Postări

Gol.

Imagine
Ăsta ar putea să fiu cuvântul care să definească toată starea mea. Aşa că vă invit să citiţi următoarele doar dacă aveţi timp de pierdut, sau mai pe româneşte, vă plictisiţi. Să nu ziceţi că nu v-am atenţionat... Să vedem. A încetat să îmi mai pese de un lucru de care mi-a păsat prea mult timp. Pur şi simplu. Nu ştiu cum s-a întâmplat. Emoţia s-a dus, la fel cum şi venise atunci. Imediat. Fără să ştiu şi fără să vreau. Doar că acum a rămas un gol. Faptul că îmi păsa, îmi ocupase tot timpul un loc undeva în inimă sau undeva, nu pot să spun sigur. Şi totuşi, uite că a dispărut. Iar acum, mă simt vinovată?! Nu înseamnă oare că încă îmi mai pasă? Sau e doar nevoia aceea de a umple un gol ce a fost atâta timp umplut, cu altceva, nou, indiferent de sentiment? Nu îmi pot da seama care dintre variante. Poate nici măcar nu mă simt vinovată. Mă simt falsă. Ca şi cum rolul pe care l-am jucat se împletise cu mine, în mine, iar acum că în sfârşit am scăpat de el, îmi e imposibil să mă regăsesc pe m

Strange... needs

Imagine
,,Pulsează. Din ce în ce mai repede. Undeva în pieptul meu. E inima. ,,Sorry but I think I don't have such thing as a...". Şi totuşi ea este. Văd peste tot oameni, dar încetez să îi mai percep ca semenii mei. Ceva s-a întâmplat. Sunt doar o sursă de energie. Mai întâi mă hrăneam cu emoţiile lor. Până când a devenit prea dureros. Poate a durat prea mult etapa asta, iar de când a început, m-a prins într-un fel de sinistră vrajă. Orice tip de emoţie, iar când aveam norocul, orice sentiment, îmi provoca o plăcere ciudată. Dar cum spuneam, a devenit în timp prea dureros pentru mine... A urmat altceva . Diferit şi din ce în ce mai plăcut. Niciodată nu am putut să spun că am avut destulă energie în mine. Am avut însă o rezistenţă ieşită din comun. Până să îmi dau seama de asta, nu o făceam voluntar . Dar cum respectul meu faţă de ei se diminua din ce în ce, am făcut-o şi voluntar. Nu cred că şi-a dat nimeni vreodată seama de ce făceam. Şi nu am niciun regret. Energia lor este inepu

Cenaclul ProspectArt, joi 14 octombrie

Societatea Romana de Science Fiction si Fantasy va invita la intrunirea cenaclului ProspectArt, ce va avea loc joi 14 octombrie 2010, ora 18.00, la Observatorul Astronomic Municipal, Bd.Lascar Catargiu nr.21 (fost Ana Ipatescu), Bucuresti. Program : -Eugen Stancu : „Science fiction in Romania comunista : Excurs metodologic” ( o prezentare introductiva in care se analizeaza succint lucrarile despre sf-ul romanesc, studiile sf din perspectiva istorica, a studiilor culturale, a istoriei si istoriei literare si in acest context se precizeaza unde se plaseaza demersul - prima parte a unei serii de patru prezentari ). -Roxana Brinceanu : povestirea „Hadar” si un fragment din romanul „Ultima Teorema” de Arthur C.Clarke si Frederik Pohl (in curs de aparitie la editura Nemira) -Feri Balin : povestirea „Ultima nastere” -Silvana Sorop : povestirea „Voi vedea din nou”. Sunt asteptati si invitati sa participe la sedinţele cenaclului, toti cei care se simt atrasi de fenomenul SF&F romanes

Depresie (in)voluntară

Imagine
Din categoria personalo-depresive. Mda. Din nou o perioadă din aceea idioată. E a treia oară când o simt atât de pregnant. Nu ştiu cum încă mai rezist. Parcă toate problemele lumii atârnă pe umerii mei. Pe ai mei. E greu să fii ştiut un om responsabil şi puternic. E greu. Pentru că trebuie să fii şi pe măsura etichetei . Înţelegeţi ce vreau să spun. Ei bine, m-am săturat de calmul meu cretin, de fapt m-am săturat să afişez o mască implacabilă, de neînţeles. O mască de calm infinit. O mască ce deja a săpat prea mult în mine şi în sufletul meu. Şi ştiu că a sunat ca nuca-n perete, dar nu îmi pasă. Nu îmi pasă şi vreau să ţip, să mă descarc cumva. De plâns, deh, cred că păstrez partea asta pentru câteva filme şi pentru nişte melodii mai... speciale, de-ale mele, pe care sunt sigură că un om normal, sănătos şi fericit nu le-ar asculta în vecii vecilor de zeci, poate de sute de ori, cum fac eu în ultima perioadă. Aceleaşi şi aceleaşi melodii deprimante. Acelaşi pian, aceleaşi acorduri în ga

Cenaclul ProspectArt , 24 septembrie 2010 ora 17.00

SRSFF are placerea sa va invite in data de vineri 24 septembrie 2010, ora 17.00 la Cenaclul ProspectArt : Prezentarea integralei SF-ului romanesc, „Seniorii Imaginatiei”, un proiect comun al SRSFF si al editurii Eagle Publishing House Invitati sînt scriitorii : Mircea Oprita Gheorghe Schwarz Mihail Gramescu Danut Ungureanu Marian Truta editorul Mugur Cornila Invitat special : Cristian Tudor Popescu Evenimentul va avea loc la Centrul Calderon, Str. J.L. Calderon nr.39, sector 1, Bucureşti Autorii prezenti vor discuta despre Integrala SF-ului romanesc, vor ras

Prin ochii lui Vlad

Imagine
Privea cu ochii înlăcrimaţi lacul. Am observat că îi place Cişmigiul. Cred că o relaxează, într-un fel sau altul. Nu înţeleg niciodată însă pe deplin de ce e tristă. Priveşte îndelung copacii şi tot ce-i verde prin oglindirea lacului. Îi place verdele. Mai întâi zâmbeşte dintr-un colţ al gurii, apoi o văd că se întristează şi îşi muşcă absent buzele. Aşa face când e agitată ori stresată... Este ceva în firea ei care o face să pară aproape tot timpul posomorâtă. Întreaga ei fiinţă îţi dă impresia aceasta. Felul cum merge, uneori prea repede, ca încercând să evite ceva, nişte gânduri negative care o aleargă; alteori foarte încet, de parcă vrea să înţeleagă fiecare pas pe care îl face. Este puternică, dar nu ştie cât de fragilă poate să fie de fapt. Prin ochii ei greu poţi ghici ce gândeşte cu adevărat, sau cum este ea în realitate. Este veselă de multe ori, dar realismul ei idiot o încătuşează în deznădejde. Buzele ei ar trebui să zâmbească mai des. La fel şi ochii. E naivă. Crede că păr

Recreaţie

Imagine
O atmosferă apăsătoare pluteşte în jurul meu. Dezolant. Parcă gravitaţia gândurilor mele negative s-a dublat. Trist. Un fior rece mă trece în tot trupul, ca un şoc electric puternic. Mă zgudui, mă zbat şi mor. Ies şi mă văd scriind şi mă mir de chipul meu schimonisit de durere, de un sentiment ce doar uneori mă încearcă. E un nou început... Mă simt de parcă asist la un sfârşit. Se va termina oare curând? Vreau să se termine mai repede. Să mă trezesc poate... Dar chiar vreau asta? Continui să scriu. Lumina mi se revarsă pe chipul meu ce acum pare încruntat. Lumina mă deranjează. Cunoaşterea a prea multe mă ucide... dar deja am murit. Eu nu mai sunt. Mă văd pe mine în continuare! Am o privire cam ciudată. În ochii luminaţi scânteiază şi altceva. Oare sunt moartă cu adevărat? Îmi îndrept privirea spre clasă. Toţi dorm, deşi au ochii deschişi. Vorbesc. Râd. Dar dorm. Eu scriu. Lacrimi ca două boabe, ca de rouă se rostogolesc din ochii mei. Sunt departe cu gândul. Trupul mă ţintuieşte preze

Zodiacul explică...

Imagine
Prefer să vorbească o carte de specialitate în locul meu [Zodiac Universal, 1998]. O să vezi şi înţelegi de ce... ,,Atrăgătoare, inteligentă şi cinică - iată cum poate fi definită în câteva cuvinte nativa aceste zodii [capricorn dacă nu v-aţi prins]. Frumuseţea ei este mai degrabă cea a unei statui sau a unei regine care păşeşte cu graţie peste cadavre (ale admiratorilor ei, fireşte). Inaccesibilă, rigidă şi conservatoare, este preocupată mai ales de carieră, neglijându-şi viaţa sentimentală. Fiind foarte conştientă de faptul că nu se va simţi împlinită decât atunci când va obţine un post-cheie în societate, nu este atrasă decât de un bărbat cel puţin la fel de puternic, cu aspiraţii similare şi capabil de acelaşi efort pentru a-şi atinge idealurile. Este extrem de ambiţioasă şi pragmatismul de care dă dovadă în fiecare clipă a vieţii ei o fac o concurentă de temut chiar şi pentru un bărbat foarte sigur pe el. De altfel, nativa reuşeşte să se integreze mult mai bine într-o societate pr

Inexplicabil. Inevitabil. Ireversibil

Imagine
Din categoria ,,personalo-penibile". Mi-a sunat alarma de la telefon la ora 6 fix. Aş mai fi vrut încă 5 minute, fir-ar să fie! Dar m-am conformat, ridicat uşor din pat şi am privit pe fereastră. Întuneric. Seara trecută mă întrebam, studiind cerul - telescop ha!- cine oare mai priveşte cerul, îl mai admiră. Mă simt norocoasă că stau la etajul 10... Revenind. M-am grăbit cu toate cele şi am plecat pe la 6:30 din casă. Trebuie să menţionez musai că mi-am pus bustiera pe dos şi că am îmbrăcat o bluză ALBĂ pe care nu am mai purtat-o din clasa a IX-a. Atunci am purtat-o prima oară, în prima zi de liceu, iar acum este a doua oară... Nu cumva să întârzii la liceu, scumpul meu liceu. Adevărul este că atmosfera din ultima vreme mi se pare atât de dezolantă, că îmi vin în minte nişte idei tare idioate... ca tot omu' deprimat, ce să mai... Am ajuns mai devreme. 7:20 cred. Dar nu era mai nimeni pe acolo. Şiiii s-a întâmplat totuşi ceva. Cred că ăsta e singurul lucru pe care nu am de gând

Ideal (intangibil)

Imagine
19 martie 2009... A trecut mai mult de un an de atunci. Poate că a fost o zi ca oricare alta(!). Poate nu. Cu siguranţă nu a fost. Cred că atunci m-am îndrăgostit cu adevărat, şi nu pe 10 octombrie 2008. Atunci a început doar o obsesie tâmpită, care încă mai persistă într-o oarecare măsură. În sfârşit... Dar în martie mi-am dat seama pentru prima oară de existenţa idealului. Un fel de de muză masculină care de atunci mă cam însoţeşte pretutindeni. Eu îi spun Vlad. Poate este o prezentă spirituală, sau doar rodul imaginaţiei mele, şi nevoia de a avea un scop pentru care să merite să i te dedici trup şi suflet. Eu mă dedic trup şi suflet unei idei. Şi poate că peste un an nu o sa mai cred asta, dar la dracu', prezentul contează până la urmă. Chiar dacă acum mă voi lega puţin de trecut... 19 martie. O zi la şcoală. O persoană introvertită cu bucle castanii intră în biblioteca liceului Spiru Haret. Nu ca să citească, ci doar să se ferescă de masa dezordonată de elevi care o strivea pre