Interview With A Vampire

Luna ascunsă sub haloul de mister, Pitită pe sub cerul de pană, Mă fixează, vrăjeşte şi mă omoară. Iar eu mă zbat şi urlu disperată, Oare ce se-ntâmplă, ce mi se arată? Deschid iar ochii, ea încă mă priveşte, Încerc să înţeleg misterul ce se pripeşte. Să fie oare răul ascuns în sinea-mi toată? Să fie încercarea de a pătrunde în a ta lume? Să fie doar un coşmar, din care nu mă pot întoarce? Orice ar fi, luna încă se hrăneşte Privind cu al ei chip la mine, Rânjind mişel şi luminând, Din ce în ce mai puternic... Al naibii blestem, ce ai aruncat tu spre mine! Pentru iubirea-mi ce port eu pentru tine. Dar, nu e asta, e doar dorinţa ce mi-am pus-o, Când acum, totul se întâmplă... Să-mi fie teamă, să încerc să fug? Însă nu am unde să mă ascund. Nu mai am timp, deja mă reîntorc în viaţă, Luna a fugit, Lăsându-mă speriată, Unde s-a dus? M-a lăsat în ceaţă? De ce a dispărut, de-abia ce vraja a început? Tot ce pot să fac, e doar să respir, Să mă liniştesc, să vreau să înving. A fost o încercare...

Atenţie! Textul de mai jos poate provoca greaţă acută. Recomand administrarea unei doze de Bilichol înainte de a începe să citeşti următoarele! Departe... dar atât de aproape în inima mea. Ocupi un loc mult prea mare, iar atunci când pleci, laşi un gol de neîndurat... până când te uit până la un anumit punct, ca şi cum amintirea ta ar fi adormit în sertarul de sentimente al minţii mele. Dar ştiu că te întorci. Mereu o faci. Te vreau , iar când sunt mult prea aproape de a te avea, nu te mai doresc, vreau să pleci, să dispari şi să mă laşi în pace. Dar balanţa continuă să se balanseze, ba în favoarea mea, ba în favoarea ei. Iar atunci, cum de pot fi sigură de ceea ce simt? E real măcar? Ce tot fac? Confuză şi izolată în gânduri. Aşa sunt şi aşa mă vei găsi ... Aş vrea să am certitudinea că ceea ce simt eu, simţi şi tu. Însă, nu aş vrea să ştiu că şi tu eşti la fel de confuz ca mine. Uneori sunt atât de nepăsătoare încât ştiu că tu eşti singurul care încearcă din greu să facă ca totul să...

Pentru a înţelege textul de mai jos, citeşte mai întai asta Dark Story-Abisul uitarii- . Se spune că o dată la 11 luni, ne schimbăm... însă nu aş putea spune în ce mod. Personalitatea? Gândirea, poate? Felul în care suntem percepuţi de ceilalţi? Nu ştiu. Ori se întâmplă ca ceva din noi să dispară, şi să nu se mai întoarcă... Şi totuşi ea nu a vrut să accepte asta. A preferat să lupte, nu să se schimbe. Şi are să piardă. Ştie ce o aşteaptă, doar că nu vrea să accepte. Se stinge, încet-încet şi abia dacă îi mai pâlpâie flacăra vieţii în ea. Dar nu renunţă. Lupta însă a ajuns la un punct atât de intens, încât se răsfrânge şi asupra fizicului. Două forţe în acelaşi trup. Al meu. Dar amândouă simt ceea ce simt şi eu. Şi nu se vor opri decât atunci când una va fi distrusă... Au trecut mai mult de 11 luni de atunci ... din acea zi fatidică din ianuarie, când ea a venit în locul celeilalte naive . A fost o schimbare bună, la vremea aceea. Doar că, totul se uzează cu timpul şi trebuie înlocuit....

Waiting for... nothing. Seeking for... nothing. Praying for... nothing. Writing... nothing. Wanting... nothing. Offering... nothing. Feeling... nothing. Eating... nothing. Seeing... nothing. Smelling... nothing. Tasting... nothing. Singing... nothing. Painting... nothing. Experimenting... nothing. Liking... nothing. Loving... nothing. Owning... nothing. Having... nothing. Being... a nothing. Raluca Băceanu

SRSFF vă invită la decernarea Premiilor 2010. Evenimentul va avea loc la Tîrgul Internațional de Carte Gaudeamus, vineri 19 noiembrie 2010, ora 18.00, la standul librăriei Nautilus (standul 24), pavilionul central, la parter. Unul dintre ţelurile Societăţii Române de Science Fiction şi Fantasy este acela de a recunoaşte şi de a susţine valorile SF-ului românesc.Prin urmare SRSFF decernează, către sfîrşitul fiecărui an, o serie de premii care să evidenţieze şi să răsplătească eforturile celor care au realizat lucruri semnificative pentru SF-ul românesc.Prima ediție a Premiilor SRSFF a avut loc în data de 28 noiembrie 2009 la Tîrgul Internațional de carte Gaudeamus. Posterul a fost realizat de Alex Popescu, căruia îi mulţumim pentru ajutor.

Nu am de gând să mai vorbesc. Dar tot vreau să exprim ceva. Poate e şi ăsta un mod bun de a o face...aşa că: ...apoi... ...şi nu în ultimul rând, ce-i mai important... And that's all. End of story. source: http://pushpoptop.tumblr.com/ Raluca Băceanu

Cred că era timpul să realizez şi eu că oamenii, fie ei prieteni sau nu, sunt cum sunt. Adică? Adică tu poţi să fi mort, bine mersi, undeva asfixiat cu monoxid de carbon, sau storcit de un tren pe vreo cale ferată, că nimeni NU ŞTIE! Şi nici nu le pasă . Ei bine, eu am avut ocazia să fac un alt experiment. Am stat acasă. Mă simţisem rău şi uite aşa am profitat. Telefoane pe ziua de ieri? 0. Nu tu ,, ce faci, de ce nu ai venit la şcoală?" nu tu ,, eşti ok?" sau ceva asemănător. De la nici o persoană. Cu excepţia mamei. Şi cu excepţia... în fine, el nu se pune. Şi nici măcar ,,surorile mele". Scuza cu nu am credit e deja expirată de vreo 2 ani în cazul mai multor persoane. Şi există de asemenea Sfântul'Net. Hai că de el a auzit şi 'nea Gică. Sunt atâtea căi prin care poţi comunica în ziua de azi. Of, Doamne! Şi uite aşa dragii mei inexistenţi care nu citiţi blogul niciodată. M-am săturat de prefăcuţi şi de prieteni de ocazie. Dar asta nu mă va doborî. Din contră. A...