Ce as fi daca as fi …

O floare: bujor/lalea salbatica
Un anotimp:iarna
O culoare: negru
Un animal: vultur
Un obiect vestimantar: tricou
O piesa de mobilier: pat
O piesa muzicala: Nirvana-Come as you are
Un vers: Nu-s de piatra…
Un peisaj: apus
Un obiect: talisman
Un instrument muzical: chitara
Un copac: mar
Un oras: Venetia
Persoana publica: J. Depp
Persoana apropiata: prietenii
O carte: Eclipse
Un fel de mancare: pizza
Un super-erou: Edward Cullen
Un fenomen al naturii: o tornada
O masina: volvo :-J
Un fruct: o capsuna
O parte a corpului: ochii

Leapsa ptr Bianca

Raluca Băceanu

Comentarii

Unknown a spus…
mam plimbat prin blogul tau si sincer miam facut o impresie buna... vad ca esti din ce in ce mai misterioasa... sa vedem... spuneai pe blogul lui Jo ca poate va place sa suferiti... poate ca da poate ca nu.... daca iti vine sa crezi atunci cand suntem trsiti o parte a creerului (despre care vei invata la scoala faptul ca ea exista insa nu si ceea ce face)produce o substanta numita vitriol care confera toate fectele trsiteti... ei bine... in momentul depresiei se intampla o dereglare si cantitatea de vitriol produsa creste masiv... ceea ce dupa vindecare poate ramane urma si o oarecar edepedenta de aceasta substanta... asa se explica faptul ca unori simtim sa fim tristi... si atunci este bine sa ne mai drogram putin...

eu sunt interesat de cautarea spirituala... si miam ales alchimia pentru aceasta... si iti spun acum sincer ca faptul ca stiam ceea ce este mai sus nu ma ajutat absolut cu nimic... iar lucrurile pe care le stiam din alchimia si mar fi ajutat sami revin au fost eliminate de neincrederea in sine si poate de eventualul sofism... ei bine...


ideea ca povestea-jurnal este buna... dar daca iti este greu sati pui ideeile si sentimentele in ordine este bine sa continui acea poveste...te va ajuta mult sa clarifici situatiile... mai vorbim si nu uita de e-mail...
13 aprilie 2009 la 16:46
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum să ai grijă de un pui de porumbel

Imagine
L-am găsit pe balcon împreună cu frățiorul lui. Erau așezați pe un ghiveci abandonat. Mi-am dat seama că mama nu îi mai vizitează după ce timp de 12 ore niciun porumbel nu s-a oprit pe pervazul de la balcon. Am așteptat atât pentru că mi-a fost teamă că dacă mă duc să îi văd vor lua mirosul meu și mama va refuza să îi mai hrănească. A trebuit așadar să încerc să am grijă de ei când cele 12 ore au trecut. Din păcate, fratele lui Cookie a murit înainte să apuc să am grijă și de el. Asta poate că m-a motivat să îmi dedic tot timpul acestui pui de nici o săptămână. Am început să mă interesez pe internet despre cum pot avea grijă de un pui de pasăre. Nici nu știam că așa arată un pui de porumbel până să găsesc un site care arată fotografii cu evoluția pe timp de 32 de zile a unui pui, de la ou la adult. Aici:  http://www.pigeonrescue.co.uk/caringforababypigeon.htm Cum mama nu îl mai vizita am conceput un amestec special pentru pui. Am găsit tot felul de variante, d...
Citiți mai multe

Agonie şi extaz - păreri şi citate preferate

Imagine
Multă vreme de acum încolo Agonie şi extaz de Irving Stone va fi cartea mea de suflet. Nu cred că pot reuşi să o povestesc, întrucât sunt încă profund mişcată de sensibilitatea romanului, de Michelangelo, de viaţa sa, şi chiar mi-ar fi imposibil să scot ceva coerent, cum deja îmi este... Şi cum să nu fi? Când porneşti cu lectura de când el este încă un copil ambiţios de 13 ani, şi termini când la aproape 90 de ani moare? Cum?... Cum să nu îţi vină să verşi lacrimi după ce nu doar ai citit o carte ci ai luat parte la viaţa unui om, unui artist atât de extraordinar? Îmi amintesc că eram în troleibuz când citeam ultimele pagini ale volumului 2. Am zâmbit trist când am citit ultima pagină unde erau înşirate capodoperele sale, iar la sfârşitul ultimei fraze, când sufletul i se ridică spre cupolă şi devine parte din Dumnezeu nu am putut să mă abţin, pur şi simplu am privit pe geam, iar când am realizat cu stupoare unde mă aflu, am închis ochii ca cei din faţa mea să nu îşi dea seama ...
Citiți mai multe

De ce fac maratoane Harry Potter când sunt tristă sau singură?

Imagine
Cred că fac asta pentru că îmi aduce speranță și pentru că încetez să mă mai simt atât de singură. E simplu. Întrebarea e cum îmi face bine acest obicei și cum funcționează totul pentru mine. E lucru știut că percepem lucrurile din jurul nostru în funcție de propria experiență de viață. Eu percep universul lui J.K.Rowling ca pe ceva magic. Wow. Ce interesant, zici. Toată puștimea sau toți fanii vor spune asta. Unde e încărcătura emoțională? Ce e așa special la un serial sau o serie de cărți despre o școală de vrăjitorie? La un vrăjitor care pare că are mai mult noroc decât abilități etc.? Pentru mine e totul atât de special și de magic pentru că în a doua parte a copilăriei mele am fost singuratică. Nu am avut prieteni. Nu făceam mai știu eu ce chestii deosebite ca alți copii. Nu făceam meditații, nu aveam lecții de karate sau de pian. Stăteam în casă și nu ieșeam aproape deloc pe afară. Nici fericită nu eram. Îmi amintesc imaginea unui copil care stă cu nasul în cărți sau care se ui...
Citiți mai multe