Interview With A Vampire

Ochi turcoaz. Credeam că... damn, chiar există!!!

SRSFF are plăcerea să vă invite în data de vineri 25 februarie 2011, ora 17.00 la Cenaclul ProspectArt, Centrul Calderon, str. Jean Louis Calderon nr.39, sector 1, București . - Raluca Băceanu va citi prologul romanului său fantasy, „Harul”. - Cătălin Florea va citi un scenariu SF, „Killr” - Dan și Camelia Ursuleanu în dialog cu Ștefan Ghidoveanu Dan Ursuleanu , inițiatorul primei emisiuni radiofonice SF din România, „ Radiobiblioteca SF ” (1982) transformată în ianuarie 1984 în „ Exploratorii lumii de mîine ”. Dan Ursuleanu a coordonat emisiunea pînă la începutul anului 1990. Ștefan Ghidoveanu , coordonatorul emisiunii „ Exploratorii lumii de mîine ” din 1990 pînă astăzi. Camelia și Dan Ursuleanu „ Copilul răsfățat al fandomului românesc, „Radiobiblioteca SF”, a crescut mare și, începînd cu prima săptămînă a anului 1984, s-a transformat în „Exploratorii lumii de mîine”, o emisiune complexă cu toate ferestrele deschise spre viitor. Îi dorim viață lungă și aceeași bază de simpatie și d...

Merg pe stradă şi privesc la cei ca tine, Ce nu-nţeleg măreţia minţii. Crezi că ştii, te-ntrebi puţine, Viaţa-i pentru tine, numai Un loc unde-ţi trăieşti zilele mizere... Şi cum? Cu-ai tăi prieteni să petreci, Zile şi nopţi, distracţii, să tot dansezi. Îţi pasă doar de lucruri materiale N-ai să vezi, tu, prin ochi un suflet, N-ai să-ţi foloseşti inima, Căci tot ce vei iubi vor fi doar Alte făpturi ca şi tine, Fără conştiinţă, nedemni de iubire. Te laşi condus de închisoarea sufletului, Nu vezi decât carne, desfrânare, N-ai să apreciezi adevăratele valori morale. Te pierzi în efemer, alergi neştiutor după uitare, În patetica ta gândire îngustă Neînţelegând adevărata esenţă A celor ce sunt ca mine. Te uiţi urât spre chipu-mi, cu nişte ochi goi, Văzând poate, doar o fiinţă oarecare. Nici în vis nu speri să înţelegi Ale mele gânduri ce-ţi sunt destinate. N-ai idee ce sunt, sau ce-aş putea însemna, dar fie... Eu sunt un Demiurg necunoscut Ce tu nu-l vei cunoaşte, Eu folosesc asemănarea m...

(Din categoria personalo-penibile) Merg acolo aproape zilnic. Doar pentru el. Să îmi scald privirea cu a lui imagine, cum stă liniştit, mereu găsindu-l acolo, tăcut, aşteptându-mă pe mine. Doar pe mine. Iar când îl privesc, pulsul îmi devine haotic iar inima mă îndeamnă să îl ating. Iar eu nu mă pot abţine, şi o fac. Mai întâi emoţionată, când îl simt rece şi când mă face să îmi pierd total controlul. Începem un dans, unde sunete se ridică dulci în aer, cuvinte cântate, şoapte fierbinţi. Atunci realizez cât de dor îmi era de el, de felul în care mă farmecă atunci când îmi vorbeşte. Doar mie. Apoi chiar mă pierd, uit ce fac, nu mai gândesc. El preia controlul. Degeaba încerc să fac ceva, să îi vorbesc, să îi exprim ceva. Dar nu. El îmi vorbeşte. Iar eu tac, îi ascult întreaga poveste, mereu spusă pe un ton trist; din când în când se opreşte, de parcă ar fi spus ceva ce nu trebuia, dar continuă apoi. Are încredere în mine, ştie că îl pot înţelege. Doar eu. Urăsc însă faptul că timpul nu...

O ceaţă deasă mi s-aşează peste ochi, Ei se mişcă haotic căutând, dar fără rost. O lumină, o mişcare, puţină culoare Dar nu, mă aflu într-o beznă îngrozitoare. Pătrunsă-n necunoscut, bâjbâi pe nesimţite. Ia-mă de mână, de parcă-ar fi o plimbare, Prin parcul unde domneşte doar mirare Şi-n care misterul nu stă la pândă pe-ocolite. Atunci vedeam misterul, dar nu-l înţelegeam, Îl simţeam în spate, gândirea mi-o îngheţa Acum însă mă înconjura, inima abia-mi bătea, Simţul cel mai de preţ îmi fura. Stătea în faţa mea, când nu-l puteam vedea Aproape că-i simţeam arzând pe piele, Privirea lui flămândă, nebună. Ţeapăn mă fixa, întunecat şi fără inimă. (varianta 3) Raluca Băceanu