Inima de Gheata


Simt lipsa unor discutii, asta acum realizez. Poate ca a trecut prea mult timp de atunci. De cand? De cand vorbeam atat de multe lucruri, despre noi ,oamenii, despre viata chiar si religie. Vorbisem despre tot. Nu stiu cand am incetat sa mai dezbatem subiecte atat de interesante, filosofice. Oare ce s-a intamplat?

Dezamagirea a fost si ea un moment atunci, dar s-a terminat totul mai repede decat a inceput si aproape ca nu mai exista.


Inima s-a prefacut in gheata si a fost uitat acolo o parte din acel ceva. Dar nu era de ajuns ca deja ea nu mai exista , a trebuit sa se intample din nou. Si inima a fost strapunsa de un ciocan pentru a face loc in ea unui alt ceva.

Dar de la atatea lovituri, gheata s-a spart in mii de bucatele cristaline...ce s-au topit atat de repede incat au alcatuit un rau de lacrimi albastre. Lacrimile nu erau ale mele...poate nici inima nu era a mea. Ea se pierduse inca de cand se prefacuse in gheata aceea.

Acum ma gandesc, oare ce va lua locul acelei inimi de gheata? O inima de sticla?...

Raluca Băceanu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum să ai grijă de un pui de porumbel

Agonie şi extaz - păreri şi citate preferate

De ce fac maratoane Harry Potter când sunt tristă sau singură?