Efemer(isme)
Am realizat că nu pot să nu mă gândesc la ceva în timp ce vreau de fapt, să nu mă gândesc la nimic. Poţi să te gândeşti la nimic? Tot timpul îmi vin în minte tot felul de idei bizare şi imagini ce nu aparţin de lumea asta în care trăiesc. Gândesc. Gândesc tot felul de ciudăţenii şi îmi iau naştere în minte nişte idei greu de înţeles, chiar şi pentru mine. Pentru o clipă cred că am înţeles totul, apoi am senzaţia că, la fel cum a şi venit acel ceva, a dispărut. După un timp retrăiesc sentimentul şi îmi dau ce a vrut să însemne iniţial. Nu sunt doar un simplu om, sunt unică, dar ca fiecare om în parte. Uneori gândesc lucruri care mă surprind chiar şi pe mine, lucruri pe care aş vrea să le împărtăşesc şi cu alţii. Aş vrea ca lumea să ştie ce gândesc. De ce oare nu ne putem auzi gândurile unii altora? Misterul însă trebuie să îţi bage coada peste tot în ceea ce implică cunoaşterea. Aceste idei, dacă le putem numi aşa, sau ,,iluminări" de moment sunt sigură că le-au mai avut şi alţii î