Un nou număr de Suspans... şi de SF!
Prinsă strâns între vreo trei olimpiade la istorie, filosofie şi română, abia mai am timp să respir. Adică să scriu.
Cum a trecut cam mult timp de când nu am mai postat nimic pe blog, mi-am zis să vă spun câteva noutăţi.
A apărut noul număr Suspans, unde am avut deosebita ocazia de a publica o nouă povestire horror, Renaşterea, pe care sper să aveţi curaj să o citiţi până la capăt. E interesant contextul în care am scris povestirea (contextul, auzi, istoria asta mă obsedează :))! ), şi anume fiind puţin bântuită de Mitul lui Sisif, de Camus, în care este abordată tema aceasta, a asumării destinului, un destin absurd şi... surd. Pentru cei ce au citit Camus, şi poate puţin din Sartre, vor înţelege ce am vrut să subliniez ,,absurdul nu e o simplă idee, ci condiţia şi cheia propriei noastre vieţi".
Aici vă puţeti delecta cu povestirea http://suspans.ro/literatura/proza/renasterea .
A mai apărut în noul număr Aurelia Chircu, având o proză reuşită, Regis de Aeternum; doar numele, care este foarte bine ales, trădează o povestire foarte bună, plină de suspans. Nu voi mai vedea pudra ca până acum, după ce am citit povestirea. Mă va bântui ceva timp imaginea acelei fete. Care? Citiţi povestirea!
Desigur, nu pot să nu menţionez proza lui Cat Fometici, m-am declarat încă din numărul trecut apărut la Suspans, fana ei. Are un mod curat şi cursiv de a scrie cum nu prea am văzut, iar Dracul din Bucegi, nu face excepţie. Şi, drace, nici muntele nu îmi va mai părea atât de liniştit de acum încolo! Citiţi, dacă aveţi curaj, mai ales voi, cei care adoraţi peregrinările (printre care şi umila eu, aici de faţă).
Şiiii, ta-da-da-daam! Oliviu Crâznic! Vă mărturisesc că am aflat de suspans.ro prin intermediul lui Oliviu, cam acum doi ani de zile, de când a început incredibila lui serie de eseuri despre creaturi magice, şi nu numai. În noul număr ni-l aduce în prim-plan pe sângerosul Gilles de Rais, despre care ştiam ceva încă din 2009, de când am citit Liturghia neagră de Huysmans, la vremea aceea, una din cărţile mele preferate, fiindcă abia atunci pot spune că am dat cu adevărat nas în nas cu astfel de ,,personalităţi". Oliviu, ca de obicei, ne oferă un eseu extrem de bine documentat. Cu această ocazie, îi mulţumesc pentru recenzia de pe blogul său, unde a vorbit şi despre Uscăţivul, proză publicată în noul număr al Gazetei SF: ,,O menţiune deosebită pentru Raluca Băceanu, a cărei povestire, Uscăţivul, continuă seria dedicată de autoare creaturilor nopţii (după Pedeapsa, Demonul Iubirii şi Renaşterea), o serie care combină surprinzător (şi cu talent!) momente macabre a la King cu introspecţii POEtice, rezultând un melanj horror-gothic pe gustul meu. Sunt foarte încântat de direcţia în care merg scrierile tinerei autoare, o zonă foarte puţin acoperită la noi şi în care ea se descurcă foarte bine, idee confirmată de publicarea celor mai recente realizări ale ei de către specialişti ca Ştefan Ghidoveanu şi Mircea Pricăjan, precum şi de aprecierile din microrecenzia efectuată Demonului Iubirii (în ciuda titlului, este o poveste profundă şi violentă, nu un paranormal romance) de către Alexandru Ioan Despina (care o plasează pe locul II la Cele mai bine scrise povestiri ale lunii). Îi doresc succes deplin în continuare!" A spus-o mai bine decât aş fi putut-o spune eu. :D
În Gazeta SF, le reîntâlnesc pe aceleaşi Cat Fometici, cu a ei povestire, Dincolo de umbre (S-U-P-E-R!!!), şi pe Aurelia Chircu, ,Vremuri tainice V (o serie care mie îmi place foarte mult şi pe care o recomand!).
Cât despre Uscăţiv, povestea din spatele poveştii, stă cam aşa: foarte pe scurt, mi s-a întâmplat ceva asemănător, în sensul că am văzut aceeaşi persoană, timp de trei zile, în acelaşi loc. A treia zi când s-a întâmplat asta, o persoană dragă mie s-a stins din viaţă. Coincidenţă? Poate da, poate nu. Interesant e că am întâlnit acea persoană şi într-un alt loc, la câteva zile după ce am scris povestirea, de data asta asigurându-mă că nu e o fiinţă himerică. Cum? Fulgii de nea i se prindeau de haine. Cei ce au citit povestirea, vor înţelege, cine nu, să o citească! Click aici.
În rest... Pregătesc proze noi, poate chiar mai mult decât atât. Vom vedea ce iese. Până una alta, şcoala îmi ocupă incredibil de mult timp, cum niciodată nu s-a întâmplat. Mă împart cu greu între liceu, antrenamente grele (mens sana in corpore sano, păi nu?!) şi idei bizare ce îmi zumzăie prin minte. Thank God I'm still sane...
Şi acum, back to study. Vă salut şi să fiţi cuminţi.
Comentarii