Vina

Dimineaţă cruntă

Sub aburi de-alcool

Mă-mpleticesc şi cad

Of, de-ar fi să mor!

Privesc tăcut luna

Văd încă una (!)

Iar în juru-i sora-i orbitează

Precum o fantomă.

Cad. Mă ridic,

Apoi cad cu un zbuf,

Râd fără un motiv clar

Şi mă-ntind lat pe jos,

Pare-un pat cald şi moale...

Dimineaţa-i încă neagră

Mă-ndrept spre infern

În gândurile-mi negre

Mă-mpiedic de-un... el.

Doarme îngheţat pe-un canal

Împuţit. Duhoare de-alcool

Se ridică spre cer,

Undeva în eter...

Siderată mă-ncrunt

La trupu-i lipsit de reacţie

E oare mort? Sau doar se preface?

Fug de lângă el, de duhoarea

De moarte. Luna sinistră

Mă urmăreşte...tăcută felină,

Îmi sare în spate...

Ciudată simţire.

Vinovăţia e-a lui

Dar pare şi-a mea

Fuge de la unul la altul

Fără să ştie ce vrea.

El pentru viaţă, ea pentru milă

Iar când ei se dizolvă-n neant

Rămâne doar vină...

4 noiembrie 2011

Raluca Băceanu