Ara
Numele meu este Ara. Încă de mică mă simţeam străină de ceilalţi, pentru că ştiam că sunt diferită de ei. Cum de ştiam asta? Aveam nişte vise bizare care îmi reaminteau în fiecare seară cine sunt cu adevărat. Deşi arătam ca un om, mă purtam ca atare şi aveam o viaţă obişnuită aveam certitudinea că de fapt, nu eram un simplu om, astfel că îmi trăiam viaţa în vise şi ştiam că la un moment dat, realitatea lor îmi va invada şi realitatea cotidiană, doar că trebuia să mai aştept...şi să aştept. La vârsta de 4 ani am realizat un lucru important, printre altele. Am visat că eram vizitată de o femeie cu părul roşu, care de fapt nu era un om ci o creatură jumătate om jumătate...ei bine, pe atunci nu îmi dădeam seama exact ce era, poate nu era deloc om. Îmi amintesc şi acum, clar, cuvintele care mi-au fost rostite de o voce blândă, dar gravă, într-o noapte ce m-a marcat pe toată viaţa: - Nu ai de ce să te temi! Va fi bine. Aşa te vom găsi oriunde ai fi şi nu te vom părăsi niciodată! Limba în car...