Interview With A Vampire

SRSFF vă invită la decernarea Premiilor 2010. Evenimentul va avea loc la Tîrgul Internațional de Carte Gaudeamus, vineri 19 noiembrie 2010, ora 18.00, la standul librăriei Nautilus (standul 24), pavilionul central, la parter. Unul dintre ţelurile Societăţii Române de Science Fiction şi Fantasy este acela de a recunoaşte şi de a susţine valorile SF-ului românesc.Prin urmare SRSFF decernează, către sfîrşitul fiecărui an, o serie de premii care să evidenţieze şi să răsplătească eforturile celor care au realizat lucruri semnificative pentru SF-ul românesc.Prima ediție a Premiilor SRSFF a avut loc în data de 28 noiembrie 2009 la Tîrgul Internațional de carte Gaudeamus. Posterul a fost realizat de Alex Popescu, căruia îi mulţumim pentru ajutor.

SRSFF are placerea sa va invite in data de vineri 24 septembrie 2010, ora 17.00 la Cenaclul ProspectArt : Prezentarea integralei SF-ului romanesc, „Seniorii Imaginatiei”, un proiect comun al SRSFF si al editurii Eagle Publishing House Invitati sînt scriitorii : Mircea Oprita Gheorghe Schwarz Mihail Gramescu Danut Ungureanu Marian Truta editorul Mugur Cornila Invitat special : Cristian Tudor Popescu Evenimentul va avea loc la Centrul Calderon, Str. J.L. Calderon nr.39, sector 1, Bucureşti Autorii prezenti vor discuta despre Integrala SF-ului romanesc, vor ras

,,Trance? Naşpa. Cum să asculţi trance? E un fel de house. Ce muzică e asta? O porcărie, nici nu cred că au versuri. Te zbengui pe ea de parcă ai avea spasme. Oribil." E de mirare că, deşi acuzatoare, cuvintele îmi aparţin, sau mai bine zis, îmi aparţineau. Dacă mă întrebai acum 20 de minute ce cred despre trance, asta aş fi spus. E ora 3:00 dimineaţa. Nu pot să dorm. M-am uitat la un film. The core, 2003. Mi-a placut o melodie din film aşa că i-am căutat tot soundtrackul şiiiiii am dat şi de o melodie trance. Genială. Am adorat-o. O ador încă. Îmi induce starea tipică...trance. Sunt ca într-o transă, ăsta e cuvântul.Desigur că am mai căutat câteva melodii. Unele îmi plac. Altele nu. Era de aşteptat. Încă aproape toate îmi sună asemănător. Trebuie să mă familiariez cu genul. Probabil că ziceţi că sunt o ipocrită. Da, acum îmi place trance-ul, euphoric trance mai exact. Dar ce să fac? A vorbit gura fără mine înainte . Promit să nu mai judec niciun gen muzical până să îl descopăr, s

De azi, Asimov este scriitorul meu preferat. Este absolut genial şi nu pot să cred că am pierdut atât de mult timp până să îl citesc. Deşi mulţi vor zice că este deja ,,fumat" eu voi spune ,,nu mai spune!". Am terminat acum câteva minute de citit A doua fundaţie . Ştiu, ştiu, nu le-am luat în ordine. Deh, citesc cam dezorganizat, dar asta e. Oricum, volumele pot fi citite şi individual... Voi căuta NEAPĂRAT şi celelalte părţi că altfel o să înnebunesc. În romanul ăsta, paranoia se află la fiecare colţ, sau să zicem că se află la fiecare capăt de Galaxie, în tot şi toate. Şi pe bună dreptate!!! De fapt, tot ce în lumea noastră poate părea paranoia, în roman e cruda realitate! De unde poţi ştii sigur că hotărârile tale nu sunt de fapt ale altcuiva? De unde nu ştii că eşti o simplă marionetă...de unde poţi ştii că nu eşti? Magnific! Unde-i paranoia, e şi mister şi suspans. O să încep să cred că şi în lumea noastră există o A doua fundaţie care controlează orice probabilitate. Şi

Ce este real? Ce este doar imaginaţie? Normal ar trebui să fac distincţia între ele, aşa ar fi normal. Să zicem că încă mă aflu în toate minţile, încă, dar sunt multe lucruri pe care aş vrea să le descos, doar că, ştiţi cum se întâmplă, de multe ori te afunzi mai rău în mister. Şi sincer, m-am cam săturat să tot cad şi să tot cad din lac în puţ. Rău de tot. Poate că am citit eu prea multe romane fantasy în ultima perioadă – de fapt numai din astea am citit- şi din această cauză se nasc unele teorii în mintea mea, care între noi fie vorba, e aşa de încurcată cu atâtea şi atâtea de mă mir că mai ţin pasul cu tot şi cu toate. E greu. Dar când nu m-am descurcat eu, măcar cât de cât? Ei?... Să privim rândurile de mai sus ca o introducere...Bine, bine, recunosc, amân ce am de spus –ca de obicei. Cum am spus, e greu şi nu ştiu dacă o să ajung să scriu aici tot ce mă frământă apropo de universul acesta...sau de universurile acestea? V-aţi gândit vreodată că ceea ce scrieţi s-ar putea să se ade

SRSFF va invita vineri 30 iulie, ora 17.00, Centrul Calderon, str.Jean Louis Calderon nr.39, sector 1 la intrunirea cenaclului ProspectArt : Catalin Sturza - Fantasy-ul romanesc Cristian Mihail Teodorescu - ”Basme africane” Marian Truta - ”Trei povesti despre Soledad” Cristian Tamas va citi eseul lui David Hartwell - ”Dolari si dragoni : Adevarul asupra fantasy-ului”, tradus de Mihai Dan Pavelescu Va asteptam.

Numele meu este Ara. Încă de mică mă simţeam străină de ceilalţi, pentru că ştiam că sunt diferită de ei. Cum de ştiam asta? Aveam nişte vise bizare care îmi reaminteau în fiecare seară cine sunt cu adevărat. Deşi arătam ca un om, mă purtam ca atare şi aveam o viaţă obişnuită aveam certitudinea că de fapt, nu eram un simplu om, astfel că îmi trăiam viaţa în vise şi ştiam că la un moment dat, realitatea lor îmi va invada şi realitatea cotidiană, doar că trebuia să mai aştept...şi să aştept. La vârsta de 4 ani am realizat un lucru important, printre altele. Am visat că eram vizitată de o femeie cu părul roşu, care de fapt nu era un om ci o creatură jumătate om jumătate...ei bine, pe atunci nu îmi dădeam seama exact ce era, poate nu era deloc om. Îmi amintesc şi acum, clar, cuvintele care mi-au fost rostite de o voce blândă, dar gravă, într-o noapte ce m-a marcat pe toată viaţa: - Nu ai de ce să te temi! Va fi bine. Aşa te vom găsi oriunde ai fi şi nu te vom părăsi niciodată! Limba în car

E una din zilele acelea de februarie…Soare cu dinti as putea spune.De fapt, nu ma mai mira nimic, acum cateva saptamani au fost aproximativ 20 de grade Celsius iar acum cateva zile a nins. Azi este destul de placut .Oare ar trebui sa ma ingrijoreze schimbarile bruste de temperatura?... Nu pot sa las sa treaca o asa zi frumoasa pe langa mine ,si chiar am nevoie de putina liniste in minte si aer curat in plamani.Da! O idee in sfarsit. Gradina Botanica . Acolo voi merge.Un loc perfect pentru a te odihni putin. Imi iau “ bocceluta”in spate-plina ochi cu coli, caiete,pixuri,creioane pentru desenat-si plec la mica “drumetie”. In sfarsit am ajuns. De cum intru simt aerul ceva mai curat cum imi inunda plamanii. Parca ametesc.Este o senzatie ciudat de placuta. Dupa ceva mers ma hotarasc sa ma asez la umbra unui copac batran. Ma uimeste maretia lui...E mai batran si probabil mai intelept ca mine. Imi scot din geanta un pix si o foaie. Am un chef nebun de scris, o pofta ce simt ca ma mistuie. Inc