Iubirea, păpușarul
Pentru C.
A fost odată o păpușă,
Fără sentimente
Doar puțin confuză...
Se târa, neștiutoare
După viață,
Să trăiască.
Și-atunci sfori o încătușară
De mâini și de picioare
Și-a început să joace,
Într-o piesă fără nume.
Se făcea că întâlnește
Prințul bun și cald și scump,
Iar păpușa, temătoare
Dar naivă,
S-a și supus noii sorți
Crezând că prințul
E hărăzit al ei să fie.
Dar iubirea, păpușarul,
A și scos-o din 'cel joc
I-a tăiat degrabă viața,
Sforile i le-a furat...
Acum, păpușa zace
Moartă
Pe-un tărâm îndepărtat.
S-a ascuns undeva, cumva
... chiar în inima mea.
7 mai 2013
Raluca Băceanu
Comentarii