Aventuri in viitor
E una din zilele acelea de februarie…Soare cu dinti as putea spune.De fapt, nu ma mai mira nimic, acum cateva saptamani au fost aproximativ 20 de grade Celsius iar acum cateva zile a nins. Azi este destul de placut .Oare ar trebui sa ma ingrijoreze schimbarile bruste de temperatura?...
Nu pot sa las sa treaca o asa zi frumoasa pe langa mine ,si chiar am nevoie de putina liniste in minte si aer curat in plamani.Da! O idee in sfarsit. Gradina Botanica . Acolo voi merge.Un loc perfect pentru a te odihni putin.
Imi iau “ bocceluta”in spate-plina ochi cu coli, caiete,pixuri,creioane pentru desenat-si plec la mica “drumetie”.
In sfarsit am ajuns. De cum intru simt aerul ceva mai curat cum imi inunda plamanii. Parca ametesc.Este o senzatie ciudat de placuta. Dupa ceva mers ma hotarasc sa ma asez la umbra unui copac batran. Ma uimeste maretia lui...E mai batran si probabil mai intelept ca mine.
Imi scot din geanta un pix si o foaie. Am un chef nebun de scris, o pofta ce simt ca ma mistuie. Inchid ochii si respir adanc. Repet exercitiul de cateva ori iar cand deschid ochii...Surpriza!...
Nu ma mai aflu in Gradina Botanica. De fapt nu stiu unde sunt...Dar am certitudinea ca visez, asta e sigur. Locul semana uimitor cu o sera gigantica. Pretutindeni este vegetatie ecuatoriala, peste tot verde. Insa de unde ceva atat de luxuriant in Bucurestiul nostru de toate zilele? Oare de unde? Oare...?
Sa lasam totusi intrebarile,si sa continuam asa zisa aventura. Dupa o jumatate de ora de mers in acest loc minunat, nu stiu de ce dar ridic privirea iar ce vad ma inspaimanta de-a binelea. Nu exista un cer de un albastru pur ci o...o cupola uriasa deasupra. Pot distinge perfect sticla ce se ridica deasupra si in exteriorul ei ceva ce seamana a o atmosfera cu nuante clare de rosu.
Imi amintesc ca smogul de deasupra orasului era galben sau ceva asemanator iar acel rosu semana clar cu smogul…dar oare e ceea ce cred eu ca e?
Sa mergem mai departe…Cu fiecare pas vedeam tot felul de arbori , plante ciudate si chiar niste animale stranii.Slava Domnului ca sunt doar ierbivore .
In sfarsit ajung la ceva ce seamana cu iesirea. E un fel de usa uriasa transparenta iar cand sunt la 2 metri de ea se dematerializeaza ca eu sa pot trece.Ce ciudat.
Acum realizez, acel strat de sticla, acea cupola bizara era acolo dintr-un motiv anume. Pentru a apara acea vegetatie sublima. In afara acelui loc se afla o cu totul si cu totul alta lume. Nu sunt intr.-un alt loc, e acelasi, difera doar…doar perioada. Nu mai sunt in 2009 , sunt in anul 2059. Asta se vede pe toate panourile plutitoare de aici. Nu mai exista autostrazi. Masinile nu mai sunt masini, sunt un fel de mini- avioane. Oameni apar de nicaieri, se teleporteaza si sunt imbracati extrem de ciudat . Hainele nu mai sunt haine, nu mai sunt necesare materiale textile. Indivizii sunt imbracati cu un fel de metale sau o substanta pe care nu o pot identifica doar printr-o simpla privire. Ma bucur ca nimeni nu isi da seama de prezenta mea, probabil m-ar privi uimiti iar eu m-as simti destul de penibil.
Ce este si mai straniu, e ca parca aceste “haine” sunt prevazute in interior cu un sistem de ventilatie avand in vedere ca pe acele panouri enorme temperatura arata 46 grade Celsius – eu aflandu-ma tot in luna februarie. Ma bucur de asemenea ca nu simt frig sau caldura. Aici sunt doar o simpla naluca si privesc totul ca un spectator care nu se implica cu absolut nimic intr-o piesa de teatru ,sa zicem. Teoretic, eu nu exist aici…practic da.
Ce mai observ este ca nu numai clima si vegetatia s-au schimbat ci si compozitia chimica a aerului. Pe panori citesc cum ca azotul a ajuns la o concentratie de aproximativ 85% iar oxigenul ramanand la doar 10% ca si concentratie .Restul de 5% este ocupat de gaze toxice. Oamenii au ajuns sa isi cumpere oxigen la butelii. Ma intreb, oare mai exista criza economica si acum?
Poate ca da poate ca nu...vad ca deja o mare parte a tarii a plecat spre Marte. Spre Marte?!? Dupa doar 50 de ani atat de multe se schimba? Dumnezeule. Este ceva cu adevarat grav ..si totusi necesar. E o noua evolutie.Deja plecam spre alte planete...A inceput Exodul Spatial. In curand o sa citesc pe panouri si despre mai stiu eu ce Imperiu Galactic sau ca am ajuns sa “ colonizam” Alfa Centauri. Iar ridic ochii spre cer. Deja e prea mult. Nu e numai un Soare pe cer, sunt 2 astrii si parca Calea Lactee a intrat in coliziune cu Andromeda.
Nu pot sa las sa treaca o asa zi frumoasa pe langa mine ,si chiar am nevoie de putina liniste in minte si aer curat in plamani.Da! O idee in sfarsit. Gradina Botanica . Acolo voi merge.Un loc perfect pentru a te odihni putin.
Imi iau “ bocceluta”in spate-plina ochi cu coli, caiete,pixuri,creioane pentru desenat-si plec la mica “drumetie”.
In sfarsit am ajuns. De cum intru simt aerul ceva mai curat cum imi inunda plamanii. Parca ametesc.Este o senzatie ciudat de placuta. Dupa ceva mers ma hotarasc sa ma asez la umbra unui copac batran. Ma uimeste maretia lui...E mai batran si probabil mai intelept ca mine.
Imi scot din geanta un pix si o foaie. Am un chef nebun de scris, o pofta ce simt ca ma mistuie. Inchid ochii si respir adanc. Repet exercitiul de cateva ori iar cand deschid ochii...Surpriza!...
Nu ma mai aflu in Gradina Botanica. De fapt nu stiu unde sunt...Dar am certitudinea ca visez, asta e sigur. Locul semana uimitor cu o sera gigantica. Pretutindeni este vegetatie ecuatoriala, peste tot verde. Insa de unde ceva atat de luxuriant in Bucurestiul nostru de toate zilele? Oare de unde? Oare...?
Sa lasam totusi intrebarile,si sa continuam asa zisa aventura. Dupa o jumatate de ora de mers in acest loc minunat, nu stiu de ce dar ridic privirea iar ce vad ma inspaimanta de-a binelea. Nu exista un cer de un albastru pur ci o...o cupola uriasa deasupra. Pot distinge perfect sticla ce se ridica deasupra si in exteriorul ei ceva ce seamana a o atmosfera cu nuante clare de rosu.
Imi amintesc ca smogul de deasupra orasului era galben sau ceva asemanator iar acel rosu semana clar cu smogul…dar oare e ceea ce cred eu ca e?
Sa mergem mai departe…Cu fiecare pas vedeam tot felul de arbori , plante ciudate si chiar niste animale stranii.Slava Domnului ca sunt doar ierbivore .
In sfarsit ajung la ceva ce seamana cu iesirea. E un fel de usa uriasa transparenta iar cand sunt la 2 metri de ea se dematerializeaza ca eu sa pot trece.Ce ciudat.
Acum realizez, acel strat de sticla, acea cupola bizara era acolo dintr-un motiv anume. Pentru a apara acea vegetatie sublima. In afara acelui loc se afla o cu totul si cu totul alta lume. Nu sunt intr.-un alt loc, e acelasi, difera doar…doar perioada. Nu mai sunt in 2009 , sunt in anul 2059. Asta se vede pe toate panourile plutitoare de aici. Nu mai exista autostrazi. Masinile nu mai sunt masini, sunt un fel de mini- avioane. Oameni apar de nicaieri, se teleporteaza si sunt imbracati extrem de ciudat . Hainele nu mai sunt haine, nu mai sunt necesare materiale textile. Indivizii sunt imbracati cu un fel de metale sau o substanta pe care nu o pot identifica doar printr-o simpla privire. Ma bucur ca nimeni nu isi da seama de prezenta mea, probabil m-ar privi uimiti iar eu m-as simti destul de penibil.
Ce este si mai straniu, e ca parca aceste “haine” sunt prevazute in interior cu un sistem de ventilatie avand in vedere ca pe acele panouri enorme temperatura arata 46 grade Celsius – eu aflandu-ma tot in luna februarie. Ma bucur de asemenea ca nu simt frig sau caldura. Aici sunt doar o simpla naluca si privesc totul ca un spectator care nu se implica cu absolut nimic intr-o piesa de teatru ,sa zicem. Teoretic, eu nu exist aici…practic da.
Ce mai observ este ca nu numai clima si vegetatia s-au schimbat ci si compozitia chimica a aerului. Pe panori citesc cum ca azotul a ajuns la o concentratie de aproximativ 85% iar oxigenul ramanand la doar 10% ca si concentratie .Restul de 5% este ocupat de gaze toxice. Oamenii au ajuns sa isi cumpere oxigen la butelii. Ma intreb, oare mai exista criza economica si acum?
Poate ca da poate ca nu...vad ca deja o mare parte a tarii a plecat spre Marte. Spre Marte?!? Dupa doar 50 de ani atat de multe se schimba? Dumnezeule. Este ceva cu adevarat grav ..si totusi necesar. E o noua evolutie.Deja plecam spre alte planete...A inceput Exodul Spatial. In curand o sa citesc pe panouri si despre mai stiu eu ce Imperiu Galactic sau ca am ajuns sa “ colonizam” Alfa Centauri. Iar ridic ochii spre cer. Deja e prea mult. Nu e numai un Soare pe cer, sunt 2 astrii si parca Calea Lactee a intrat in coliziune cu Andromeda.
Incredibil. Imi aduc aminte cum in 2009 ma uitam la diverse emisiuni stiintifice care vorbeau despre asta, dar sa se intample totul dupa numai 50 de ani???
Si cu robotii cum ramane? Nu vad niciunul... Ooooh.... ba da. Sunt o multime acum ii observ si acestia se ocupa de…salubrizare. Cine ar fi crezut?...
Bucurestiul ma uimeste tot mai mult...poate prin simpul motiv ca ma aflu in viitor. Vreau sa vad mai mult sa descopar si poate sa pot vorbi cu cineva...dar sunt invizibila, e doar un vis.
Dar cum in vis poti face orice….Da! Orice. Cineva ma vede asa ca ma duc spre el si ii spun povestea mea.
Incredibil!Imi spune ca se incearca de ceva timp sa fie adus un om din trecut. El trebuia sa ma vada, era stiut, asta era sarcina lui. Dar a mea care era? Atunci el mi-a zambit si imi spune ca rolul meu e sa schimb lumea. Sa nu se ajunga dupa doar 50 de ani la asa ceva. Imi spune ca viata este aproape imposibila in 2059. Asa ca il intreb ce trebuie sa fac si cine o sa ma asculte. Atunci imi spune tot ce trebuie sa fac si ca ma voi descurca cu siguranta si imi arata spre unul dintre panouri. Atunci imi vad numele pe unul dintre ele si recunosc ca persoana care vorbeste intr-un fel de congres sunt eu , eu peste 50 de ani insa nu aratand ca o batrana ci sunt tanara sau cel putin arat ca la 35-40 de ani. Atunci imi dau seama ca media de viata a crescut si poate ca lumea nu mai imbatraneste. Imi dau seama ca acesta e meritul meu insa. Si imi povesteste viata mea din viitor...
Raman uimita dar imi spune ca totul este asa, dar ca numai eu pot schimba viitorul in bine si imi explica ce trebuie sa fac .Trebuie doar sa fac tot posibilul pentru a convinge lumea din prezent sa fie mai grijulie cu natura , cu locul unde traim caci altfel se va ajunge la autodistrugere, sa conving mai ales copii pentru ca ei sunt viitorul nostru si de ce nu si populatia mai varstnica.
Dupa lungi discutii imi multumeste ,iar cand vreau sa il intreb de ce, imi spune rapid “vei vedea”. Apoi imi zice ca trebuie sa ma intorc ca sa pot aduce mesajul si sa conving populatia asupra tuturor faptelor discutate.
Ma intorc exact in locul de unde am venit si inchid ochii , inspir, expir si simt ca ma cuprinde acea ciudata ameteala. Ma trezesc si observ cu stupoare ca pe foaia din mainile mele se afla scris ceva “nu uita” si este semnat A.I.R.
Oare a fost un simpu vis si trebuie luat ca atare sau trebuie considerat ca un real avertisment al viitorului ce ne asteapta daca vom continua asa, spre autodistrugere?...
Si cu robotii cum ramane? Nu vad niciunul... Ooooh.... ba da. Sunt o multime acum ii observ si acestia se ocupa de…salubrizare. Cine ar fi crezut?...
Bucurestiul ma uimeste tot mai mult...poate prin simpul motiv ca ma aflu in viitor. Vreau sa vad mai mult sa descopar si poate sa pot vorbi cu cineva...dar sunt invizibila, e doar un vis.
Dar cum in vis poti face orice….Da! Orice. Cineva ma vede asa ca ma duc spre el si ii spun povestea mea.
Incredibil!Imi spune ca se incearca de ceva timp sa fie adus un om din trecut. El trebuia sa ma vada, era stiut, asta era sarcina lui. Dar a mea care era? Atunci el mi-a zambit si imi spune ca rolul meu e sa schimb lumea. Sa nu se ajunga dupa doar 50 de ani la asa ceva. Imi spune ca viata este aproape imposibila in 2059. Asa ca il intreb ce trebuie sa fac si cine o sa ma asculte. Atunci imi spune tot ce trebuie sa fac si ca ma voi descurca cu siguranta si imi arata spre unul dintre panouri. Atunci imi vad numele pe unul dintre ele si recunosc ca persoana care vorbeste intr-un fel de congres sunt eu , eu peste 50 de ani insa nu aratand ca o batrana ci sunt tanara sau cel putin arat ca la 35-40 de ani. Atunci imi dau seama ca media de viata a crescut si poate ca lumea nu mai imbatraneste. Imi dau seama ca acesta e meritul meu insa. Si imi povesteste viata mea din viitor...
Raman uimita dar imi spune ca totul este asa, dar ca numai eu pot schimba viitorul in bine si imi explica ce trebuie sa fac .Trebuie doar sa fac tot posibilul pentru a convinge lumea din prezent sa fie mai grijulie cu natura , cu locul unde traim caci altfel se va ajunge la autodistrugere, sa conving mai ales copii pentru ca ei sunt viitorul nostru si de ce nu si populatia mai varstnica.
Dupa lungi discutii imi multumeste ,iar cand vreau sa il intreb de ce, imi spune rapid “vei vedea”. Apoi imi zice ca trebuie sa ma intorc ca sa pot aduce mesajul si sa conving populatia asupra tuturor faptelor discutate.
Ma intorc exact in locul de unde am venit si inchid ochii , inspir, expir si simt ca ma cuprinde acea ciudata ameteala. Ma trezesc si observ cu stupoare ca pe foaia din mainile mele se afla scris ceva “nu uita” si este semnat A.I.R.
Oare a fost un simpu vis si trebuie luat ca atare sau trebuie considerat ca un real avertisment al viitorului ce ne asteapta daca vom continua asa, spre autodistrugere?...
Raluca Băceanu
Comentarii
am avut o idee identica cu a ta...ma rog nu e la fel.
acum observ cat de diferit vedem viitorul..
App:asta e "The new blog"
ei, constatam:))