Interview With A Vampire

Nu e cel mai rasarit titlu, si nici nu prea are legatura cu ce vreau sa spun, dar asta e toata frumusetea. Ati ramas in urma cu noutatile, sau mai bine sa le zicem "barfele". Pai, nu e mare lucru, sau in fine poate o sa iasa ceva mare, cert e ca am scris ceva la a doua carte. Va zic ca aceasta carte este "una cu personaje" -cum si dorea o veche cunostinta care este dornica de o actiune - ca sa nu va plictisiti de naratiune, sa va mai antrenati si voi putintel cu dialogul si descrierea. Buun, trebuie doar sa imi iau un laptop pentru ca ma enerveaza la culme calculatorul meu vechi si care imi face figuri. Poate nu calculatorul e de vina, ci vreun virus pe care antivirusul meu si asa destul de depasit, nu il poate detecta. So...acum astept cadoul de ziua mea, laptopul pe care sa scriu cartea sau cine stie, cartile :> . P.S Asa-i ca nu va asteptati sa fie genul asta de barfa? :)) Imi pare rau daca v-am dezamagit ;)). >:D Raluca Băceanu

De mult timp nu am mai citit o carte atat de plina de intelesuri. Anotimpuri, de Radu Tudoran. Sunt inca sub influenta drogului meu...Aceasta carte m-a imbatat intr-un mod deosebit de placut, ca atunci cand bei o bautura tare, dar caruia nu ii simti gustul tare cum iti aluneca pe gat, ci aburii care se zbat sa iasa din plamani sub forma de vapori...Asta apropo si de un capitol din carte.. Nu am taria sa descriu cartea, cu siguranta asta mi-ar face ochii sa experimeteze o senzatie ce deja o experimentez fara sa vreau. Nu vreau sa devin sclava propiilor mele lacrimi, nu acum, mai ales dupa ce am citit cartea. Lucru destul de imposibil... Am inceput sa citesc cartea fara motiv, pur si simplu am luat-o din biblioteca. Aici intervin "coincidentele". La inceput, o carte ok, dar nu si speciala. Pe parcurs am aflat ca m-am inselat. Felul in care erau descrise unele senzatii ma infiorau si vroiam sa ma bucur de acea senzatie mai mult, mai mult... Sfarsitul, si de aceasta data, a fost...

Ma trezesc deodata intr-un loc ciudat plin de oameni.Nu stiu ce caut acolo, de fapt, nu stiu cum am ajuns in acea “cutie”.Inca incerc sa-mi dau seama daca eu ma deplasez, sau acel lucru in care ma aflu. Incerc sa intind mana dar un strat invizibil ma opreste. Cred ca este o sticla mare. Ma uit dincolo de sticla aceea murdara si vad un peisaj ce ma ingrozeste. Vad niste cutii mergatoare, mai mici decat cutia in care ma aflam eu. Au niste culori stranii, nici nu le recunosc pe toate, ci doar pe cele primare. Acele cutii tin inauntru oameni.Este inspaimantator, parca am fi captivi in interiorul unei dracii , unui monstru teribil. Totul este foarte aglomerat de acele cutii mergatoare, care au o viteza uriasa, mai mare decat viteza care o poate atinge un cal nazdravan. Dupa ce m-am holbat timp de jumatate de ceas, vad dincolo de acele cutii mai mici, niste castele uriase, si atat de inghesuite unele langa altele. Sunt in jur putini copaci, putina verdeata. Acele castele marete probabil sunt...

Am revenit.Stiu, stiu, nu trebuie sa ma certati, pur si simplu toamna ma amorteste usor-usor, la fel ca pe celelalte vietuitoare. A trecut ceva vreme...intre timp am participat la o emisiune, deh, prezentare de carte. Nu prea am acordat acestui lucru mare importanta, dar poate va intereseaza. In afara de asta, ce sa spun, traiesc toamna si perioada asta dezolanta, dezamagitoare, cand totul se rezuma la amintiri din alte vieti, sau cel putin la mine. Flash-urile sunt ingrozitor de innebunitoare la fel si deja-vu-urile. Nimic de facut, nimic de simtit. Iar ma inconjor cu o ceata de nepatruns, nu vreau sa fie si altii preocupati de cum ma simt eu...desi, sunt ca o carte deschisa cand vine vorba sa imi citesti emotiile. Ma chinui degeaba sa ascund ceva evident, dar nu renunt, nu? Se pare ca va trece ceva vreme pana cand eu o sa ies din starea asta de amorteala, poate undeva la mijlocul lui martie, pana atunci, sa va obisnuiti cu mine asa. Nu am motive sa ma simt extraordinar de fericita, c...

Ieri am avut prezentarea de carte la Ecran club. Am ajuns acolo pe la ora 13, vroiam sa fiu sigura ca am timp destul sa ma pregatesc. Am lipit repede afisele si dupa mi-am dat seama ca spatiul rezervat mie era cam gol. Asa ca ...am scris de mana pe niste coli A4 niste titluri de capitole . A iesit dragut. Tocmai cand incepusem sa ma plictisesc se aduna si la standul meu lume. Am fost incantata pe moment, toate scaunele erau ocupate de persoane si citeau interesati din paginile cartii. Peste putin timp au inceput intrebarile... Trebuie sa recunosc, mi-a placut sa fiu intrebata tot felul de lucruri legate de modul in care am scris cartea sau motivul pe care l-am avut. Dar incet incet, intrebarile puse au inceput sa fie enervant de acuzatoare. Inteleg ca un bun jurnalist are un grad de agresivitate mai ridicat , asta face parte din meseria lui, dar, inainte sa critici ceva, trebuie macar sa te dovedesti capabil de a o face. Adica? Trebuie sa citesti respectiva carte-toata, nu partial- pen...

Am vazut pe youtube un videoclip interesant. Pe o melodie oarecare erau atasate niste versuri, zic eu foarte ..dragute, si cred ca nu folosesc chiar cuvantul potrivit:)). Eu una, am simtit -si de aceasta data- ca ma identific prea mult cu versurile acelea... "You work so hard to deal with this thing, The fact that you have it and the problems it brings. So when you finally get control of this flaw, Everyone around you seems to watch you in awe. You never learn why it's happened to you, And you must work that much harder to make dreams come true. But what's happened has happened, and it's now part of life So why give up yourself, why live with such strife. The best you can do is fight back twice as hard, Just be careful, make right choises and play the right cards. As they say what doesn't kill you can only make you stronger, It's been here for a while, it'll be here for a while longer. So why can't people see past this technicality, Having problems with...

..Iar el statea cu pleata in vant, Asteptand, asteptand… Asteptand ca ea sa vina Dar ea nu a mai sosit, Caci sufletul ranit si gol, el nu l-a imblanzit... Asteptare apasatoare, iubire otravitoare si ganduri innebunitoare. Nimic nu se va intampla pentru el, Caci inima ei de sticla, vesnic sloi de gheata va ramane. Nici zambetul tau iubite, nu-i va incalzi inima si trupul Ea va fi doar o naluca in ale tale negre ganduri. Tocmai de ce ea se temea, Tu o vei inconjura, Sufocanta singuratate , Si ingrozitoarea liniste... Dragoste nebuna e tot ce tu ii vei darui si impartasi, Poate ca nimic altceva tu vei reusi... Raluca Băceanu

Dragul meu, oare de ce ma tot eviti? Iti e frica de ce ai putea descoperi in persoana mea? Iti e teama de necunoscut? Sau iti e frica de ce as putea eu descoperi la tine? Eu cred ca ambele intr-o oarecare masura. Misterul cu care te inconjori este ca o ceata in jurul tau de fapt. Eu vreau sa fiu vantul care te infioara si sa alung acea ceata. Vreau sa stiu ce se ascunde in tine. Poate crezi ca misterul pe care il raspandesti dezarmeaza, dar nu e asa, sau cel putin, nu e deloc asa pentru mine, o fire curioasa. Uneori, prin privirile tale pline de intelesuri, vad de fapt ce vrei. Astepti sa fii descoperit totusi. Inca o data spun, eu vreau sa fiu aceea care te descopera. Teama ta fata de mine este nejustificata. Eu pot sa fiu chiar persoana la care ai tanjit, fara sa stii, de atata amar de vreme. Nu iti fie teama sa pasesti in necunoscut, ai descoperit prea putin ca deja sa renunti. Mai ai multe de aflat... Simt ca uneori esti atat de departe de mine, cand de fapt esti atat de aproape. U...

E clar.Chiar m-am schimbat, dar e genul de schimbare care nu se vede, ci se simte. Nu mai sunt blocata in sfera aceea, nu ma mai invart la nesfarsit in ea, dar cel mai important, sunt dincolo de ea. Am pasit in spatiul infinit in cunoastere. Ratiunea parca mi-a fost descatusata. Traiesc o proprie epoca a iluminismului. Simt acum ca pot face chiar orice, aveam nevoie doar de un impuls, de un stimul puternic. E important, sau cel putin pentru mine, sa spun lucrurilor pe nume. Am reusit si ma simt eliberata. De aici inainte ma asteapta inca o serie de probe, de obstacole poate. Nu imi pasa atata timp cat stiu ca pot avea incredere in...mine. Le voi trece pe toate, chiar daca la un moment dat voi crede ca am stagnat la un anumit punct. Dreapta mea e fara sfarsit.... Raluca Băceanu

Marele debut. Ziua a inceput destul de…urat. De cum am intrat in scoala am vazut pe toate posterele mele atasat “AMANAT”. Zic, ce dracu? Bineinteles ,Tudor Chirila nu a mai venit.Oare de ce stiam ca asa se va intampla?Pana la urma, am facut cum am vrut eu, ca nu degeaba sunt incapatanata. Am dezlipit de pe toate cele 9 postere cuvantul “AMANAT” si am anuntat elevii ca se va tine totusi activitatea la sala Noica. Nu mi-am pregatit un discurs, si asta mi-a fost reprosat de cineva.Recunosc ca nu mi-am facut un plan, pentru ca de obicei cand imi fac, nu iese deloc bine. Asa ca am lasat-o balta, chiar balta. A fost spontan, dar nu si perfect. Putea fi mai rau de atat. Dar ce sa faci, emotiile m-au doborat, la propriu, si nu, nu este un cliseu, chiar asa a fost. Poate unii se asteptau la mai mult de la “asa o fata minunata” ca mine. Dar am dat cat m-au lasat emotiile si deci am cam dat-o in bara... M-am balbait, imi era cald, zecile de priviri atintite asupra mea ma criticau sau apreciau... ...

A trecut un an, aproape.Nu l-am simtit, nu am fost constienta ca a trecut. De ce? Pentru ca de fapt totul este la fel ca in prima zi, prima zi de atunci, acea zi din octombrie care parea atat de banala. Acum nimic nu s-a schimbat.Ochii care nu se vad se uita.Dar nu pot ramane indiferenta la acele semnale dubios de evidente. A trecut atata timp, iar eu, tot lasa am ramas. Sau doar prudenta? Mai merita sa astept?Sau sa nu mai fac asta.Pana la urma, va mai trece inca un an, si inca unul si tot asa. Devine apasator, chiar si pentru mine. Simt ca sunt prinsa intr-o bucla a timpului ciudata.Tocmai cand nu sunt atenta sunt impinsa spre o alta dimensiune . De ce? De fiecare data parca, se intampla ceva, se schimba si iar revine mai puternic pe masura ce ma intorc si plec si stagnez in acea bucla. Sau poate eu ma invart intr-o sfera ciudata , si ma intorc de unde am plecat? Vreau sa ies din ea, dar daca ies si descopar ca nu e nimic dincolo de ea? Ce voi face? Ma voi putea intoarce sa te intreb...

Daca ti s-ar spune ca numai o data in viata mai ai dreptul sa faci ce iti place, ce ai face? As citi si as iubi. Daca ti s-ar spune ca numai o data in viata mai ai dreptul sa iubesti, pe cine ai iubi? Tot pe el. Daca ti s-ar spune ca numai o data in viata mai ai dreptul sa vorbesti, ce ai spune? Carpe Diem! Daca ti s-ar spune ca numai o data in viata mai ai dreptul sa tipi, de ce ai tipa? De fericire, da. Daca ti s-ar spune ca numai o data în viata mai ai dreptul sa razi, de ce ai rade? As rade cu prietenii mei o zi intreaga in Orasel... Daca ti s-ar spune ca numai o data in viata mai ai dreptul sa plangi, de ce ai plange? De dragul de a plange ptr ultima oara:)). Daca ti s-ar spune ca numai o data in viata mai ai dreptul sa bei, ce ai bea? Probabil suc de visine. Daca ti s-ar spune ca numai o data in viata mai ai dreptul sa alergi, spre ce directie ai alerga? Spre Dreapta, spre El. Daca ti s-ar spune ca numai o data in viata mai ai dreptul sa desenezi, ce ai desena? Baiatul perfect. D...

Ciudat.Ciudat cum deja s-a scurs vacanta.Ciudat ca nici nu am simtit luna august si jumatatea asta de septembrie.Si mai ciudat e ca sunt cam stresata, secata.Ciudat e ca atunci cand sunt suparata simt nevoia sa fac ceva, sa scriu. Ciudat e ca imi e frica de cum o sa mearga vanzarile pentru cartea mea "Calatorie prin mintea unei adolescente". Ciudat e ca stiu ca imi voi pierde prieteni din cauza asta dar voi castiga altii. Ciudat e ca ma simt si plina de forta. Ciudat e ca vreau sa ma apuc de canto, si mai ciudat e ca da, vreau sa cant si la chitara si ca bass-ul il las pentru Alex. Ciudat. Foarte ciudat este ca realizez din ce in ce mai mult ca pot practica orice domeniu ...legat de arta. Ciudat e ca imi place sa pictez, ciudat e ca imi place -mai nou- sa cant chiar din voce, ciudat e ca imi astern pe hartie ideile pentru viitoarele mele carti, ciudat e ca VREAU SA FAC PREA MULTE LUCRURI! Ciudat e ca imi dau seama ca un artist desavarsit practica orice arta. Ciudat e ca asta ...

"Pentru a fi memorabile, lucrarile dumneavoastra trebuie sa fie unice. Nimeni nu a mai creat asemenea lucrari vreodata si nimeni nu va mai putea sa le copieze. Daca lucrarile dumneavoastra sunt extraordinare, oamenii vor incerca sa le copieze, dar nu vor reusi niciodata. Fiti dumneavoastra insiva si fiti buni in ceea ce faceti, sau fiti la fel ca restul lumii si veti fi uitat. Din cauza ca lucrarile bune sunt unice, vor fi asa cum nimeni nu a mai vazut vreodata. Si din cauza ca nu sunt familiare, aproape toata lumea le va uri. De aceea aveti nevoie sa fiti sinceri cu dumneavoastra insiva si va trebui sa ignorati criticii. Criticile nefavorabile sunt bune. Daca nu primiti critici nefavorabile inseamna ca ati creat lucruri deja depasite. Dar daca dumneavoastra va place sa creati astfel de lucruri, nu e nici o problema. Faceti ce doriti, insa fiti cel mai bun in ceea ce faceti. Prin definitie, lucrarile inovatoare trebuie sa fie diferite de tot ceea ce a fost realizat pana atunci. To...

Va invit sa asistati la debutul meu literar :>, pt asta trebuie sa ma contactati si sa veniti pregatiti cu 25 RON :-SS. astept incurajarile voastre pana pe 8 septembrie 2009 ^:)^.va rog nu-mi taiati aripile :-S si astept si oferte mai generoase ;). mentionez ca veti primi tot o singura carte :)) :P. veniti cu bani ficsi ca nu am sa dau rest :))dar pot sa va ofer un autograf >:). am vandut deja 50 de exemplare si mai pot sa vand numai 250 :-“. In luna noiembrie ma gasiti si pe Google cu biografie completa:)).nu uitati, va astept , debutul e unul singur, dupa aceea devin scriitor consacrat si cartea o sa coste mai mult...paziti-ma cand sunt online si dati-mi raspunsul favorabil, desigur ;)). Raluca Băceanu

Am terminat cartea de scris aseara .Mai trebuie doar sa o public. Cam asta. Sunt implinita acum si ma bucur ca am terminat-o in mai putin de doua saptamani, chiar o saptamana si inca putin. Sper sa va placa. Nu va mai spun nimic pana data viitoare. Nici macar titlul. E posibil sa il mai schimb...Pa! :)) Raluca Băceanu

Nu obisnuiesc sa scriu de doua ori in aceeasi zi, dar astazi o voi face. Aseara am incercat sa ma culc devreme. Cand fac asta de obicei adorm in vreo 2 ore. Destul timp ca sa imi pun ordine in minte. Ce nu ma lasa sa dorm? Nu grijile :)), eu nu am asa ceva , inca , ci gandul la ce pot sa mai scriu pe blog. Aveam atatea imagini si idei in minte incat puteam sa jur ca visez, doar ca nu visam. Pe de-o parte gandul la postul precedent, pe de-o parte…. Ioa cand citesti urmatoarele randuri asigura-te ca scaunul pe care stai este fix :)). VREAU SA SCRIU O CARTE! Stiu ca suna ca si cum as fi tipat, dar da, chiar vreau sa fac asta. Sunt satula parca sa scriu cu lingurita din ideile mele aici, intr-un spatiu unde toata lumea si nimeni pot vedea ce scriu. Fiecare cuvant imi este criticat aici, si stiu ca doar o persoana, pardon doua – te uitasem Amy- apreciaza in loc sa subestimeze gandirea mea. Pe cand, daca scriu o carte, nu poti lua fiecare cuvant la rost, exista metafore, si nu totul se refer...

Simt lipsa unor discutii, asta acum realizez. Poate ca a trecut prea mult timp de atunci. De cand? De cand vorbeam atat de multe lucruri, despre noi ,oamenii, despre viata chiar si religie. Vorbisem despre tot. Nu stiu cand am incetat sa mai dezbatem subiecte atat de interesante, filosofice. Oare ce s-a intamplat? Dezamagirea a fost si ea un moment atunci, dar s-a terminat totul mai repede decat a inceput si aproape ca nu mai exista. Inima s-a prefacut in gheata si a fost uitat acolo o parte din acel ceva. Dar nu era de ajuns ca deja ea nu mai exista , a trebuit sa se intample din nou. Si inima a fost strapunsa de un ciocan pentru a face loc in ea unui alt ceva. Dar de la atatea lovituri, gheata s-a spart in mii de bucatele cristaline...ce s-au topit atat de repede incat au alcatuit un rau de lacrimi albastre. Lacrimile nu erau ale mele...poate nici inima nu era a mea. Ea se pierduse inca de cand se prefacuse in gheata aceea. Acum ma gandesc, oare ce va lua locul acelei inimi de gheata...

Era o fraza care suna cam asa : “Geniile sunt acele persoane mai retrase.” sau “Sa stii ca adevaratele genii sunt oamenii care prefera sa se interiorizeze.” Pana de curand nu m-am gandit sa talmacesc cele spuse anterior. De ce? Nu sunt sigura. Dar cu siguranta cred ,ca acum am inteles sensul adevarat acelor fraze. Multi ar spune ca acest gen de persoane sunt de fapt asa-zisii “tocilari” care nu sunt capabili sa intalneasca prietenia decat a acelora carora le seamana, adica alti “tocilari” . Nu, nu discut de acesti oameni, ci despre adevaratele genii. Nu oamenii care au fost nevoiti sa se interiorizeze, ci aceia care chiar au vrut asta. Acum ne intrebam cine ar vrea sa se interiorizeze din proprie initiativa? Cine ar fi nebun sa faca asta? Sa evite compania unor persoane? Sa evite prietenia? Uite un raspuns genial :geniile :)). Geniile si-au dat seama , probabil, ca prietenia este un lucru la fel de efemer ca si o floare, da, o floare. Desigur mai exista si prietenii din acelea de o via...

Noaptea neagra acoperea absolut totul in jur. Parcul negru, lacul de un negru atat de opac incat puteai jura ca este pamant negru. Chiar si Ei erau acoperiti de intunecimea ireala a acelei nopti. Se plimbau cum o faceau si inainte...Doar ca de aceasta data ochii lor ca de onix strapungeau acel negru. Vedeau cerul mai frumos decat oricare alta fiinta . Omul putea spune ca acea noapte era de nepatruns , ca cerul era de un cenusiu infinit si fara stele ,insa Ei stiau ca nu e asa. Cerul era de un purpuriu intens si stelele aveau o stralucire rozee ,aproape. Luna se vedea si ea plina si rosie ca focul. Doar de noapte se puteau bucura in asa fel. Ziua , si lumina pentru ei era ceva pierdut acum...odata cu orice farama umana. Lacul pe langa care mergeau avea o stralucire mov datorita cerului, doar ca mult mai inchisa. Se asezara langa lac sa se bucure de mirifica priveliste care se dezvaluia doar Lor. Erau doar Ea si El. Doar ei in acesta lume a lor. Ea se apropie de El si ii spune cu un glas...

Inainte de a pleca pentru o perioada destul de lunga, m-am gandit sa scriu cate ceva despre ultimele vacante si respectiv ultimele 5 zile petrecute la curte impreuna cu prietenele mele cele mai bune, care, nu din intamplare, Dumnezeu a facut sa impartim o parte de gene si sa fim verisoare.:D Pe parcursul a vreo 2 ani am descoperit lucruri mistice si indescifrabile in acel loc. In afara faptului ca la 2 pasi se afla un cimitir, ca in casa batraneasca se afla o pisica mumificata inca de dinainte de anul 2001 si nu si-a schimbat aspectul macabru de 8 ani de cand o stim in mansarda si nefiind mutata de acolo de cine stie cat timp, am descoperit ca broastele dispar inexplicabil. Vara trecuta, am crezut ca am omorat o broasca aruncand in ea cu ceva de metal. Creadeam ca este o cu totul si cu totul alta creatura, mistica posibil, dar era doar o broasca raioasa. Piciorul ii fusese prins de acel metal si nu avea cum sa scape din doua motive , al doilea fiind ca era moarta. Cand ne-am intors dup...

DarkMuse apreciaza atat fizicul cat si psihicul , insa nu ramane indiferenta nici la hobby-urile sau obiceiurile unui baiat. Lui DarkMuse ii este de ajuns sa vada respectivul baiat la fata si sa isi dea seama –uneori partial ,alteori total- ce fel de stereotip este. Asta nu o va face superficiala , ea citeste mimica fetei, gesturi si poate intui ce gandesti. DarkMuse este genul de fata careia ii plac baietii destul de inalti care arata bine. Dupa DarkMuse, un tip arata bine daca are parul lung sau cel putin pana la umeri. Ii plac ochii verzi sau albastri dar se da in vant dupa cei negri.Nici cei cu ochi caprui nu o dezgusta. Ii place sa creada ca dincolo de ochi se afla sufletul si de aceea nu va aprecia niciodata un baiat care nu se uita in ochii ei pentru ca e sigura ca i-ar ascunde ceva. Asadar, ii plac ochii expresivi. Culoarea parului nu prea conteaza desi in minte va avea vesnic un baiat brunet cu ochii verzi si un ten deschis. Un alt aspect important este ca baiatul sa aiba un s...

Gata! Oficial avem vacanta. Pa scoala , teme, profi...dar nu si pa carti. Am promis ca voi scrie un top , carti ce merita citite. Cum in vacanta mai sunt si momente cand te plictisesti iti spun eu ce poti sa faci: Citeste din lista de mai jos ce crezi ca e mai interesant, desi toate cartile din top sunt foarte bune. De ajuns cu vorbaraia, sa vedem si top-ul :). Enjoy! Locul 10:“Ferma animalelor” de George Orwell. “ Ferma animalelor ” este o fabula politica plina de intelepciune, de compasiune si de invataminte pentru vremurile pe care le traim” New York Times Locul 9 : “Eseu despre orbire” de Jose Saramago. Autorul spune despre roman ca este o imago mundi :viziunea inspaimantatoare a unei lumi tragice. Romanul nu va varsa lacrimi pentru suferintele personajelor inventate , ci va tipa in fata unei interminabile si absurde dureri a lumii. Locul 8 : “Crima din Orient Express” de Agatha Christie. Cand vine vorba de Agatha Christie , nu mai e nevoie de nicio descriere. Un roman politist de ...

1. Ce iti place sa faci atat de mult, incat ai plati pentru asta? Sa citesc -dar deja platesc pentru carti - dar si sa scriu.Aaa...uitam..sa mananc exact ce imi place mie , dar si asta e la fel ca prima :D .2. Daca ai afla astazi ca mai ai de trait exact 5 ani, ce ai face incepand de maine? Ohoo...as iubi mai mult si m-as distra mai copios. Poate m-as casatori :)):> 3. Daca ai castiga un milion de euro neimpozabil, ai continua sa faci ce faci acum? Nu am nici cea mai vaga idee :)). 4. Peste 15 ani, ce ai vrea sa scrie pe prima pagina despre tine, in cel mai important ziar din tara? Care ar fi titlul articolului? Nu stiu, probabil ceva despre viitoarea mea trupa .Ceva de bine in orice caz:-J, sau poate nu... 5. Ce vrei sa spuna prietenii tai despre tine la ceremonia ta funerara? Adevarul gol -golut. 6. Dar pe piatra ta funerara ce vrei sa scrie despre tine? Nu ceva despre mine, poate un citat de genul "Rather be dead than cool. ":)) 7. Cand erai mica ce le raspundeai c...

Observ cum timpul nu oboseasca sa tot treca pe langa mine intr-un ritm atat de alert. De ce nu poate pur si simplu sa mai stea si pe loc uneori?:-?? Realizez abia acum ca a sosit si vara mult asteptata de aproape toata lumea. Da! Chiar si eu am asteptat-o , nu stiu de ce. Poate ca tanjesc sa lenevesc cu orele sa ma bucur de o carte buna asa cum stiu eu cel mai bine. Chiar imi era dor de acele zile cand citeam de dimineata pana seara inconjurata cu cele mai bune carti si ciocolata evident :)). “-Ce usor e sa o faci pe Ral fericita!:) “ Asta imi spun adesea cele mai apropiate persoane . E foarte usor sa ma faci fericita cu lucruri cu care marea majoritate a adolescentilor nu sunt familiarizati. Carti...dar in privinta ciocolatei cred ca sunt destul de familiarizati. Sa nu va inchipuiti ca scriu pe un subiect anume, pur si simplu scriu de dragul de a scrie...nu am mai scris de ceva timp pe blog si “fanii” deja imi duc lipsa. Care fani? Eh...unul poate exista si imi frecventeaza si apreci...

Desi o sa imi calc pe orgoliu, pe mandria mea si cu riscul de a parea ipocrita fiindca tocmai eu voi aduce in discutie un subiect de la care am incercat sa ma abat uneori si chiar sa il ironizez...o voi face totusi .Interesant sau nu , pe mine cel putin m-a facut sa imi pun cateva intrebari –ca de obicei fara un raspuns satisfacator - insa destul de profunde . Sa vedem si despre ce e vorba...In urma cu putine zile am deschis cu o persoana foarte apropiata acest subiect. Ce subiect? Ei bine e vorba de....da asa e , e vorba chiar de dragoste. Uite ca am spus-o. Acum probabil te intrebi in ce context e vorba de asta. Ca doi oameni –destul de- normali ne-am pus intrebarea –sau in fine, mai degraba eu- ce este mai mult decat dragostea? Si daca e sa o luam asa, dragostea insasi e apogeul sentimentelor ptr o persoana draga...Nu prea stiu eu cum sa explic dar sper ca ideea a fost cat de cat inteleasa. De fapt dragostea e acel sentiment care nu merita sa il descriu, mai ales eu –desi deja am fa...

O floare: bujor/lalea salbatica Un anotimp:iarna O culoare: negru Un animal: vultur Un obiect vestimantar: tricou O piesa de mobilier: pat O piesa muzicala: Nirvana-Come as you are Un vers: Nu-s de piatra… Un peisaj: apus Un obiect: talisman Un instrument muzical: chitara Un copac: mar Un oras: Venetia Persoana publica: J. Depp Persoana apropiata: prietenii O carte: Eclipse Un fel de mancare: pizza Un super-erou: Edward Cullen Un fenomen al naturii: o tornada O masina: volvo :-J Un fruct: o capsuna O parte a corpului: ochii Leapsa ptr Bianca Raluca Băceanu

Acum putin timp am realizat ca viata mea a luat o intorsatura destul de ciudata. Cine nu viseaza la o viata ca desprinsa din carti, la o viata de poveste idilica? Da…recunosc ca si eu, desi mai degraba sunt o persoana rationala.Dar sa fim seriosi ,cine nu viseaza ca macar o singura data ,viata sa ii fie identica cu cea a unor personaje din unele carti ,preferate desigur. Dar cand se intampla ca visele sa devina realitate ce se intampla?...Oare nu se adevereste zicala aceea “ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea indeplini”? Cu siguranta da. Imi amintesc cum in urma cu ceva vreme citeam o carte, in care eroina se indragostea nebuneste de un vampir dar atunci cand acesta o va parasi va incepe sa aiba anumite sentimente fata de cel mai bun prieten al ei, care se dovedeste a fi varcolac. Ati recunoscut cartea asa ca nu cred ca mai este nevoie sa dezvolt prea mult. Vampirul insa se va intoarce si ea va trebui sa faca o alegere. Fire and ice...Vampirul de care ea se indragostise este insa si p...

Voi lua interviu cu o persoana deosebit de importanta, A.M.Y , pseudonimul sau. Aceasta este o autoare din umbra, scrierile sale nu au fost publicate niciodata , insa exista si eu am aruncat o privire printre ele... -Buna A.M.Y! -Buna si tie. -Ma bucur sa te revad, am citit o parte in scrierile tale. Apreciez subiectele abordate. Tu unde crezi ca te-ai clasa ca autor? In ce perioada si cu ce poet crezi ca te identifici? -Pot sa spun ca m-am format ca om si ca persoana in perioada in care am intrat la liceu,perioada in care eram indragostita de Eminescu, de Bacovia, de Esenin si de tot ce inseamna literatura clasica. Imi aduc aminte ca materiile mele preferate erau literatura, filozofia, istoria mai putin cele reale cum ar fi matematica ,fizica, chimia. - Sa inteleg ca nu ti-ai dezvoltat partea de real niciodata si ca ai ramas la uman? -Stii..intotdeauna am fost atrasa de poezie ,de orice tip de literatura- fie ea stiintifico-fantastica ,teatru, poezie ,dramaturgie, critica de poezie. E...

E una din zilele acelea de februarie…Soare cu dinti as putea spune.De fapt, nu ma mai mira nimic, acum cateva saptamani au fost aproximativ 20 de grade Celsius iar acum cateva zile a nins. Azi este destul de placut .Oare ar trebui sa ma ingrijoreze schimbarile bruste de temperatura?... Nu pot sa las sa treaca o asa zi frumoasa pe langa mine ,si chiar am nevoie de putina liniste in minte si aer curat in plamani.Da! O idee in sfarsit. Gradina Botanica . Acolo voi merge.Un loc perfect pentru a te odihni putin. Imi iau “ bocceluta”in spate-plina ochi cu coli, caiete,pixuri,creioane pentru desenat-si plec la mica “drumetie”. In sfarsit am ajuns. De cum intru simt aerul ceva mai curat cum imi inunda plamanii. Parca ametesc.Este o senzatie ciudat de placuta. Dupa ceva mers ma hotarasc sa ma asez la umbra unui copac batran. Ma uimeste maretia lui...E mai batran si probabil mai intelept ca mine. Imi scot din geanta un pix si o foaie. Am un chef nebun de scris, o pofta ce simt ca ma mistuie. Inc...

Mi-e rau de tine, mi se-apleaca Nu vreau sa stai in calea mea, Ascunde-te,oricum de mine Doar daca vreau,tu vei scapa. Raluca Băceanu