Interview With A Vampire

Asteptam pe o banca troleibuzul, in statia vizavi de Cismigiu. Mai aveam destul de mult timp pana sa incep orele asa ca mi-am zis sa astept 90-ul. Vine destul de rar. Atentia mi-a fost distrasa de o pleata lunga, blonda. Era un baiat destul de inalt si am presupus eu, si dragut. " Ce ar fi daca s-ar aseza langa mine?" m-am intrebat eu in gand. Chiar atunci s-a intors cu fata spre mine si s-a asezat pe banca, in stanga mea. O Doamne...azi trebuie sa fie ziua mea norocoasa. Inca nu ii vazusem chipul, m-am prefacut ca ma uit in alta parte, dar cand mi-am intors privirea spre a lui am ramas masca. Era identic cu un personaj imaginat de mine, era identic cu Vladimir. Ce naiba?!? Avea ochii exact cum ii descrisesem eu in carte, de o culoare imposibila, ca iarba parlita. Avea ochii chihlimbarii si nu, nu erau lentile de contact! Trasaturile fetei erau blande, era superb dar ceva la el imi spunea ca e mai mult decat superb. Avea o frumusete mistica. Am continuat sa ma uit ca o idioa

Da...am termiant si cea de-a doua carte. Ura! dada...aplauze, urale toate cele. Deja fanul meu nr. 1 a citit o parte din carte. Si-a exprimat parerea despre carte-deja-despre mine: ,,sandra brown in devenire''. E, nici chiar asa Amy :)), totusi. Voi restul o sa imi recunoasteti stilul sau o sa il descoperiti abia acum. Sper sa o pot publica repede, si o voi publica repede... Tineti-mi pumnii saptamanile astea! Bye! >:D< Raluca Băceanu

O sa fie un short post. Well...nu mai am de gand sa va umplu capul cu detalii nesemnificative. Am luat premiul I la creatie literara in cadrul simpozionului desfasurat azi la liceul Mircea Eliade. Asta-i important. Nu ma asteptam, sincer. Ca de obicei, m-am balbait, mai ales la interviu. Tre' sa apara pe TVRM interviul...cand? Nu stiu nici eu. Cam atat. Aaapropo de carte... cea de-a doua. Mai am putin, ma chinui cu diacriticele. Va dura o vreme. Daca public noua carte pana la sfarsitul lunii mai, sau macar iunie...ei bine, sunt tare. Daca nu...tot sunt tare :)). Glumesc...Nu am devenit chiar atat de narcisista. Dar ar fi dragut sa rezolv cu editura intr-o luna, ar fi perfect. Doamne ajuta ^:)^! Fiti cuminti in continuare! >:D<> Raluca Băceanu

De ce cei ce merita sa traiasca mor? De ce cei ce merita sa moara traiesc? Lista ar putea continua... De ce ca sa inteleg ca in fiecare fiinta vie salasuieste un suflet a trebuit sa vad cu ochii mei, si sa simt cum moare o faptura? De ce a trebuit sa platesc un pret atat de mare pentru neghiobia mea? O fiinta nevinovata, pura a trebuit sa moara din cauza mea, si de ce, ca eu sa inteleg... Ma simt ca o criminala. E numai vina mea. De ce nu am putut sa fac nimic? De ce a trebuit sa sufere? De ce nu am fost eu in locul acelui biet suflet? De ce?... Raluca Băceanu

Nu e cel mai rasarit titlu, si nici nu prea are legatura cu ce vreau sa spun, dar asta e toata frumusetea. Ati ramas in urma cu noutatile, sau mai bine sa le zicem "barfele". Pai, nu e mare lucru, sau in fine poate o sa iasa ceva mare, cert e ca am scris ceva la a doua carte. Va zic ca aceasta carte este "una cu personaje" -cum si dorea o veche cunostinta care este dornica de o actiune - ca sa nu va plictisiti de naratiune, sa va mai antrenati si voi putintel cu dialogul si descrierea. Buun, trebuie doar sa imi iau un laptop pentru ca ma enerveaza la culme calculatorul meu vechi si care imi face figuri. Poate nu calculatorul e de vina, ci vreun virus pe care antivirusul meu si asa destul de depasit, nu il poate detecta. So...acum astept cadoul de ziua mea, laptopul pe care sa scriu cartea sau cine stie, cartile :> . P.S Asa-i ca nu va asteptati sa fie genul asta de barfa? :)) Imi pare rau daca v-am dezamagit ;)). >:D< Raluca Băceanu

De mult timp nu am mai citit o carte atat de plina de intelesuri. Anotimpuri, de Radu Tudoran. Sunt inca sub influenta drogului meu...Aceasta carte m-a imbatat intr-un mod deosebit de placut, ca atunci cand bei o bautura tare, dar caruia nu ii simti gustul tare cum iti aluneca pe gat, ci aburii care se zbat sa iasa din plamani sub forma de vapori...Asta apropo si de un capitol din carte.. Nu am taria sa descriu cartea, cu siguranta asta mi-ar face ochii sa experimeteze o senzatie ce deja o experimentez fara sa vreau. Nu vreau sa devin sclava propiilor mele lacrimi, nu acum, mai ales dupa ce am citit cartea. Lucru destul de imposibil... Am inceput sa citesc cartea fara motiv, pur si simplu am luat-o din biblioteca. Aici intervin "coincidentele". La inceput, o carte ok, dar nu si speciala. Pe parcurs am aflat ca m-am inselat. Felul in care erau descrise unele senzatii ma infiorau si vroiam sa ma bucur de acea senzatie mai mult, mai mult... Sfarsitul, si de aceasta data, a fost

Ma trezesc deodata intr-un loc ciudat plin de oameni.Nu stiu ce caut acolo, de fapt, nu stiu cum am ajuns in acea “cutie”.Inca incerc sa-mi dau seama daca eu ma deplasez, sau acel lucru in care ma aflu. Incerc sa intind mana dar un strat invizibil ma opreste. Cred ca este o sticla mare. Ma uit dincolo de sticla aceea murdara si vad un peisaj ce ma ingrozeste. Vad niste cutii mergatoare, mai mici decat cutia in care ma aflam eu. Au niste culori stranii, nici nu le recunosc pe toate, ci doar pe cele primare. Acele cutii tin inauntru oameni.Este inspaimantator, parca am fi captivi in interiorul unei dracii , unui monstru teribil. Totul este foarte aglomerat de acele cutii mergatoare, care au o viteza uriasa, mai mare decat viteza care o poate atinge un cal nazdravan. Dupa ce m-am holbat timp de jumatate de ceas, vad dincolo de acele cutii mai mici, niste castele uriase, si atat de inghesuite unele langa altele. Sunt in jur putini copaci, putina verdeata. Acele castele marete probabil sunt