Interview With A Vampire

"CÎND UN COŞMAR DEVINE SERIE sau UMBRELE LICANTROPULUI Deoarece am povestit în altă parte geneza şi aventurile antologiei  Dincolo de noapte , de la concepere pînă la plecarea în tipar (a se vedea  Cuvîntul editorului ), mă voi referi în cele ce urmează strict la povestirea cu care am contribuit eu, şi anume  Pivniţele Palatului Charron . Dar pentru a se înţelege pe deplin istoria acesteia, trebuie să ne întoarcem, precum nişte buni istorici, cu ceva timp în urmă. În vara anului 2010, lansam la Tîrgul de carte Bookfest  …Şi la sfîrşit a mai rămas coşmarul , roman gotic bazat pe cronici medievale. Apreciată de critică ( Momentul Walpole în literatura română , avea să o numească expertul horror Mircea Pricăjan în revista culturală de tradiţie  Familia  – da, cea în care au debutat Creangă şi Eminescu), cartea s-a dovedit, spre bucuria mea, a fi foarte iubită şi de către cititori. Acest lucru s-a datorat, cred eu, abordării unor teme la modă (cum ar fi vamp...

"UN ÎNGER RĂTĂCIT ŞI UN DIAVOL MELANCOLIC Acum doi ani, coborînd într-o după-amiază de vară în pasaj la Universitate, am văzut un înger fumînd. Stătea pitit după un stîlp şi trăgea din ţigară, cu capul în jos şi cu spatele la mulţime, ca unul care ştie că nu e bine ce face. Avea o cămeşoaie lungă pînă în pămînt, o perucă blondă ridicolă şi o pereche de aripioare care n-ar fi ridicat în aer nici măcar un curcan, darămite ditamai namila de bărbat. Nu ştiu la ce făcea reclamă sau pentru ce dădea pliante: la Universitate vezi tot soiul de minuni. Dacă ar fi trecut pe acolo vreun copil, i s-ar fi dus naibii toate concepţiile despre îngeri, mi-am zis eu şi mi-am promis să fac o postare pe blog. Pînă acasă, însă, m-am răzgîndit. Simţeam pe undeva pe-aici o poveste şi, ca urmare, nu voiam să dau ideea lumii întregi, ca să nu mi-o fure altcineva înainte să apuc eu să-mi dau seama unde duce. Nici nu publicasem încă vreun text, dar înţelegeam deja ce coţofană avară poate fi scriitorul, fi...

"LUPII SÎNT MAI MULT DECÎT PAR A FI Aveam deja conturată în minte ideea unei poveşti de factură gotică, atunci cînd Oliviu Crâznic m-a contactat în vederea unei colaborări. Sînt o mare admiratoare a genului, atît în literatură, cît şi în muzică; i-am citit pe giganţi – Stoker, Lovecraft, Poe – acum ceva vreme, în perioada liceu-facultate, şi existenţa unei antologii de gotic mi s-a părut ca o invitaţie de a face parte dintre aceştia, o şansă incredibilă de a exploata din plin frumuseţea întunecată a acestei specii literare. În textele mele de pînă acum, am abordat un „dark fantasy” cu atmosferă tensionată, dar, în acelaşi timp, am cochetat cu goticul şi cu tematica lui specifică (fantome şi ruine –  Gheţurile Marelui Nord, case bîntuite –  Doamna cu pisica albă , vampiri –  Răsărit de soare , morţi vii –  Dincolo de umbre ), încercînd, pe cît posibil, să mă apropii cît mai mult de acest gen. De asemenea, am în proiect un roman gotic, la care lucrez intens şi care...

Vous savez que je ne critique pas. Je prête attention à un livre uniquement lorsqu’il me plait trop. Et « …finalement il n’y a que le cauchemar qui reste »  écrit par Oliviu Crâznic, est exactement le genre de roman fantaisie –« dark fantasy » plus précisément- qui crée une dépendance, qui rend accro. Enfin un livre qui ne ne fait pas l’éloge des vampires, mais qui révèle  leur vraie nature. Enfin un livre qui dépeigne bien une époque, des stéréotypes et des craintes de manière tout à fait plausible. Voici quelque chose qui me réveille de l’engourdissement et qui, je le sens, m’influencera pour longtemps. Le danger dans ce roman n’est pas « sexy », comme l’on peut trouver actuellement dans presque tout ce qui se vend le mieux sur le marché du genre : la saga «  Twilight  », la série «  Vampire Academy  », «  La maison de la nuit  » etc. Attention, je ne dis pas que ces romans ne sont pas bons, bien au contrai...

" ÎNTRE VIRTUTE ŞI PĂCAT A durat vreo doi ani pînă să reuşesc să îmi dresez impulsurile Inspiraţiei şi să o las să se coacă. Tentativele de la început aveau, mi s-a spus, o oarecare sclipire – cu toate acestea, de pe atunci ştiam că mai am mult de lucru. Împlinisem 15 ani la vremea aceea, de ajuns pentru a conştientiza că scrisul este o artă, nu doar un hobby trecător, menit strict a-mi „astîmpăra” mie anumite idei. Am început să iau literatura fantastică în serios citindu-l pe Edgar Allan Poe. Imediat ce am parcurs poveştile sale, am realizat motivul pentru care tentativele mele de   paranormal romance   erau destinate să rămînă doar nişte tentative. Cînd „Moshul SF”, Ştefan Ghidoveanu, mi-a dat şansa să scriu un text pentru binecunoscutele sale   1001 de scorneli , am înţeles că venise, pentru mine, un moment de cumpănă, în care se putea naşte Viitorul. Şi chiar s-a născut; călcînd pe urmele uriaşe ale lui Victor Frankenstein, Creaţia mea s-a ivit fragedă şi încă te...

"CYBERPUNK, GOTIC ŞI LITERATURA ROMÂNĂ Literatura română e ceva care li s-a întîmplat altora. Cînd eram licean – demult, în alt mileniu – o doamnă profesoară foarte competentă ne povestea, colegilor mei şi mie, despre cronicari, despre ţărani, despre pămînturi, despre ciobani, despre turme, despre baltage, despre salcîmi şi aşa mai departe. Din fericire pentru subsemnatul, acea doamnă profesoară – Aurora Stănărîngă pe numele său – era şi foarte tolerantă. Ca urmare, în timpul orelor, am citit pe sub bancă, vreme de vreo trei ani, ediţii de buzunar britanice sau franţuzeşti ale unor romane de Isaac Asimov, Frank Herbert, Poul Anderson, Frederic Brown, Philip K. Dick sau H.P. Lovecraft. O dată, chiar m-a întrebat ce făceam acolo (eram destul de concentrat la lectură) şi am relatat senin despre ecologia planetei Dune şi despre viermii de nisip. Doamna profesoară a avut bunăvoinţa să mă asculte fără să mă întrerupă… Cam aşa se face că, pînă în ziua de azi, am rămas mai familiariza...

"NEGAREA NEGAŢIEI, MAMA CREAŢIEI Se dau două nega ț ii: 1. Nu-mi place să scriu proză scurtă. Motivele ț in de o oarecare zgîrcenie, în sensul că mi se pare că irosesc idei demne de un roman, de mentalitatea că un text valoros trebuie să te stoarcă măcar vreun an ș i de sentimentul de jenă pe care îl am (re)citindu-mi modestele realizări în domeniu. 2. Habar n-am ce e ăla gotic. Iar aici mă refer la o cunoa ș tere intrinsecă, la spaime urlate de gargui coco ț a ț i pe creneluri, la răcoarea jugulară a unui canin hipertrofiat, la grea ț a de a fi pupat pe gură de o creatură care se hrăne ș te cu intestine în putrefac ț ie. A ș a cum e normal după orice tratat de logică, negarea nega ț iei mi-a pecetluit soarta. Am comis povestirea „Violet” care se pare că s-a calificat a fi printre textele din antologia Dincolo de noapte. Desigur că ar mai fi ni ș te motive care m-au făcut să scriu, de la simpatia imensă dar cu origini greu de definit pentru Oliviu Crâznic, ambi ț ios antolo...