Litisul otravit
Alerga prin rondelele de flori, smulgand cate o floare,intotdeauna cea mai frumoasa , dupa care o baga in gura sa mare cioflaind-o ca un scarbos ce era. De cand aparuse pe locurile acestea schimbase fizicul oraselului, pana atunci pasnic si frumos. Era mare si totodata mic, deoarece nimeni nu-l vazuse vreodata stand drept ci numai aplecat in asa fel incat membrele sale superioare atingeau aproape pamantul.Plin de par ,cu o gura enorma din care iesea ,ritmic, de parca se lingea pe bot ,o bucata de carne rosie,limba. Dintii sai, semanau foarte bine cu aceeia a unui fierastrau.Asa had cum era , se arata ziua ,dand iama prin flori. Cand zarea o floare frumoasa , in genere prefera Litisul, acea floare, care aducea cu un vechi stramos,trandafirul,se repezea la ea cu balele curgand ,inghitind-o. Copiii se temeau de el,nereusind niciodata sa-l dezintegreze ,facandu-l o mana de particule dizolvate in eter. Intotdeauna , observand armele din mainile lor ,dracu’ stie cum facea ,ca disparea subit,