Ce e mai presus de iubire?

Pentru D.

Ce e mai presus de iubire?

Stam mereu şi mă-ntrebam

Credeam că, cine ştie,

O fi respectul, mulţumirea

Sau poate-o dragoste ce te mistuie

Din interior spre exterior,

Dar nu e cum mă aşteptam să fie...

Ba chiar pot spune siderată

Că mi-a părut doar un soi de

Amiciţie minunată!

Nu e pasiune, foc şi jar,

Nici dor năvalnic, fluturi reci,

E-o preţuire fără scop şi margini,

E ridicare din efemer.

E să vezi frumuseţea unde nu-i,

Să iubeşti defecte, nu pasiuni,

Să vezi dincolo de aparenţă

Scormonind după esenţă.

E adorare dincolo de simţuri

Şi dragul ce-l porţi în, şi peste timp,

Pentr-un suflet ce se leagă

De-al tău printr-o imensă

Şi imposibil de înţeles,

Iubire neţărmurită.

Atunci, curios te-ntrebi

Şi-ţi frângi idei şi gânduri,

Sub talpa unui paradox continuu

Că mai mult, mai presus de iubire,

E, cumva, doar şi mai multă...

Sau nu. E doar puţin diferită.

Ca o nouă treaptă ce răsare

La vârf de scara ce se-ndreaptă

Spre cer, spre Rai, spre infinit.

E exact treapta ce ne leagă

Pe noi, fiinţe muritoare

De-acel izvor, spre Nesfârşit.

Din nou mă-ntreb:

Ce e mai presus de iubire?

Să fie sentiment, emoţie sau stare?

Sau legătură spre Astral?

Nu ştiu nici chiar pân' acum...

Simţi în suflet un răspuns,

Te bucură, îţi dă încredere,

Însă nu există încă-un cuvânt

Să dea răspuns minţii noastre

Ce, totuşi, ne leagă de trup.

Şi ce să faci când ne limităm,

Involuntar în simţuri muritoare?

E ca şi cum ai vrea să guşti

Din sunete şi din culoare

Şi nu poţi... aşa că sfatul meu e să...

Laşi sufletul să-ţi definească

Răspunsuri simple prin...

O Divină, neaşteptată şi vie intuire.

Raluca Băceanu