sâmbătă, 4 iulie 2015

Cum să ai grijă de un pui de porumbel




L-am găsit pe balcon împreună cu frățiorul lui. Erau așezați pe un ghiveci abandonat. Mi-am dat seama că mama nu îi mai vizitează după ce timp de 12 ore niciun porumbel nu s-a oprit pe pervazul de la balcon. Am așteptat atât pentru că mi-a fost teamă că dacă mă duc să îi văd vor lua mirosul meu și mama va refuza să îi mai hrănească. A trebuit așadar să încerc să am grijă de ei când cele 12 ore au trecut. Din păcate, fratele lui Cookie a murit înainte să apuc să am grijă și de el.

Asta poate că m-a motivat să îmi dedic tot timpul acestui pui de nici o săptămână.

Am început să mă interesez pe internet despre cum pot avea grijă de un pui de pasăre. Nici nu știam că așa arată un pui de porumbel până să găsesc un site care arată fotografii cu evoluția pe timp de 32 de zile a unui pui, de la ou la adult. Aici: http://www.pigeonrescue.co.uk/caringforababypigeon.htm

Cum mama nu îl mai vizita am conceput un amestec special pentru pui. Am găsit tot felul de variante, dar cum citeam numai pe site-uri de limbă engleză primeam recomandari de anumite produse, cu anumite vitamine. La noi găsești amestecuri speciale pentru peruși și papagali, chiar în Mega Image am găsit o pungă la vreo 500 de grame dacă îmi amintesc bine, la 7 lei. Eu amestec trei linguri de amestec de boabe cu trei linguri de mălai și puțină apă în blender. După ce amestecul devine gros mai adaug puțină apă. Apoi adaug mazăre caldă cât să pregătesc o cană de amestec care este suficientă pentru câteva zile. Trebuie să fie o pastă pe care o vei da puiului printr-o seringă groasă cu vârful tăiat în așa fel încât lui să îi încapă ciocul în seringă. Dar nu oricum. Vei pune o pânză peste moțul seringii, îi vei face o mică gaură tocmai pentru a împiedica puiul înfometat să intre cu tot capul în seringă.

Cât este încă mic recomand să îi dai la o masă cam 25 de ml de amestect, călduț. Nu prea mult fiindcă poate să moară. Nu va mânca niciodată dacă este rece și nici nu e recomandat. Puiul are temperatura de 42 de grade, trebuie să îi fie cald. De asta pe lângă hrana caldă e bine să îi pui lângă el o sticlă de 500 ml de apă fierbinte pe care să o înfășori într-un prosop (eu o pun într-o șosetă pufoasă). 

Dacă este mai mare va mânca mai mult. Al meu la vreo 3 săptămâni mănâncă 50 de ml de amestec la o masă. De două ori îl hrănesc, dacă gușa îi este goală. Spun asta fiindcă am văzut că mai vine mama pe la el și îl hrănește, ceea ce e foarte bine, numai mama îi poate furniza tot ce are nevoie, pasta pe care i-o dă mama numindu-se „lapte” deși nu conține lapte.



Porumbeii au intoleranță la lactoză. Când am fost la veterinar cu puiul mai mult am fost îngrijorată de doctori care nu erau specialiși în păsări și mi-au recomandat să îi dau antibiotic diluat în apa cu care îi fac amestecul, pentru că puiul avea gușa prea mare atunci. Numai că mama îl hrănise așa mult, m-am trezit cu el cu gușa plină în dimineața aceea. Doctorii erau îngrijorați că puiul ar avea de fapt o infecție, mi-au dat acel antibiotic, vitamine, și mi-au recomandat să îi dau o linguiță de iaurt.

Din fericire puiul era doar plin. I-am amestecat însă pentru orice eventualitate două picături de antibiotic diluat cu o linguriță de mâncare, iar la celelalte mese i-am amestecat vitaminele cu pasta.

Acum a crescut și mănâncă și de la mine și de la mama lui. Plânge mai mereu, am impresia că îi place să fie ținut în brațe.


A! Când îl hrănești trebuie să știi că se împinge cu ciocul foarte adânc în seringă, trebuie deci să ai grijă să nu îi intre amestec în ochi. Și dă din aripi mereu! Așa cum o pisică frământă cu lăbuțele mămica, porumbelul dă din aripi în procesul de hrănire. Și piuie încontinuu.


Trebuie să ai grijă, mai ales cât e mic, să faci pasta ușor de înghițit, să nu se simtă boabe. Fratele lui Cookie a murit cu o bobiță pe gât, probabil nedigerată de mama lui. Veterinarii, dacă veți merge la ei, nu vă vor da prea mari speranțe pentru că au impresia că un pui lăsat pe un balcon e un pui damnat. Nu e mereu așa. Dacă aș fi găsit mai devreme puii (am aflat de ei când m-am mutat înapoi în Drumul Taberei), poate aș fi putut să îi salvez fratele, și dacă nu eu, cel puțin veterinarii care au instrumente cu care să scoată de pe gât fragmente de mâncare. Chiar mi-a părut rău de el, am fost tare furioasă că mama nu a mai venit (a fost o perioadă foarte rece, cu ploi, nu știu precis care să fi fost motivul, dar cred că e legat de ploaie și de frig totuși).

Faptul că s-a întors la pui este de bine. Am speranțe că va fi în regulă, Cookie este vioi, aripile se dezvoltă frumos. Mă gândesc acum dacă s-a atașat în vreun fel de mine, dacă va pleca. Am rezerve, recunosc.

Ideea e însă că nu e foarte greu să ai grijă de un pui de porumbel. Ideal este să ai un blender cu care să faci amestecul. La început l-am făcut manual, pisam fiecare boabă în parte, dar dura prea mult așa că am decis să folosesc blenderul. Ce am mai găsit pe internet este că ar fi bun și amestecul cu porumb, dar văd că îi place mazărea deocamdată. Și cred că e și mai sănătoasă decât porumbul. Să nu uiți de vitamine, să strecori mereu o picătură sau două la fiecare masă. În poza de mai sus, în josul imaginii vezi seringa unde au fost vitamine. Cea de la mijloc este aceea cu care hrăneam puiul în prima săptămână, iar cea mai groasă este cea pe care o folosesc în prezent. Când încălzești două-trei linguri poți să o faci punând amestecul într-un polonic deasupra focului. Amesteci. Nu folosi cuptorul cu microunde, niciodată. Amestecul trebuie să aibă o temperatură uniformă, să fie călduț cam ca și puiul, 42 de grade, să nu îl ardă.


În mare, cam la asta se rezumă îngrijirea. Pentru orice fel de întrebări legate de îngrijire puteți să mi le trimiteți. Am citit atât de multe pe internet încât și cei de la cabinetul veterinar se mirau de soluțiile pe care le-am aplicat până să ajung cu puiul acolo. I-am găsit într-o vineri iar duminică l-am dus pe supraviețuitor la doctor. Vreo săptămână m-am trezit mereu la 4 dimineața fiindcă era ora lui de masă. Apoi a început să mănânce și la alte ore.

Cam atât. Puii de porumbel sunt tare drăgălași. 

P.S Nu îl cresc pentru concursuri sau orice altceva asemănător, îl cresc pentru că nu am vrut să las natura să își urmeze cursul. Nu îl cresc ca să îl fac hrană pentru nimeni și pentru nimic.

foto: arhiva personală

Raluca Băceanu



0 comentarii:

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Moon Phase