Postări

Jurnalele amurgului: 27 martie 2011

Imagine
Că tot nu mai am niciun chef să lucrez pentru Delf, mi-am zis să scriu şi eu câteva impresii apropo de evenimetul de duminică după-amiază, şi anume Jurnalele Amurgului, ce l-a avut moderator pe bine cunoscutul Oliviu Crâznic, scriitor foarte apreciat. Desigur, ziua a început pentru mine cu emoţii. A fost prima oară când am vorbit în faţa unul public atent şi care sorbea fiecare cuvânt, nu ca la şcoală când vorbeşti doar pentru profesor, şi nici măcar atunci. A, da, am şi acordat un interviu, încă un plus pentru mine. Aşa că a fost ceva cu totul şi cu totul nou. Pe de-o parte plăcut, fiindcă am vorbit despre ceea ce ma pasionează, şi anume despre urban fantasy şi paranormal romance. Deci, am fost în elementul meu, oarecum. Pe de altă parte... emoţiile şi-au băgat ele coada, că deh, şi de asta nu am vorbit prea aproape de microfon. Gurile rele, dacă pot să le numesc aşa, au avut ce comenta din cauza asta. Dar ce să fac? Se mai întâmplă. Am 17 ani, am timp să remediez asta pe viitor... Re

Agonie şi extaz - păreri şi citate preferate

Imagine
Multă vreme de acum încolo Agonie şi extaz de Irving Stone va fi cartea mea de suflet. Nu cred că pot reuşi să o povestesc, întrucât sunt încă profund mişcată de sensibilitatea romanului, de Michelangelo, de viaţa sa, şi chiar mi-ar fi imposibil să scot ceva coerent, cum deja îmi este... Şi cum să nu fi? Când porneşti cu lectura de când el este încă un copil ambiţios de 13 ani, şi termini când la aproape 90 de ani moare? Cum?... Cum să nu îţi vină să verşi lacrimi după ce nu doar ai citit o carte ci ai luat parte la viaţa unui om, unui artist atât de extraordinar? Îmi amintesc că eram în troleibuz când citeam ultimele pagini ale volumului 2. Am zâmbit trist când am citit ultima pagină unde erau înşirate capodoperele sale, iar la sfârşitul ultimei fraze, când sufletul i se ridică spre cupolă şi devine parte din Dumnezeu nu am putut să mă abţin, pur şi simplu am privit pe geam, iar când am realizat cu stupoare unde mă aflu, am închis ochii ca cei din faţa mea să nu îşi dea seama

Jurnalele amurgului: duminică, 27 martie, ora 15,15, în cadrul Târgului de carte SF/Horror/Fantasy Final Frontier

Pentru cine este interesat de vampirism şi literatură, dar şi de urban fantasy, am onoarea să anunţ că voi fi moderatorul unei dezbateri pe aceste teme în cadrul spectaculosului Târg de carte SF/Horror/Fantasy Final Frontier, duminică, 27 martie, începând cuora 15,15. Dezbaterea va include şi un dialog autori – cititori, şi se anunţă cum nu se poate mai interesantă, având în vedere invitaţii care au avut amabilitatea să accepte să fie altături de mine la acest eveniment: maestrul Liviu Radu, cunoscut autor de povestiri cu vampiri, vârcolaci şi alte creaturi ale nopţii, printre nenumăratele sale reuşite în domeniul SF şi Fantasy; Oana Stoica Mujea, care a “lovit” publicul românesc cu romanele sale fantasy, câştigând o notorietate bine-meritată; însuşi Ştefan Ghidoveanu, celebrul “Mosh SF“, expert în literatura SF, Horror şi Fantasy şi realizator al emisiunii Exploratorii lumii de mâine; Raluca Băceanu, bună cunoscătoare a domeniului în vogă acum Paranormal Romance, ea însăşi autoarea un

3 în 1 (poezii ce altceva?!)

Imagine
Fărâme de dantelă Mici fărâme de dantelă Dănţuie-n văzduh de parcă, Zâne-n ceruri joacă, joacă. Mii cristale felurite Mi se prind în păr, Hai-hui, Par ca nişte diademe În vâltoarea buclelor. Dar văpaia încreţiţă Le topeşte prea uşor, Nu le pot prinde-n palme Căci dispar încet, Şi mor. 22 februarie 2011 Anotimp uri 17 ierni trecut-au peste mine Îngheţând şi viscolind continuu. Chiar de sufletul nu le-nţelege Şi se zbate, el le-nghite. 16 primăveri trecut-au peste mine, Cu flori, boboci, miresme dulci Dar, degeaba, căci se duc Precum florile de măr în vânt. 16 veri trecut-au peste mine, Cu arşiţă de singurătate, Şi cascade de lacrimi secate, Părjolite de-o căldură rece... 16 toamne trecut-au peste mine, Ploi şi brumă acoperit-au chipul, Lăsând doar o parte din, Privirea mea pustie. Iar acum, când primăvară este, Cu soare arzător de vară, Ploaie în suflet mă doboară... Iarna simt cum mă omoară. 15 martie 2011 Râul de la miezul nopţii (D in motive personale am ales să nu public poe

Mistere pe pâine

... asta vă pregătesc într-o nouă povestire. Pe calea asta vă anunţ ca ea există, e micuţă încă, are vreo 9 pagini, dar creşte. S-a născut vinerea trecută ca urmare a unor întâmplări bizare ce au avut loc în blocul meu. Aşa că... aveţi ce să aşteptaţi... mai ales când povestirea va fi în proporţie de 60-70% reală. Mai răbdaţi puţin. O să vă potolesc setea şi foamea de mistere după ce o voi posta pe blog. Soon guys, very soon... Raluca Băceanu

!!!

Ochi turcoaz. Credeam că... damn, chiar există!!!

CENACLUL PROSPECTART, VINERI 25 FEBRUARIE 2011, ORA 17.00, CENTRUL CALDERON

Imagine
SRSFF are plăcerea să vă invite în data de vineri 25 februarie 2011, ora 17.00 la Cenaclul ProspectArt, Centrul Calderon, str. Jean Louis Calderon nr.39, sector 1, București . - Raluca Băceanu va citi prologul romanului său fantasy, „Harul”. - Cătălin Florea va citi un scenariu SF, „Killr” - Dan și Camelia Ursuleanu în dialog cu Ștefan Ghidoveanu Dan Ursuleanu , inițiatorul primei emisiuni radiofonice SF din România, „ Radiobiblioteca SF ” (1982) transformată în ianuarie 1984 în „ Exploratorii lumii de mîine ”. Dan Ursuleanu a coordonat emisiunea pînă la începutul anului 1990. Ștefan Ghidoveanu , coordonatorul emisiunii „ Exploratorii lumii de mîine ” din 1990 pînă astăzi. Camelia și Dan Ursuleanu „ Copilul răsfățat al fandomului românesc, „Radiobiblioteca SF”, a crescut mare și, începînd cu prima săptămînă a anului 1984, s-a transformat în „Exploratorii lumii de mîine”, o emisiune complexă cu toate ferestrele deschise spre viitor. Îi dorim viață lungă și aceeași bază de simpatie și d

Omului banal

Merg pe stradă şi privesc la cei ca tine, Ce nu-nţeleg măreţia minţii. Crezi că ştii, te-ntrebi puţine, Viaţa-i pentru tine, numai Un loc unde-ţi trăieşti zilele mizere... Şi cum? Cu-ai tăi prieteni să petreci, Zile şi nopţi, distracţii, să tot dansezi. Îţi pasă doar de lucruri materiale N-ai să vezi, tu, prin ochi un suflet, N-ai să-ţi foloseşti inima, Căci tot ce vei iubi vor fi doar Alte făpturi ca şi tine, Fără conştiinţă, nedemni de iubire. Te laşi condus de închisoarea sufletului, Nu vezi decât carne, desfrânare, N-ai să apreciezi adevăratele valori morale. Te pierzi în efemer, alergi neştiutor după uitare, În patetica ta gândire îngustă Neînţelegând adevărata esenţă A celor ce sunt ca mine. Te uiţi urât spre chipu-mi, cu nişte ochi goi, Văzând poate, doar o fiinţă oarecare. Nici în vis nu speri să înţelegi Ale mele gânduri ce-ţi sunt destinate. N-ai idee ce sunt, sau ce-aş putea însemna, dar fie... Eu sunt un Demiurg necunoscut Ce tu nu-l vei cunoaşte, Eu folosesc asemănarea m

Mereu. Doar eu... a lui.

(Din categoria personalo-penibile) Merg acolo aproape zilnic. Doar pentru el. Să îmi scald privirea cu a lui imagine, cum stă liniştit, mereu găsindu-l acolo, tăcut, aşteptându-mă pe mine. Doar pe mine. Iar când îl privesc, pulsul îmi devine haotic iar inima mă îndeamnă să îl ating. Iar eu nu mă pot abţine, şi o fac. Mai întâi emoţionată, când îl simt rece şi când mă face să îmi pierd total controlul. Începem un dans, unde sunete se ridică dulci în aer, cuvinte cântate, şoapte fierbinţi. Atunci realizez cât de dor îmi era de el, de felul în care mă farmecă atunci când îmi vorbeşte. Doar mie. Apoi chiar mă pierd, uit ce fac, nu mai gândesc. El preia controlul. Degeaba încerc să fac ceva, să îi vorbesc, să îi exprim ceva. Dar nu. El îmi vorbeşte. Iar eu tac, îi ascult întreaga poveste, mereu spusă pe un ton trist; din când în când se opreşte, de parcă ar fi spus ceva ce nu trebuia, dar continuă apoi. Are încredere în mine, ştie că îl pot înţelege. Doar eu. Urăsc însă faptul că timpul nu

Mister de beznă

Imagine
O ceaţă deasă mi s-aşează peste ochi, Ei se mişcă haotic căutând, dar fără rost. O lumină, o mişcare, puţină culoare Dar nu, mă aflu într-o beznă îngrozitoare. Pătrunsă-n necunoscut, bâjbâi pe nesimţite. Ia-mă de mână, de parcă-ar fi o plimbare, Prin parcul unde domneşte doar mirare Şi-n care misterul nu stă la pândă pe-ocolite. Atunci vedeam misterul, dar nu-l înţelegeam, Îl simţeam în spate, gândirea mi-o îngheţa Acum însă mă înconjura, inima abia-mi bătea, Simţul cel mai de preţ îmi fura. Stătea în faţa mea, când nu-l puteam vedea Aproape că-i simţeam arzând pe piele, Privirea lui flămândă, nebună. Ţeapăn mă fixa, întunecat şi fără inimă. (varianta 3) Raluca Băceanu