Interview With A Vampire

Am terminat de citit ,,Ocultismul” de Colin Wilson. GENIALĂ CARTE! Descrierea de pe copertă -având amprenta Sunday Times- este una pe măsură deşi scurtă dar la obiect: Ocultismul este cea mai interesantă, mai cuprinzătoare şi provocatoare carte în domeniu. După terminarea acestui drum spre cunoaştere mă simt îndreptăţită să spun că am mai aflat un grăunte de adevăr, dar ce spun, e prea mult un graunte, o moleculă sau un atom ar fi un cuvânt mai potrivit. Şi asta, este enorm de mult, chiar dacă la prima vedere, pare puţin. Încă sunt multe de aflat, dar sunt mândră ca deja am reuşit să înţeleg anumite lucruri de pe acum... Eu, ca orice pasionat al domeniului şi având un stil kinestezic de învăţat, am notat pe carte diverse citate. Trebuie subliniat faptul că dimensiunile cărţii sunt destul de mari, este ca o enciclopedie, iar pentru mine, personal, a ajuns o Biblie. Dat fiind dimensiunile cărţii şi faptul că aproape la fiecare pagină am subliniat ceva, m-am gândit să dau citatele gradat,

,,Trance? Naşpa. Cum să asculţi trance? E un fel de house. Ce muzică e asta? O porcărie, nici nu cred că au versuri. Te zbengui pe ea de parcă ai avea spasme. Oribil." E de mirare că, deşi acuzatoare, cuvintele îmi aparţin, sau mai bine zis, îmi aparţineau. Dacă mă întrebai acum 20 de minute ce cred despre trance, asta aş fi spus. E ora 3:00 dimineaţa. Nu pot să dorm. M-am uitat la un film. The core, 2003. Mi-a placut o melodie din film aşa că i-am căutat tot soundtrackul şiiiiii am dat şi de o melodie trance. Genială. Am adorat-o. O ador încă. Îmi induce starea tipică...trance. Sunt ca într-o transă, ăsta e cuvântul.Desigur că am mai căutat câteva melodii. Unele îmi plac. Altele nu. Era de aşteptat. Încă aproape toate îmi sună asemănător. Trebuie să mă familiariez cu genul. Probabil că ziceţi că sunt o ipocrită. Da, acum îmi place trance-ul, euphoric trance mai exact. Dar ce să fac? A vorbit gura fără mine înainte . Promit să nu mai judec niciun gen muzical până să îl descopăr, s

De azi, Asimov este scriitorul meu preferat. Este absolut genial şi nu pot să cred că am pierdut atât de mult timp până să îl citesc. Deşi mulţi vor zice că este deja ,,fumat" eu voi spune ,,nu mai spune!". Am terminat acum câteva minute de citit A doua fundaţie . Ştiu, ştiu, nu le-am luat în ordine. Deh, citesc cam dezorganizat, dar asta e. Oricum, volumele pot fi citite şi individual... Voi căuta NEAPĂRAT şi celelalte părţi că altfel o să înnebunesc. În romanul ăsta, paranoia se află la fiecare colţ, sau să zicem că se află la fiecare capăt de Galaxie, în tot şi toate. Şi pe bună dreptate!!! De fapt, tot ce în lumea noastră poate părea paranoia, în roman e cruda realitate! De unde poţi ştii sigur că hotărârile tale nu sunt de fapt ale altcuiva? De unde nu ştii că eşti o simplă marionetă...de unde poţi ştii că nu eşti? Magnific! Unde-i paranoia, e şi mister şi suspans. O să încep să cred că şi în lumea noastră există o A doua fundaţie care controlează orice probabilitate. Şi

Ştiţi că eu nu fac recenzii. Eu dau atenţie unei cărţi doar dacă îmi place prea mult. Iar ,,...şi la sfârşit a mai rămas coşmarul” de Oliviu Crâznic este exact genul de roman fantasy –mai exact dark fantasy- care dă dependenţă. În sfârşit o carte care nu ridică în slăvi vampirii, ci le dezvăluie adevărata natură. În sfârşit o carte care înfăţisează o perioadă, stereotipuri şi temeri într-un mod plauzibil. În sfârşit ceva care m-a trezit din amorţeală şi sub influenţa căruia o să mă aflu multă vreme. Pericolul nu e ,,sexy” în acest roman, spre deosebire de ce găsim acum pe piaţă ca: saga Twilight, seria Academia Vampirilor, Casa Nopţii, Jurnalele Vampirilor. Nu spun că aceste romane nu ar fi bune, sunt interesante, captivante, dar cam atât. Nu te învaţă nimic. Dacă mă înşel vă rog să îmi atrageţi atenţia. Dacă eşti pasionat de mister, de vampiri, licantropie şi alte fenomene bizare, care au legătură cu lumea întunericului, trebuie neapărat să ai ,,...şi la sfârşit a mai rămas coşmarul”

Ce este real? Ce este doar imaginaţie? Normal ar trebui să fac distincţia între ele, aşa ar fi normal. Să zicem că încă mă aflu în toate minţile, încă, dar sunt multe lucruri pe care aş vrea să le descos, doar că, ştiţi cum se întâmplă, de multe ori te afunzi mai rău în mister. Şi sincer, m-am cam săturat să tot cad şi să tot cad din lac în puţ. Rău de tot. Poate că am citit eu prea multe romane fantasy în ultima perioadă – de fapt numai din astea am citit- şi din această cauză se nasc unele teorii în mintea mea, care între noi fie vorba, e aşa de încurcată cu atâtea şi atâtea de mă mir că mai ţin pasul cu tot şi cu toate. E greu. Dar când nu m-am descurcat eu, măcar cât de cât? Ei?... Să privim rândurile de mai sus ca o introducere...Bine, bine, recunosc, amân ce am de spus –ca de obicei. Cum am spus, e greu şi nu ştiu dacă o să ajung să scriu aici tot ce mă frământă apropo de universul acesta...sau de universurile acestea? V-aţi gândit vreodată că ceea ce scrieţi s-ar putea să se ade

Ciudată. Ratată. Rockeriţă. Urâtă. Frumoasă. Proastă. Inteligentă. Naivă. Înţeleaptă. Cinică. Ipocrită. Ţăcănită. Caraghioasă. Banală. Interesantă…iar lista ar putea cu lejeritate continua. Aş putea să fiu exact ce presupun cuvintele înşirate mai sus. Dar, cum am şi zis, sunt doar nişte cuvinte. Eu sunt un om şi nişte simple adjective nu mă pot defini ca persoană...darămite sa imi definească personalitatea şi aşa complexă. Eticheta cu care sunt identificată de o persoană este în funcţie, evident, şi de personalitatea persoanei în cauză, adica cea care etichetează. Şi ştiţi de ce? Să vă explic. Normalitatea o percepi tu, în funcţie de ce ţi se pare ţie normal şi nu neapărat de ce li se pare celorlalţi normal. Ar trebui să fie logic. Mai intervin şi gusturile. Înainte ca unei persoane să îi par ciudată sau rockeriţă, îi apar ca fiind frumoasă sau urâtă. Eu personal, nu ma consider nici una nici alta. De fapt, nu mă consider pe măsura niciunei etichete care mi-a fost pusă. Întrebarea este

SRSFF va invita vineri 30 iulie, ora 17.00, Centrul Calderon, str.Jean Louis Calderon nr.39, sector 1 la intrunirea cenaclului ProspectArt : Catalin Sturza - Fantasy-ul romanesc Cristian Mihail Teodorescu - ”Basme africane” Marian Truta - ”Trei povesti despre Soledad” Cristian Tamas va citi eseul lui David Hartwell - ”Dolari si dragoni : Adevarul asupra fantasy-ului”, tradus de Mihai Dan Pavelescu Va asteptam.

A fost o dată, demult, pe meleaguri îndepărtate o preafrumoasă pasăre. I se spusese de către Stăpână, că ea este singura pasăre din lume şi cea mai preţioasă dintre toate făpturile. Tocmai de asta, Stăpâna îi spunea că o protejează ţinând-o într-o colivie de sticlă. Afară, pretutindeni lumea era plină de pisici şi vulpi şirete şi multe alte lucruri rele. O învăţase că dincolo nu o aşteaptă decât durere şi suferinţă . Colivia o proteja de ce era mai rău. Dar biata pasăre se plictisea stând în colivie tot timpul. Se întreba dacă este într-adevăr singura pasăre din lume. Uneori auzea dincolo de colivia ei de sticlă, ciripturi. Stăpâna îi răspundea însă mereu acelaşi lucru când pasărea o întreba ce se aude afară: sunt de fapt pisicile sau vulpile, vor să te ademenească afară şi să te mănânce! Iar pasărea se speria şi renunţa...la orice ar fi avut ea de gând. Stăpâna însă ascundea ceva, avea să afle mai târziu mica pasăre... Şi au trecut aşa zile şi zile...ani şi ani... Într-o zi

Subsemnata Ada-Ioana-Raluca Băceanu, aici de faţă – sau, mă rog, în poza de alături- are de gând să vă povestească peripeţiile de la Şcoala de vară din Sighet, ediţia a XIII-a...dar uneori cuvintele sunt de prisos, aşa ca voi face ceva în EXCLUSIVITATE, şi anume voi pune câteva poze, unele mai sugestive decât altele ... Nu vreau să comentez ceva apropo de conferinţe, pentru că, unu la mână, am lipsit de la vreo 2-3 –daaa, recunosc; doi la mână, când am participat la ele, pot să spun că am încercat din greu să nu casc de mai mult de 2 ori pe minut, fiindcă în primele zile mai ales, a fost al dracului de plictisitor. Din a treia zi mi-am găsit concentrarea. Să fi fost de vină orele nedormite? Probabil. Am reuşit să dorm cel mult 4 ore şi jumătate. Trebuie să specific că am nevoie de cel puţin 7 ore, altfel ... ei bine, ghiciţi şi voi. Să trecem la oile noastre acum. Sighet. Păi, primul lucru care m-a şocat de-a dreptul a fost îngheţata!!! 5 bani GLOBUL! Având în vedere acest lucru, pot

Titlul spune deja multe. Nici nu stiu ce ar trebui sa mai spun/sa mai exprim/ expun/ descriu/povestesc or whateva'. Probabil o sa fie o alta postare din aceea de ,,suflet'' cum va place voua sa le numiti pe astea. Sau nu. Probabil iar o sa o dau in bara incercand sa spun ce ma deranjeaza, in speranta ca, poate cine stie, cuiva ii va pasa/ va intelege/ accepta, dar sincer, stiu ca nu prea e asa. Asa ca ma mint, iar. Probabil ca 99% dintre persoanele care vor citi aceasta postare isi vor da seama despre ce/cine este vorba. Acel 1% va ramane indiferent. Dar, DAR, poate ca ma insel si va da click atunci cand imi va vedea pentru a 1294375 oara la status mirobolantul meu blog si isi va da cu pumnii in cap cand va citi o alta postare de ,,suflet'' patetica si jenanta. Doar ca pana acum, nu prea am spus nimic concret si ma invart in jurul subiectului. Ca de obicei. Spre deosebire de tine- surpriza!!!- nu pot sa fiu directa. Asa ca voua, celorlalti va transmit o stare confuz