Interview With A Vampire

... cu emoţii dar a decurs totul bine. Cine mă cunoaşte, ştie că înaintea oricărui eveniment, fie el de orice fel, par doborâtă de emoţii şi de multe ori acestea îmi ,,umbresc" abilităţile oratorice - ce oricum nu prea le am - ori creativitatea. Dar m-am descurcat în cele din urmă, iar pulsul mi-a revenit la normal după vreo 10 minute. Am fost încântată să particip la cea mai veche emisiune de acest gen din Europa - se ştie! - mai ales cu o gazdă atât de cunoscută şi apreciată în ,,lumea" SF, domnul Ştefan Ghidoveanu şi cu Roxana Petrescu, PR Manager la Grupul editorial Corint, o profesionistă în adevăratul sens al cuvântului, cum s-a şi observat ieri. Mi-am permis să iau câteva fotografii de pe blogul Moshului Sf ... Enjoy! Desigur, ţin să mulţumesc şi ascultătorilor! Dovada: premiile de fidelitate ce se oferă în cadrul emisiunii Exploratorii lumii de mâine . Aflaţi ce a scris şi Moshul Sf pe blogul

Azi. 14 mai 2011. Radio România Cultural . Împreună cu Ştefan Ghidoveanu , realizatorul emisiunii şi Roxana Petrescu de la Editura LEDA . Frecvenţa: 101,3 FM. 13:15 - 13:45. Nu rataţi! Terminat. Raluca Băceanu

Tavanul a încetat să mai plângă, Pare că-i astupat de destin Iar acum nu poate decât să surâdă Nu mai stă trist, pare chiar senin. Fereastra şi-a deschis brusc ochii, Nu mai e murdară, ba chiar Începe să facă loc privirii, Ce bine când totu-i clar! Uşa încet-încet s-a deschis, Căldura pătrunde deodată, Temperatura-mi s-a decis Să se ridice... şocată. Podeaua nu mă mai înţeapă Cumva, prietenă mi-a devenit. Simt că plutesc ca pe apă... Da! Pe de-a-ntregul am revenit! 9 mai 2011 Raluca Băceanu

În drumul dinspre casa neagră, de pe aleea întunecată, Am întâlnit ceva ce atenţia mi-a atras-o de-ndată. Stătea acolo ţeapăn, ţintuindu-mi privirea cu ochii lui negri Iar eu, speriată de el ca de-o nălucă, am mişcat din ochii-mi ageri Căutându-i punctul slab, cel mai uman pentru a mă apăra De ce-avea să mi se-ntâmple, dar, neputinţa-i mă mira... După secunde lungi, privindu-l uimită, înlemnit el a rămas De parcă întreaga-i fiinţă a paralizat, în momentul acela nefast. - Ce-i cu tine, ce-ai păţit, de mă priveşti aşa pierdut? Tăcere de mormânt, apoi o ceaţă a fost tot ce-am mai văzut. Căci, de nicăieri, la fel cum apăruse, la fel s-a risipit. Lăsându-mă iar singură, privată parcă, de tot ce mi-am dorit. Şi-acum mă-ntreb, oare ce-ai fost, de unde-ai apărut Cu ce motiv, pentru mine, sau a fost doar un vis urât? Fiindcă ai plecat fără ca măcar să ştiu ce e cu tine, Te-ai evaporat cu viteza dorinţei mele neîmplinite... [...] În drumul dinspre casa neagră, de pe aleea întunecată Te-am în

Ro tiţi în jurul meu Dar nu puteţi vedea, Ce sunt, ce reprezint, De parcă v-ar păsa... Tot ce vă atrage e Că-s încărcată pozitiv Şi v-aţi strâns pe lângă mine Aparent, fără motiv. Dar dacă negativ M-aş încărca Aş deveni Nucleu de-antimaterie... Mă întreb, oare Aţi fugi? Sau, cine ştie, V-aţi încărca voi, pozitiv?! 29 aprilie 2011 Raluca Băceanu

Ninge-n suflet, ninge-n trup, Chiar şi timpul s-a oprit Ninge-n lume, totu-i mut C-a murit tot ce-am iubit. Cad şi cad cristale-albastre Ce din ceruri s-au desprins, Şi-mi acoperă privirea, Prea-uimită, ca de vis. Neîncetat m-au răscolit, Când rămas-bun eu mi-am luat, Ai tăi ochi mari şi trişti Când m-am dus... când am plecat. Chiar şi acum îi văd plângând, Ochii aceia ce mă-ndeamnă Aproape agonizând Negreşit spre grea povară. Ninge-n suflet, ninge-n trup, Chiar şi timpul s-a oprit Ninge-n lume, totu-i mut. C-a murit tot ce-am iubit. 24 aprilie 2011 Raluca Băceanu

Va invitam la lansarea editurii Eagle, sambata 16 aprilie, ora 14.30, Tirgul de carte BookLand : „Balaurul şi mioriţa” – antologie de proză fantastică îngrijită de Mihail Grămescu „Curtezana onesta si astrologul” - Voicu Bugariu volume publicate de Eagle Publishing House, Colecţia Fantasy Conworld si Mass Masters Science Fiction, 12 aprilie 2011, Bucureşti Lansare oficială: sâmbătă, 16 aprilie 2011 la Târgul BookLand de la mallul AFI Palace Cotroceni , Bd.Vasile Milea nr.4, ora 14.30, pe scena Cinnabon (detalii : www.book-land.ro ). Mail multe detalii la: http://www.srsff.ro/cronici/noutati-lansare-eagle-publishing-house-la-targul-bookland/

Odată, la începutul lumii, al cosmosului, într-o galaxie îndepărtată şi într-un sistem solar bizar se formau două stele. Una la un capăt al sistemului solar, celalaltă undeva foarte departe de ea, de parcă materia întunecată s-ar fi pus intenţionat între ele, despărţindu-le. Dar nu era de fapt aşa... Au devenit din ce în ce mai mari, iar gravitaţia părea să le aducă pe acestea aproape una de cealaltă însă ele neştiind ce le aşteaptă... într-un viitor destul de îndepărtat. Au devenit după milioane de ani nişte supragigantice ce se orbitau una pe cealaltă, prinse într-un dans al gravitaţiei ce le aducea mai aproape, şi mai aproape, în neştire, fără un scop clar. Dansul a durat atât de mult timp încât mintea noastră mică şi limitată nu ar înţelege şi aprecia corect valoarea anilor acelor stele, ori durata acelui nesfârşit dans ce părea că nu va înceta pe veci. Dar stelele, nu se ştie cum şi de ce, la un moment parcă şi-au ales acelaşi interval încât să devină supernove. Deveneau din ce î

Că tot nu mai am niciun chef să lucrez pentru Delf, mi-am zis să scriu şi eu câteva impresii apropo de evenimetul de duminică după-amiază, şi anume Jurnalele Amurgului, ce l-a avut moderator pe bine cunoscutul Oliviu Crâznic, scriitor foarte apreciat. Desigur, ziua a început pentru mine cu emoţii. A fost prima oară când am vorbit în faţa unul public atent şi care sorbea fiecare cuvânt, nu ca la şcoală când vorbeşti doar pentru profesor, şi nici măcar atunci. A, da, am şi acordat un interviu, încă un plus pentru mine. Aşa că a fost ceva cu totul şi cu totul nou. Pe de-o parte plăcut, fiindcă am vorbit despre ceea ce ma pasionează, şi anume despre urban fantasy şi paranormal romance. Deci, am fost în elementul meu, oarecum. Pe de altă parte... emoţiile şi-au băgat ele coada, că deh, şi de asta nu am vorbit prea aproape de microfon. Gurile rele, dacă pot să le numesc aşa, au avut ce comenta din cauza asta. Dar ce să fac? Se mai întâmplă. Am 17 ani, am timp să remediez asta pe viitor... Re

Multă vreme de acum încolo Agonie şi extaz de Irving Stone va fi cartea mea de suflet. Nu cred că pot reuşi să o povestesc, întrucât sunt încă profund mişcată de sensibilitatea romanului, de Michelangelo, de viaţa sa, şi chiar mi-ar fi imposibil să scot ceva coerent, cum deja îmi este... Şi cum să nu fi? Când porneşti cu lectura de când el este încă un copil ambiţios de 13 ani, şi termini când la aproape 90 de ani moare? Cum?... Cum să nu îţi vină să verşi lacrimi după ce nu doar ai citit o carte ci ai luat parte la viaţa unui om, unui artist atât de extraordinar? Îmi amintesc că eram în troleibuz când citeam ultimele pagini ale volumului 2. Am zâmbit trist când am citit ultima pagină unde erau înşirate capodoperele sale, iar la sfârşitul ultimei fraze, când sufletul i se ridică spre cupolă şi devine parte din Dumnezeu nu am putut să mă abţin, pur şi simplu am privit pe geam, iar când am realizat cu stupoare unde mă aflu, am închis ochii ca cei din faţa mea să nu îşi dea seama