Eu...ea...el...noi...ei...voi
Prea mult timp...dar da, am inviat. Nu imi mai este frig, nu mai sunt amortita. Exact cum am prezit, din martie, asemenea naturii, am inceput, incet incet sa ma dezmeticesc si sa imi intind petalele, aripile sau cum ati vrea voi sa le numiti. Prea mult timp pana si eu mi-am dat seama de anumite lucruri...dar tipic mie, a fost poate prea tarziu. Da, chiar a FOST. Nu ma indrept spre ceva, nu caut o lumina la capatul tunelului, prefer sa privesc si sa ma minunez de peisajul ce imi este oferit, inca... Telul e undeva departe, si sincer, nici nu stiu exact ce caut, daca intr-adevar caut ceea ce cred eu ca vreau, doresc... Prea multe, fara sa am macar timp sa realizez ce am facut de fapt. Nu! Nu stiu, parca simt ca ma pierd. O clipa de fericire, de o imbatare mult dorita cu viata, ma costa...si doar un zambet de as fi aruncat, nu hohotele din ultimele zile, luni, tot as fi ajuns aici. De ce nu pot fi fericita cu adevarat mai mult de cateva zile, saptamani? De ce trebuie sa ma ingrop iar in s...