de
fin
Ci cuprinsul
nesfârșit
Și doar tu, sau
eu
Cu nimicul de
simțit.
Raluca BĂCEANU
10 septembrie 2017
Comentarii