duminică, 6 noiembrie 2011

Vina


Dimineaţă cruntă
Sub aburi de-alcool
Mă-mpleticesc şi cad
Of, de-ar fi să mor!
Privesc tăcut luna
Văd încă una (!)
Iar în juru-i sora-i orbitează
Precum o fantomă.
Cad. Mă ridic,
Apoi cad cu un zbuf,
Râd fără un motiv clar
Şi mă-ntind lat pe jos,
Pare-un pat cald şi moale...

Dimineaţa-i încă neagră
Mă-ndrept spre infern
În gândurile-mi negre
Mă-mpiedic de-un... el.
Doarme îngheţat pe-un canal
Împuţit. Duhoare de-alcool
Se ridică spre cer,
Undeva în eter...
Siderată mă-ncrunt
La trupu-i lipsit de reacţie
E oare mort? Sau doar se preface?
Fug de lângă el, de duhoarea
De moarte. Luna sinistră
Mă urmăreşte...tăcută felină,
Îmi sare în spate...
Ciudată simţire.

Vinovăţia e-a lui
Dar pare şi-a mea
Fuge de la unul la altul
Fără să ştie ce vrea.

El pentru viaţă, ea pentru milă
Iar când ei se dizolvă-n neant
Rămâne doar vină...

4 noiembrie 2011
Raluca Băceanu

0 comentarii:

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Moon Phase