tag:blogger.com,1999:blog-52078510128386780612010-03-24T10:03:24.694-07:00Interview With A VampireIntra pe propria raspundere >:)A.I.Rhttp://www.blogger.com/profile/09424204559748470107noreply@blogger.comBlogger46125tag:blogger.com,1999:blog-5207851012838678061.post-77077760144980208992010-03-24T03:13:00.000-07:002010-03-24T10:03:24.705-07:002010-03-24T10:03:24.705-07:00Vis...?Asteptam pe o banca troleibuzul, in statia vizavi de Cismigiu. Mai aveam destul de mult timp pana sa incep orele asa ca mi-am zis sa astept 90-ul. Vine destul de rar.<br />Atentia mi-a fost distrasa de o pleata lunga, blonda. Era un baiat destul de inalt si am presupus eu, si dragut.<br />" Ce ar fi daca s-ar aseza langa mine?" m-am intrebat eu in gand. Chiar atunci s-a intors cu fata spre mine si s-a asezat pe banca, in stanga mea. O Doamne...azi trebuie sa fie ziua mea norocoasa. Inca nu ii vazusem chipul, m-am prefacut ca ma uit in alta parte, dar cand mi-am intors privirea spre a lui am ramas masca. Era identic cu un personaj imaginat de mine, era <em>identic</em> cu Vladimir. Ce naiba?!?<br />Avea ochii exact cum ii descrisesem eu in carte, de o culoare imposibila, ca iarba parlita. Avea ochii chihlimbarii si nu, nu erau lentile de contact! Trasaturile fetei erau blande, era superb dar ceva la el imi spunea ca e mai mult decat superb. Avea o frumusete mistica. <br />Am continuat sa ma uit ca o idioata, aproape cu gura cascata la el. Niciodata nu ma uit la un baiat mai mult de o secunda decat daca vreau sa il enervez sau sa ii dau de inteles ca il simpatizez, dar acum nu era nici una nici alta, nici macar nu mai gandeam... Am observat ca imi zambeste subtil la un moment dat. Nu stiu cat a durat contactul nostru vizual, stiu doar ca nu si-a dezlipit ochii de la mine. Sa fi durat o secunda? Un minut? Nu mai stiu, parca timpul nu avea valoare in acel moment.<br />Il priveam cu teama si totodata fascinata. Priveam un om care nu ar fi trebuit sa existe in realitate, ci doar in cartea mea, in mintea mea...si pe care il imaginasem atat de bine?!?<br />Discret, m-am ciupit de mana. Ma gandeam ca poate visez, dar nu era asa, pentru ca ma duruse. Era real si totusi atat de improbabil.<br />Inca il priveam la fel si el.<br />- As putea sa recunosc privirea asta chiar si dupa secole! zise baiatul deodata.<br />Vorbea cu mine? Cu <em></em>mine?<em></em>???<br />L-am privit usor amuzata, incruntandu-ma, insa involuntar.<br />- Cred ca ma confunzi, am spus eu incercand sa ii intorc zambetul fin.<br />Dadu din cap a dezaprobare.<br />- Si tu esti vrajitoare.<br />Nu era o intrebare, era o afirmatie. M-am uitat la el curioasa si totodata mirata. <br />- Cred ca nu am auzit bine, am spus eu mai mult pentru mine privindu-i inca vrajita ochii aceia.<br />- Nu, nu. Ai auzit bine.<br />Avea o voce moale, catifelata. As fi putut sa il ascult ore in sir. Inca nu imi venea sa cred ca vorbim unul cu altul.<br />Inca aflata sub influenta propriei mele carti, am raspuns glumind:<br />- Sunt o Indrumatoare de fapt.<br />- Ah, da, uitasem, zise el dandu-si mai mult teatral o palma in cap. <br />Uitase?<br />- Ma tem ca nu inteleg, am spus eu naucita.<br />Se uita si el mirat la mine.<br />- Haide, nu ma mai ti minte? Eu imi amintesc multe despre tine, desi a trecut asa mult timp.<br />-Eu nu imi amintesc.<br />Mi-am zis sa ii fac jocul. Sigur glumea...Dar daca asta era felul lui de a ,,agata'' o fata, atunci...sa ii fac pe plac.<br />- Esti nascuta in '93, sfarsitul lunii decembrie, eu la inceputul anului, stii tu, dupa trebuie sa iti amintesti. <br />- De unde stii ca sunt nascuta in 1993? Si mai ales, ca sunt nascuta la sfarsitul lunii? Ma stii de pe facebook sau hi5? am incercat eu sa aflu inca privindu-l crispata.<br />- 1993? Eu zic de cealalta viata, in 1493. Ai uitat ca ne reincarnam o data la 500 de ani?<br />Innebunisem?<br />- Nu inteleg ce tot zici acolo.<br />Eram speriata.<br />- Haide, trebuie sa iti amintesti de mine,am jurat ca ne vom intalni, ai uitat? Ai uitat totul.<br />Era dezamagit.<br />Deodata, mintea mi-a fost inundata de un rau intreg de imgini care nu le mai vazusem dar aveam certutudinea ca le traisem. Vedeam lume multa in jurul meu, si ma vedeam pe mine, arzand. Eram arsa pe un rug. Inchizitia!<br />- Am murit arsa, am spus eu speriata. Ai dreptate, dar nu, nu e posibil!<br />Dadu din cap a aprobare si imi zambi iar, de data asta ca sa ma linisteasca.<br />- Cu totii am trecut prin asta, spuse el melancolic. Ma bucur ca te-am revazut, poate ne vom mai revedea...in alta viata.<br />M-am ciupit inca o data de mana, de data asta mai tare. Si atunci, am simtit durere.<br />Baiatul inca era langa mine.<br />- Deci? ma intreba el.<br />- Poftim?<br />- Te-am intrebat cat este ceasul, spuse el putin mirat.<br />Probabil ma credea o nebuna.Discutia de mai devreme existase sau nu? Visasem oare cu ochii deschisi? Mi-am scos telefonul din buzunar.<br />- Este 12:12.<br />- Mersi.<br />Isi potrivi ceasul de la mana.<br />Ce se intamplase? Visesem? Privirea lui insa mi-a spus altceva. Se uita la mine, zambindu-mi nazdravan, de parca mi-ar fi spus ,,iti cunosc secretul''.<br /> Se ridica de pe banca si pleca. Avea un pardesiu negru, lung. L-am privit pana ce mi-a disparut din campul vizual.<br />A sosit si troleibuzul 90 la un minut dupa ce baiatul pleca. <br />Ma uitam absenta pe geam cand l-am vazut la Universitate. Se uita fix la mine. Mi-a zambit si mi-a facut cu mana. Eu abia am putut sa imi dezghet buzele si sa le arcuiesc intr-un zambet, apoi a disparut. De ce mergea atat de repede masina?<br />Ma intreb acum, ce a fost real, pana la urma?...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/5207851012838678061-7707776014498020899?l=interview-with-a-vampire.blogspot.com' alt='' /></div>A.I.Rhttp://www.blogger.com/profile/09424204559748470107noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5207851012838678061.post-17966487227576843302010-03-10T11:34:00.000-08:002010-03-10T11:38:42.947-08:002010-03-10T11:38:42.947-08:00New BookDa...am termiant si cea de-a doua carte. Ura! dada...aplauze, urale toate cele. Deja fanul meu nr. 1 a citit o parte din carte. Si-a exprimat parerea despre carte-deja-despre mine: ,,sandra brown in devenire''. E, nici chiar asa Amy :)), totusi. Voi restul o sa imi recunoasteti stilul sau o sa il descoperiti abia acum.
<br />Sper sa o pot publica repede, si o voi publica repede... Tineti-mi pumnii saptamanile astea!
<br />
<br />
<br />Bye! >:D<
<br /><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/5207851012838678061-1796648722757684330?l=interview-with-a-vampire.blogspot.com' alt='' /></div>A.I.Rhttp://www.blogger.com/profile/09424204559748470107noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5207851012838678061.post-43314224240090422822010-03-05T09:48:00.000-08:002010-03-05T09:57:35.367-08:002010-03-05T09:57:35.367-08:00SimpozionO sa fie un short post. Well...nu mai am de gand sa va umplu capul cu detalii nesemnificative.<br />Am luat premiul I la creatie literara in cadrul simpozionului desfasurat azi la liceul Mircea Eliade. Asta-i important. Nu ma asteptam, sincer. Ca de obicei, m-am balbait, mai ales la interviu. Tre' sa apara pe TVRM interviul...cand? Nu stiu nici eu.<br />Cam atat.<br />Aaapropo de carte... cea de-a doua. Mai am putin, ma chinui cu diacriticele. Va dura o vreme. Daca public noua carte pana la sfarsitul lunii mai, sau macar iunie...ei bine, sunt tare. Daca nu...tot sunt tare :)).<br />Glumesc...Nu am devenit chiar atat de narcisista. Dar ar fi dragut sa rezolv cu editura intr-o luna, ar fi perfect. Doamne ajuta ^:)^!<br /><br />Fiti cuminti in continuare! >:D<><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/5207851012838678061-4331422424009042282?l=interview-with-a-vampire.blogspot.com' alt='' /></div>A.I.Rhttp://www.blogger.com/profile/09424204559748470107noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5207851012838678061.post-50837061720452006012010-01-16T12:45:00.000-08:002010-01-16T12:58:54.374-08:002010-01-16T12:58:54.374-08:00De ce?<a href="http://1.bp.blogspot.com/_aOLPs7iE9T0/S1Iohgde1II/AAAAAAAAANI/JPLQatwI7b0/s1600-h/tears.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5427445057049252994" style="FLOAT: left; MARGIN: 0px 10px 10px 0px; WIDTH: 200px; CURSOR: hand; HEIGHT: 132px" alt="" src="http://1.bp.blogspot.com/_aOLPs7iE9T0/S1Iohgde1II/AAAAAAAAANI/JPLQatwI7b0/s200/tears.jpg" border="0" /></a><br /><div>De ce cei ce merita sa traiasca mor?</div><br /><div>De ce cei ce merita sa moara traiesc?</div><br /><div></div><br /><div>Lista ar putea continua...</div><br /><div>De ce ca sa inteleg ca in fiecare fiinta vie salasuieste un suflet a trebuit sa vad cu ochii mei, si sa simt cum moare o faptura? De ce a trebuit sa platesc un pret atat de mare pentru neghiobia mea?</div><br /><div></div><br /><div>O fiinta nevinovata, pura a trebuit sa moara din cauza mea, si de ce, ca eu sa inteleg...</div><br /><div></div><br /><div>Ma simt ca o <em>criminala.</em> E numai vina mea. </div><br /><div></div><br /><div>De ce nu am putut sa fac nimic? De ce a trebuit sa sufere? De ce nu am fost eu in locul acelui biet suflet? </div><br /><div><em>De ce?...</em></div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/5207851012838678061-5083706172045200601?l=interview-with-a-vampire.blogspot.com' alt='' /></div>A.I.Rhttp://www.blogger.com/profile/09424204559748470107noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5207851012838678061.post-35564452439009245092009-12-16T11:16:00.000-08:002009-12-16T11:26:37.635-08:002009-12-16T11:26:37.635-08:00Muhahaaaa.Sa barfim.<em>Nu e cel mai rasarit titlu, si nici nu prea are legatura cu ce vreau sa spun, dar asta e toata frumusetea.</em><br /><em></em><br /><em>Ati ramas in urma cu noutatile, sau mai bine sa le zicem "barfele". Pai, nu e mare lucru, sau in fine poate o sa iasa ceva mare, cert e ca am scris ceva la a doua carte.</em><br /><em></em><br /><em>Va zic ca aceasta carte este "una cu personaje" -cum si dorea o veche cunostinta care este dornica de o actiune - ca sa nu va plictisiti de naratiune, sa va mai antrenati si voi putintel cu dialogul si descrierea.</em><br /><em></em><br /><em>Buun, trebuie doar sa imi iau un laptop pentru ca ma enerveaza la culme calculatorul meu vechi si care imi face figuri. Poate nu calculatorul e de vina, ci vreun virus pe care antivirusul meu si asa destul de depasit, nu il poate detecta. So...acum astept cadoul de ziua mea, laptopul pe care sa scriu cartea sau cine stie, cartile :> .</em><br /><em></em><br />P.S Asa-i ca nu va asteptati sa fie genul asta de barfa? :)) Imi pare rau daca v-am dezamagit ;)). >:D< Byeee ^________^<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/5207851012838678061-3556445243900924509?l=interview-with-a-vampire.blogspot.com' alt='' /></div>A.I.Rhttp://www.blogger.com/profile/09424204559748470107noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5207851012838678061.post-8516260657836255232009-11-26T10:41:00.000-08:002009-11-26T11:03:59.305-08:002009-11-26T11:03:59.305-08:00AnotimpuriDe mult timp nu am mai citit o carte atat de plina de intelesuri.<br />Anotimpuri, de Radu Tudoran.<br /><br />Sunt inca sub influenta drogului meu...Aceasta carte m-a imbatat intr-un mod deosebit de placut, ca atunci cand bei o bautura tare, dar caruia nu ii simti gustul tare cum iti aluneca pe gat, ci aburii care se zbat sa iasa din plamani sub forma de vapori...Asta apropo si de un capitol din carte..<br /><br />Nu am taria sa descriu cartea, cu siguranta asta mi-ar face ochii sa experimeteze o senzatie ce deja o experimentez fara sa vreau. Nu vreau sa devin sclava propiilor mele lacrimi, nu acum, mai ales dupa ce am citit cartea.<br /><br />Lucru destul de imposibil... Am inceput sa citesc cartea fara motiv, pur si simplu am luat-o din biblioteca. Aici intervin "coincidentele".<br /><br />La inceput, o carte ok, dar nu si speciala.<br /><br />Pe parcurs am aflat ca m-am inselat. Felul in care erau descrise unele senzatii ma infiorau si vroiam sa ma bucur de acea senzatie mai mult, mai mult...<br /><br />Sfarsitul, si de aceasta data, a fost unul, pentru mine, realist, deci, dramatic...Muzica pe care o ascultam( Muse-Bliss) a contribuit la starea mea. Totul s-a potrivit ca o manusa: muzica cartii, cartea sufletului meu, sufletul meu scriitorului..<br /><br />Arta lui Radu Tudoran ma copleseste. Este scriitoul meu preferat incepand de acum.<br /><br />Oare de ce ma simt la fel ca si Manuela in aceste momente? Fara un scop, singura, abandonata de cei dragi, ma simt ca un personaj dintr-o carte. Voi sfarsi ca protagosista sau ca un personaj antagonist...?<br /><br />Sa fie doar cartea de vina pentru asta?...<br /><br />"Sunt sigura ca exista o legatura intre toate faptele noastre, de aceea nici nu vreau sa ma impotrivesc vreuneia. Am avut zile intregi in care a trebuit sa stau de vorba cu mine, si m-am gandit ca singurul mijloc de a gasi fericirea este s-o cauti in orice intamplare."<br />"Poate intr-adevar, trebuie s-o cauti in orice intamplare! Era filozofia invinsilor..."<br />"Isi intoarse incet capul spre ea si ii privi mult timp, in tacere, chipul palid, suferinta din zambetul ei, salul negru care o acoperea, ca un simbol, de sub barbie, pana la glezne, ascunzandu-i corpul de privirea lui"<br /><br /><br />"Se vazu desfacuta de fiinta ei terestra, zburand, in sfarsit cu adevarat, in sensul absolut al acestui cuvant. Viata ei se opri aici, lasand in loc sentimentul ca se arunca in eternitate, cu bratele in laturi, cu fruntea spre cer, desprinsa pentru totdeauna de pamant"...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/5207851012838678061-851626065783625523?l=interview-with-a-vampire.blogspot.com' alt='' /></div>A.I.Rhttp://www.blogger.com/profile/09424204559748470107noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5207851012838678061.post-81572573105303927252009-11-21T03:21:00.000-08:002009-11-21T04:08:55.547-08:002009-11-21T04:08:55.547-08:00Amnezie...part 1<a href="http://2.bp.blogspot.com/_aOLPs7iE9T0/SwfXUTtjjpI/AAAAAAAAAMA/mQJzi_MY8qI/s1600/DSC01632.JPG"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5406526621570272914" style="FLOAT: left; MARGIN: 0px 10px 10px 0px; WIDTH: 150px; CURSOR: hand; HEIGHT: 200px" alt="" src="http://2.bp.blogspot.com/_aOLPs7iE9T0/SwfXUTtjjpI/AAAAAAAAAMA/mQJzi_MY8qI/s200/DSC01632.JPG" border="0" /></a><br /><div>Ma trezesc deodata intr-un loc ciudat plin de oameni.Nu stiu ce caut acolo, de fapt, nu stiu cum am ajuns in acea “cutie”.Inca incerc sa-mi dau seama daca eu ma deplasez, sau acel lucru in care ma aflu. Incerc sa intind mana dar un strat invizibil ma opreste. Cred ca este o sticla mare.<br /><br />Ma uit dincolo de sticla aceea murdara si vad un peisaj ce ma ingrozeste. Vad niste cutii mergatoare, mai mici decat cutia in care ma aflam eu. Au niste culori stranii, nici nu le recunosc pe toate, ci doar pe cele primare. Acele cutii tin inauntru oameni.Este inspaimantator, parca am fi captivi in interiorul unei dracii , unui monstru teribil. Totul este foarte aglomerat de acele cutii mergatoare, care au o viteza uriasa, mai mare decat viteza care o poate atinge un cal nazdravan.<br /><br />Dupa ce m-am holbat timp de jumatate de ceas, vad dincolo de acele cutii mai mici, niste castele uriase, si atat de inghesuite unele langa altele. Sunt in jur putini copaci, putina verdeata. Acele castele marete probabil sunt ale vreunui imparat din alt taram, alte meleaguri, diferite de ale mele. Ma minunez de toate aceste case marete, si ma sperie totodata. Sunt atat de multe, atat de impunatoare si acest efect este amplificat poate si de ciudatenia care ma duce tot mai departe, tot mai repede.<br /><br />Cutia mergatoare se opreste din cand in cand, si atunci am realizat ca unii oameni ies din aceasta ciudatenie, si altii sunt bagati cu forta de val, sau asa vad eu. Tot acum, ma uit confuza la straiele domnitelor si domnilor. Femeile sunt imbracate in straie de barbat, in pantaloni, cum este posibil asa ceva?...Domnii sunt imbracati si ei ciudat, si poarta pe cap un fel de palarii cu o forma pe care eu nu o disting, pentru ca nu am mai vazut-o pana acum. In ce meleaguri am ajuns, nu inteleg deloc, nu cred ca stiu nici eu cine sunt.<br /><br />Dupa ce am analizat fiecare persoana posibila din locul miscator de unde ma aflam eu, si tot mirandu-ma ba de parul femeilor si al barbatilor, de culorile ciudate si de fetele parca modificate cu o substanta colorata, ma trezesc analizandu-ma si pe mine.<br /><br />Sunt o fata, si totusi port straie de barbat. Vreau oare sa ma dau un tanar? Nu inteleg pantalonii stramti si dintr-un material pe care nu il cunosc de o culoare atat de inchisa si incaltarile negre, fara luciu si lungi pana la genunchi. Oare ma indrept spre vreun grajd si vreau sa calaresc? Sunt oare fiica unui rege? Tot ce vad imi aminteste de o lume indepartata, dar care stiu ca e o lume in care eu ma gasesc...<br /><br />Caut cu privirea un duce, un nobil dar nu vad decat niste persoane atat de diferite fata de cele pe care le stiam eu. Dar oare eu ce stiu? Nici asta nu imi amintesc...<br /><br />Dupa inca o jumatate de ceas simt pe piciorul meu o bazaitura, un fel de vibratie ciudata insotita de un zgomot ciudat. Ceva suna! Ma caut sa vad ce dracovenie mai e si asta si scot din buzunarul pantalonilor o forma ciudata, o caramida sunatoare. Lumea se uita ciudat la mine, dar nu stiu ce este, cum sa o opresc. Pana la urma se opreste , slava Domnului. Cine stie ce lucru malefic mai era si acea caramida mica , care imi incapea in palma cu usurinta.<br /><br />Inca nu stiu unde ma indrept, si nici cum am ajuns acolo.E un fel de calatorie bizara, poate vreo vrajitoare m-a aruncat in alt taram si mi-a sters gandurile. Ce grozavie!<br /><br />La un moment dat, vad ca toata lumea se elibereaza din acea cutie. Vad ca si eu pot sa ies, si ies. Nu eram deci captiva, era un fel de lucru care te duce de la un loc la altul, sau asa imi imaginez eu.<br /><br />Merg dupa restul oamenilor, si ma bucur ca ma pot amesteca printre ei fara sa dau de banuit. Poate sunt un fel de spion al regelui...Da, asta poate sa fie.<br /><br />Am mers, si am mers si m-am tot mirat de toate acele cutii mergatoare care, mai scoteau niste sunete ascutite din cand in cand, de straiele oamenilor si de castelele mari care le vedeam pretutindeni. Erau vopsite cu o vopsea malefica, pentru ca unele litere si persoane infatisate pe acele castele se miscau si vorbeau intr-un grai necunoscut mie...<br /><br />Fetele cu parul balai si baietii pletosi imi aminteau de printii si printesele din locul de unde eu veneam, sau de unde credeam ca vin. Acum totul era ca o ceata si nici ce vedeam, nu stiam ca vad cu adevarat.<br /><br />Am ocolit castele, am ocolit persoane, m-am impiedicat si m-am ridicat. Ajung prin niste strazi intortocheate sa vad un castel in care te puteai oglindi. Era ca un lac intors. Ce dracie mai e si asta?!?<br /><br />Cand picioarele mai aveau putin si ma lasau, am vazut ceva care mi-a atras atentia. O cladire ce imi era familiara.<br />Am intrat si deodata imi amintesc <em><strong>totul</strong></em>. Am ajuns la liceu...<br /><br /><br />Va urma...</div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/5207851012838678061-8157257310530392725?l=interview-with-a-vampire.blogspot.com' alt='' /></div>A.I.Rhttp://www.blogger.com/profile/09424204559748470107noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5207851012838678061.post-25930822610063018502009-11-18T23:43:00.000-08:002009-11-19T09:42:11.539-08:002009-11-19T09:42:11.539-08:00Noiembrie...Am revenit.Stiu, stiu, nu trebuie sa ma certati, pur si simplu toamna ma amorteste usor-usor, la fel ca pe celelalte vietuitoare.<br /><br />A trecut ceva vreme...intre timp am participat la o emisiune, deh, prezentare de carte. Nu prea am acordat acestui lucru mare importanta, dar poate va intereseaza.<br /><br />In afara de asta, ce sa spun, traiesc toamna si perioada asta dezolanta, dezamagitoare, cand totul se rezuma la amintiri din alte vieti, sau cel putin la mine. Flash-urile sunt ingrozitor de innebunitoare la fel si deja-vu-urile.<br /><br />Nimic de facut, nimic de simtit. Iar ma inconjor cu o ceata de nepatruns, nu vreau sa fie si altii preocupati de cum ma simt eu...desi, sunt ca o carte deschisa cand vine vorba sa imi citesti emotiile. Ma chinui degeaba sa ascund ceva evident, dar nu renunt, nu?<br /><br />Se pare ca va trece ceva vreme pana cand eu o sa ies din starea asta de amorteala, poate undeva la mijlocul lui martie, pana atunci, sa va obisnuiti cu mine asa. Nu am motive sa ma simt extraordinar de fericita, ci dimpotriva.<br /><br />Iar incerc sa gasesc raspunsuri la intrebari care nu exista, iar incerc sa ma mint singura in privinta unui lucru care, desi a trecut un an, nu l-am rezolvat, a ramas in aer, undeva intre realitate si imaginatia mea.<br /><br />Probabil ca m-am avantat in necunoscutul sentimentelor din cauza imaginatiei mele bogate, altfel nu imi inchipui cum am putut sa fiu atat de...increzatoare in...<br /><br />Da, mi-am imaginat ca exista perfectiune, in persoana lui. Inca imi mai imaginez. Inca mai sper sa se intample ceva si sa accept realitatea. Dar ea este incatusata de fiecare data cand vad acei ochi mari si caprui, dar atat de intunecati si hipnotizanti ca noaptea.<br /><br />Vesnic e noapte pentru mine, vesnic toamna.<br /><br />Ma intreb acum, voi mai simti oare iarna? Ma simt ca un sloi de gheata, si deja, zambetul lui nu ma mai poate incalzi.<br /><br />Cred ca iarna se apropie totusi cu pasi repezi. Imi e atat de frig...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/5207851012838678061-2593082261006301850?l=interview-with-a-vampire.blogspot.com' alt='' /></div>A.I.Rhttp://www.blogger.com/profile/09424204559748470107noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5207851012838678061.post-72542581321637736612009-11-01T01:26:00.000-07:002009-11-04T10:02:32.846-08:002009-11-04T10:02:32.846-08:00Lansare “Calatorie prin mintea unei adolescente”<a href="http://3.bp.blogspot.com/_aOLPs7iE9T0/Su1Y-79wzVI/AAAAAAAAAL4/rT3JvHcjrww/s1600-h/IMG_6756.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5399069366558969170" style="FLOAT: left; MARGIN: 0px 10px 10px 0px; WIDTH: 320px; CURSOR: hand; HEIGHT: 240px" alt="" src="http://3.bp.blogspot.com/_aOLPs7iE9T0/Su1Y-79wzVI/AAAAAAAAAL4/rT3JvHcjrww/s320/IMG_6756.jpg" border="0" /></a><br /><div><br />Ieri am avut prezentarea de carte la Ecran club. Am ajuns acolo pe la ora 13, vroiam sa fiu sigura ca am timp destul sa ma pregatesc. Am lipit repede afisele si dupa mi-am dat seama ca spatiul rezervat mie era cam gol. Asa ca ...am scris de mana pe niste coli A4 niste titluri de capitole . A iesit dragut.<br />Tocmai cand incepusem sa ma plictisesc se aduna si la standul meu lume. Am fost incantata pe moment, toate scaunele erau ocupate de persoane si citeau interesati din paginile cartii. Peste putin timp au inceput intrebarile...<br />Trebuie sa recunosc, mi-a placut sa fiu intrebata tot felul de lucruri legate de modul in care am scris cartea sau motivul pe care l-am avut. Dar incet incet, intrebarile puse au inceput sa fie enervant de acuzatoare. Inteleg ca un bun jurnalist are un grad de agresivitate mai ridicat , asta face parte din meseria lui, dar, inainte sa critici ceva, trebuie macar sa te dovedesti capabil de a o face. Adica? Trebuie sa citesti respectiva carte-toata, nu partial- pentru a o putea critica. Unele intrebari nu si-au avut rostul, pentru ca in paginile cartii –daca ar fi fost citita- se gasea raspunsul. Am zis totusi sa raspund. Niciodata nu mi-au placut intrebarile formulate cu “Nu-i asa ca...” deoarece, ma simt de parca imi este bagat pe gat un raspuns :)).<br />Sa dau niste exemple de intrebari : « Da-mi cateva motive pentru care eu ar trebui sa iti cumpar cartea? Cum o sa faci tu sa o promovezi? “<br />Eu ma bazez pe curiozitatea fiecaruia. Eu nu iti bag cartea pe gat :)) si deci nu te oblig sa faci nimic, sa o cumperi. Nu! Cand te duci intr-o librarie vrand sa cumperi o carte, fara a avea prin minte un gen clar, te uiti la ce se gaseste in respectivul loc, citesti descrierea succinta de pe coperta sau puri si simplu citesti un paragraf. Daca iti place bine, daca nu, nu. Nu cred ca trebuie sa fiu obligata sa dau 3-4 argumente, dau unul singur care ar trebui sa fie destul de bun, si anume ca am aproape 16 ani si am scris o carte in care se gasesc parerile mele despre viata, indemnuri si bineinteles, cateva detalii mai picante. Cati adolescenti au scris o astfel de carte? Cati parinti sunt curiosi sa afle modul in care un adolescent gandeste? Cati copii nu doresc sa afle cum e sa te simti la varsta framantarilor sau cati adolescenti nu simt nevoia sa citeasca o carte in care se regasesc , si sa se simta intelesi? Ce ziceti de argumentul asta? E bun, nu e bun? Indiferent de raspuns, cititi cartea :).<br />Mi s-a mai spus si faptul ca, eu nu am facut nimic altceva decat sa fructific un blog, printr-o carte, ca paginile cartii sunt pagini de blog. Ce pot sa spun eu despre asta? Pai, raspund impertinent la intrebarea asta : Cine naiba sta sa citeasca un blog , pe de-a intregul, fara sa fie tentat sa citeasca doar anumite postari, dintr-o anumita categorie. Unde mai exista continuitatea? Nu poti sa intelegi o postare din 1 octombrie care are referire la postarile de dinainte, din luna august sau decembrie 2008. Intelegi ce vreau sa spun? Si pe langa asta, ca sa mai raspund la o intrebare, ce am adus nou in literatura romana , vreau sa spun ca este nou. Chiar daca o parte din “Calatorie prin mintea unei adolescente” se aseamana cu un blog , vreau sa spun, si deloc cu modestie, ca macar eu am avut curajul sau tupeul ,cum vreti voi sa ii spuneti, de a face ceva. Am vrut asta si am putut. Poti sa admiri sau sa critici asta, dar este destul de suparator cand cineva iti pune la indoiala calitatile si capabilitatea ta de a intreprinde un lucru, de a concepe ceva cu propriile tale idei.<br />Am scris in cele 25 de capitole ,exact ceea ce am vrut eu sa scriu. Apropo de ce vorbiram ieri, despre revolutia din ’89. Acei tineri nu au murit in van, nu, au murit pentru un scop , unul nobil : libertate. Au murit pentru libertatea lor, a generatiei noastre si celelalte viitoare. Au murit dar au reusit ceva. Probabil fara acea revolutie nici cartea asta nu ar fi putut exista, pentru ca nu ar fi existat libertatea de exprimare, si multe altele. De asta merita citite capitolele despre politica si bani, acolo aflati raspunsurile voastre la multe intrebari.<br />Nu am nici 16 ani. Dar, si aici este un mare dar, ce am scris la capitolul despre dragoste, nu se refera la o dragoste platonica, sau cel putin nu din punctul meu de vedere. Fiecare varsta cu framantarile ei. La fel si dragostea. Ok, am inteles faptul ca daca nu exista dragoste fizica, atunci iubirea e platonica, pentru ca aici intervine varsta mea , destul de frageda :)). Vreau sa fie inteles un lucru, daca mai intervine vreun dubiu in acesta chestiune, poate sunt eu destul de mica, si nu se compara ceea ce simt si gandesc cu ceea ce simte si gandeste o persoana de 25 de ani. Dar la varsta mea, orice lucru, cat de mic, este hiperbolizat, daca pot folosi cuvantul asta. Va mai amintiti de prima iubire? Asta daca ati avut parte de asa ceva. Se spune ca nu se uita niciodata. Dar de cate ori nu s-a intamplat ca a doua oara sau a treia oara sa fie sentimentul mai puternic? De multe ori. Dar pentru o persoana care nu se afla inca la “a doua “ sau “a treia” oara, primul sentiment pare puternic, si credeti-ma din prisma gandirii lui, nu pare deloc a fi ceva“platonic”. Asta isi va da seama abia pe parcurs :P .<br />Inca ceva. Limbajul folosit este unul destul de accesibil spun eu. Sunt de parere ca, daca o persoana, sa zicem, mediocra intelege cartea, si o persoana mai inteligenta o poate face. Nu cred ca ar avea rost sa folosesc un limbaj “pompos”, pentru ca la urma urmei, nu vreau sa dovedesc ca sunt extraordinar de inteligenta, nu, vreau doar sa se inteleaga un lucru, si cei care ati citit cartea stiti despre ce este vorba. Gasiti raspunsul la sfarsitul cartii, ultimul capitol.<br />Hmm, ma gandesc daca am ratat ceva. Oricum, sunt deschisa la intrebari . Dar un lucru va cer , ceea ce ieri nu l-am putut spune, lasati-ma sa spun tot ce am de spus si nu ma zapaciti cu intrebari care nu au sens, macar sa fie formulate cat de cat clar , sa nu fiu indusa in eroare :)). Aa, da, si lasati-mi putin timp de gandire. Am multe de spus, dar in mintea mea se gaseste o harababura totala, nu este deloc organizata.<br />So...astept intrebari..dupa ce ati citit cartea. Nu primesc nici aprecieri nici critica inainte de asta.<br />Bye! >:D<</div><br /><div></div><br /><div></div><br /><div>P.S Multumiri lui <a href="http://valentinalexandru.blogspot.com/">Valentin Alexandru </a>pentru interviu ^:)^</div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/5207851012838678061-7254258132163773661?l=interview-with-a-vampire.blogspot.com' alt='' /></div>A.I.Rhttp://www.blogger.com/profile/09424204559748470107noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-5207851012838678061.post-84492731531080891042009-10-22T09:15:00.000-07:002009-10-22T10:38:49.172-07:002009-10-22T10:38:49.172-07:00What doesn't kill you can only make you strongerAm vazut pe youtube un videoclip interesant. Pe o melodie oarecare erau atasate niste versuri, zic eu foarte ..dragute, si cred ca nu folosesc chiar cuvantul potrivit:)). Eu una, am simtit -si de aceasta data- ca ma identific prea mult cu versurile acelea...<br /><br /><br /><br />"You work so hard to deal with this thing,<br />The fact that you have it and the problems it brings.<br />So when you finally get control of this flaw,<br />Everyone around you seems to watch you in awe.<br />You never learn why it's happened to you,<br />And you must work that much harder to make dreams come true.<br />But what's happened has happened, and it's now part of life<br />So why give up yourself, why live with such strife.<br />The best you can do is fight back twice as hard,<br />Just be careful, make right choises and play the right cards.<br />As they say what doesn't kill you can only make you stronger,<br />It's been here for a while, it'll be here for a while longer.<br />So why can't people see past this technicality,<br />Having problems with my breathing is now my specialty.<br />I should have a master's degree in what to do,<br />So please don't treat me any different, I'm just the same as you.<br />When people have a pity it just makes me feel sad<br />Do you think it makes me feel better, well it makes me so mad.<br />I can't stand the fact that people look at me and stare,<br />What you don't think I can see you, oh I know you're there.<br />I know what I can, and cannot do,<br />So why try to stop me, it's not up to you.<br />If I want to work my ass off until death,<br />Let it be that way, let me use my last breath.<br />I'd rather go through life living, even if it is in pain,<br />Rather than sitting all day, slowly going insane.<br />So now that you know just how it has to be,<br />Are you going to treat me right, or like a baby.<br />I don't care what you think is the best thing to do,<br />If you can't support me and my choices, then the heck with you.<br /><a href="http://2.bp.blogspot.com/_aOLPs7iE9T0/SuCNBKn3yaI/AAAAAAAAALw/YJNJ8p_SlSg/s1600-h/K331F1SILHOUETTE2.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5395467404760828322" style="FLOAT: right; MARGIN: 0px 0px 10px 10px; WIDTH: 320px; CURSOR: hand; HEIGHT: 209px" alt="" src="http://2.bp.blogspot.com/_aOLPs7iE9T0/SuCNBKn3yaI/AAAAAAAAALw/YJNJ8p_SlSg/s320/K331F1SILHOUETTE2.jpg" border="0" /></a><br /><strong></strong><br /><br /><strong>What doesn't kill you can only make you stronger.</strong><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/5207851012838678061-8449273153108089104?l=interview-with-a-vampire.blogspot.com' alt='' /></div>A.I.Rhttp://www.blogger.com/profile/09424204559748470107noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5207851012838678061.post-64775306109911713872009-10-19T09:25:00.000-07:002009-10-19T09:30:03.326-07:002009-10-19T09:30:03.326-07:00Fara titlu.<em>..Iar el statea cu pleata in vant,<br />Asteptand, asteptand…<br />Asteptand ca ea sa vina<br />Dar ea nu a mai sosit,<br />Caci sufletul ranit si gol, el nu l-a imblanzit...<br />Asteptare apasatoare, iubire otravitoare si ganduri innebunitoare.<br />Nimic nu se va intampla pentru el,<br />Caci inima ei de sticla, vesnic sloi de gheata va ramane.<br />Nici zambetul tau iubite, nu-i va incalzi inima si trupul<br />Ea va fi doar o naluca in ale tale negre ganduri.<br />Tocmai de ce ea se temea,</em><br /><em>Tu o vei inconjura,<br />Sufocanta singuratate ,<br />Si ingrozitoarea liniste...<br /><br />Dragoste nebuna e tot ce tu ii vei darui si impartasi,</em><br /><em>Poate ca nimic altceva tu vei reusi...</em><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/5207851012838678061-6477530610991171387?l=interview-with-a-vampire.blogspot.com' alt='' /></div>A.I.Rhttp://www.blogger.com/profile/09424204559748470107noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5207851012838678061.post-77080732093439406912009-10-12T00:00:00.000-07:002009-10-11T22:37:52.000-07:002009-10-11T22:37:52.000-07:00Scrisoare catre tine...<div><a href="http://4.bp.blogspot.com/_aOLPs7iE9T0/StK-RknhS3I/AAAAAAAAALg/2NzqD8QZaQ0/s1600-h/writing%20a%20letter.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5391580913012394866" style="FLOAT: left; MARGIN: 0px 10px 10px 0px; WIDTH: 320px; CURSOR: hand; HEIGHT: 228px" alt="" src="http://4.bp.blogspot.com/_aOLPs7iE9T0/StK-RknhS3I/AAAAAAAAALg/2NzqD8QZaQ0/s320/writing%2520a%2520letter.jpg" border="0" /></a><br /><br /><div><em>Dragul meu, oare de ce ma tot eviti? Iti e frica de ce ai putea descoperi in persoana mea? Iti e teama de necunoscut? Sau iti e frica de ce as putea eu descoperi la tine? Eu cred ca ambele intr-o oarecare masura.<br /></em></div><br /><div><em></em></div><br /><div><em></em></div><br /><div><em>Misterul cu care te inconjori este ca o ceata in jurul tau de fapt. Eu vreau sa fiu vantul care te infioara si sa alung acea ceata. Vreau sa stiu ce se ascunde in tine. Poate crezi ca misterul pe care il raspandesti dezarmeaza, dar nu e asa, sau cel putin, nu e deloc asa pentru mine, o fire curioasa. Uneori, prin privirile tale pline de intelesuri, vad de fapt ce vrei. Astepti sa fii descoperit totusi. Inca o data spun, eu vreau sa fiu aceea care te descopera.<br /></div></em><br /><div><em></em></div><br /><div><em>Teama ta fata de mine este nejustificata. Eu pot sa fiu chiar persoana la care ai tanjit, fara sa stii, de atata amar de vreme. Nu iti fie teama sa pasesti in necunoscut, ai descoperit prea putin ca deja sa renunti. Mai ai multe de aflat... </em></div><br /><div><em><br /></div></em><br /><div><em>Simt ca uneori esti atat de departe de mine, cand de fapt esti atat de aproape. Un paradox. Totul la tine parca ar fi un paradox ciudat, dar adevarat. </em></div><br /><div><em><br /></div></em><br /><div><em>Atitudinea ta spune multe, dar multe si nevrute, lucruri contradictorii. Cand iti vei aduna curajul necesar pentru a putea macar sa vorbesti cu mine?... Sau crezi ca nu e nevoie de curaj, ci de nesabuinta?...</em></div><br /><div><em></em></div><em><br /><div><br />Nesabuit ai fost cand mi-ai aruncat prima privire, primul cuvant, cand mi-ai rostit pentru prima oara numele. Da, atunci ai fost.<br /></div><br /><div>Acum e poate prea tarziu...dar nu stiu nici eu exact pentru ce. Ai aflat o parte din adevarul pe care vroiam sa ti-l spun. Doar doua cuvinte, care fara altele in amestec, nu rezulta nimic. Poate de asta tu chiar crezi ca e ceva neinregula la mijloc, dar, nu este. </div><br /><div><br /></div><br /><div>Sunt atatea de spus, atatea de aratat. Poate daca nu te-ai afla permanent pe lumea ta, ai pasi putin si in realitate. Dar, ce spun, cand si eu ma aflu constant in propria mea realitate. </div><br /><div></div><br /><div><br />Ce ar fi sa ne desprindem amandoi din vise si sa pasim in lumea reala, unde putem spune lucrurilor pe nume si sa nu ne mai ascundem ca niste lasi , in spatele unor inchipuiri, unor plasmuite idei, atat de vagi si poate neadevarate... Poate e cazul sa incepem sa “simtim” adevarul...</div><br /><div><a href="http://3.bp.blogspot.com/_aOLPs7iE9T0/StLAmd_J8-I/AAAAAAAAALo/Om_Kmh7VTAg/s1600-h/fragments_home_editor_letter_image.bmp"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5391583471032988642" style="FLOAT: right; MARGIN: 0px 0px 10px 10px; WIDTH: 320px; CURSOR: hand; HEIGHT: 269px" alt="" src="http://3.bp.blogspot.com/_aOLPs7iE9T0/StLAmd_J8-I/AAAAAAAAALo/Om_Kmh7VTAg/s320/fragments_home_editor_letter_image.bmp" border="0" /></a></em></div></div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/5207851012838678061-7708073209343940691?l=interview-with-a-vampire.blogspot.com' alt='' /></div>A.I.Rhttp://www.blogger.com/profile/09424204559748470107noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5207851012838678061.post-44312904979616366182009-10-08T22:14:00.000-07:002009-10-08T23:09:27.852-07:002009-10-08T23:09:27.852-07:00In sfarsit...<a href="http://3.bp.blogspot.com/_aOLPs7iE9T0/Ss7TioXEORI/AAAAAAAAALY/TrPsL07K4yQ/s1600-h/100Green_Spheres.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5390478395912239378" style="FLOAT: right; MARGIN: 0px 0px 10px 10px; WIDTH: 320px; CURSOR: hand; HEIGHT: 240px" alt="" src="http://3.bp.blogspot.com/_aOLPs7iE9T0/Ss7TioXEORI/AAAAAAAAALY/TrPsL07K4yQ/s320/100Green_Spheres.jpg" border="0" /></a><br /><div>E clar.Chiar m-am schimbat, dar e genul de schimbare care nu se vede, ci se simte.<br /><br />Nu mai sunt blocata in sfera aceea, nu ma mai invart la nesfarsit in ea, dar cel mai important, sunt dincolo de ea. Am pasit in spatiul infinit in cunoastere. Ratiunea parca mi-a fost descatusata. Traiesc o proprie epoca a iluminismului.<br /><br />Simt acum ca pot face chiar orice, aveam nevoie doar de un impuls, de un stimul puternic.<br /><br />E important, sau cel putin pentru mine, sa spun lucrurilor pe nume. Am reusit si ma simt eliberata.<br /><br />De aici inainte ma asteapta inca o serie de probe, de obstacole poate. Nu imi pasa atata timp cat stiu ca pot avea incredere in...mine.<br /><br />Le voi trece pe toate, chiar daca la un moment dat voi crede ca am stagnat la un anumit punct.<br /><br />Dreapta mea e fara sfarsit....</div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/5207851012838678061-4431290497961636618?l=interview-with-a-vampire.blogspot.com' alt='' /></div>A.I.Rhttp://www.blogger.com/profile/09424204559748470107noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5207851012838678061.post-47846881157027841812009-10-06T08:53:00.000-07:002009-10-06T09:06:11.354-07:002009-10-06T09:06:11.354-07:00Debut "Calatorie prin mintea unei adolescente"<a href="http://2.bp.blogspot.com/_aOLPs7iE9T0/Sstq4fxXMeI/AAAAAAAAALQ/Rni5aasbQWg/s1600-h/DSC01952.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5389518897912689122" style="FLOAT: left; MARGIN: 0px 10px 10px 0px; WIDTH: 320px; CURSOR: hand; HEIGHT: 240px" alt="" src="http://2.bp.blogspot.com/_aOLPs7iE9T0/Sstq4fxXMeI/AAAAAAAAALQ/Rni5aasbQWg/s320/DSC01952.jpg" border="0" /></a><br /><div><span style="font-family:georgia;">Marele debut.<br /><br />Ziua a inceput destul de…urat. De cum am intrat in scoala am vazut pe toate posterele mele atasat “AMANAT”. Zic, ce dracu? Bineinteles ,Tudor Chirila nu a mai venit.Oare de ce stiam ca asa se va intampla?Pana la urma, am facut cum am vrut eu, ca nu degeaba sunt incapatanata.<br />Am dezlipit de pe toate cele 9 postere cuvantul “AMANAT” si am anuntat elevii ca se va tine totusi activitatea la sala Noica.<br /><br />Nu mi-am pregatit un discurs, si asta mi-a fost reprosat de cineva.Recunosc ca nu mi-am facut un plan, pentru ca de obicei cand imi fac, nu iese deloc bine. Asa ca am lasat-o balta, chiar balta. A fost spontan, dar nu si perfect. Putea fi mai rau de atat. Dar ce sa faci, emotiile m-au doborat, la propriu, si nu, nu este un cliseu, chiar asa a fost. Poate unii se asteptau la mai mult de la “asa o fata minunata” ca mine. Dar am dat cat m-au lasat emotiile si deci am cam dat-o in bara...<br /><br />M-am balbait, imi era cald, zecile de priviri atintite asupra mea ma criticau sau apreciau...<br />Am vorbit putin, am vorbit cam incet, nu mi-a stat parul cum as fi vrut si ma deranjau al naibii de tare tocurile pe care nu le suport dar asta e.<br /><br />A fost o zi plina.Am fost cicalitoare.Am incercat sa rezolv o problema dar nu am reusit. Am mers pe principiul “acum ori niciodata”, dar voi merge de azi pe principiul “si maine e o zi”. Am fost emotionata.Am mai spus asta?M-am repetat, am fost coplesita si o impiedicata, eu care acum vreo 2 luni eram calmul in persoana.<br /><br />De acum incolo, nu voi mai fi cum am fost. Poate de 50 000 de ori mai “nebuna” si repezita. Nu pot sa cred nici acum de cate am fost capabila azi.Sper sa nu imi fie afectata viata mea sociala din cauza asta , si asa cam subtirica :)).<br /><br />Deh... sa ma obisnuiesc cu viata, cu viata de scriitoare...Boema, romantica si deloc pesimista. Tot raul spre bine.<br /><br />P.S Ascult de nu stiu cat timp aceleasi 4 melodii, si anume :<br />Jet-She’s a genius<br />Kasabian-Underdog<br />Arctic Monkeys-Crying Lightning<br />The XX- Crystalised<br /><br />P.P.S- Cred ca sunt paranoica, sau chiar se uita?...:))</span></div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/5207851012838678061-4784688115702784181?l=interview-with-a-vampire.blogspot.com' alt='' /></div>A.I.Rhttp://www.blogger.com/profile/09424204559748470107noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-5207851012838678061.post-47115060952586672872009-09-28T08:13:00.000-07:002009-09-28T08:38:19.871-07:002009-09-28T08:38:19.871-07:00Aceeasi poveste...in alt timpA trecut un an, aproape.Nu l-am simtit, nu am fost constienta ca a trecut. De ce? Pentru ca de fapt totul este la fel ca in prima zi, prima zi de atunci, acea zi din octombrie care parea atat de banala.<br /><br />Acum nimic nu s-a schimbat.Ochii care nu se vad se uita.Dar nu pot ramane indiferenta la acele semnale dubios de evidente.<br /><br />A trecut atata timp, iar eu, tot lasa am ramas. Sau doar prudenta?<br /><br />Mai merita sa astept?Sau sa nu mai fac asta.Pana la urma, va mai trece inca un an, si inca unul si tot asa. Devine apasator, chiar si pentru mine.<br /><br />Simt ca sunt prinsa intr-o bucla a timpului ciudata.Tocmai cand nu sunt atenta sunt impinsa spre o alta dimensiune . De ce? De fiecare data parca, se intampla ceva, se schimba si iar revine mai puternic pe masura ce ma intorc si plec si stagnez in acea bucla.<br /><br />Sau poate eu ma invart intr-o sfera ciudata , si ma intorc de unde am plecat? Vreau sa ies din ea, dar daca ies si descopar ca nu e nimic dincolo de ea? Ce voi face? Ma voi putea intoarce sa te intreb o data pentru totdeauna intrebarea cruciala care ma "chinuie" de atat amar de vreme?<br /><br />Pentru un moment, cred ca doar voi privi la piesa de teatru a vietii mele , a carei regizor tot eu sunt, sau poate esti chiar tu, fara sa iti dai seama...<br /><br />P.S -> Unele lucruri sunt indecent de evidente, nu crezi?...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/5207851012838678061-4711506095258667287?l=interview-with-a-vampire.blogspot.com' alt='' /></div>A.I.Rhttp://www.blogger.com/profile/09424204559748470107noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5207851012838678061.post-33320705564754075672009-09-26T09:53:00.000-07:002009-09-26T10:03:23.549-07:002009-09-26T10:03:23.549-07:00LeapsaDaca ti s-ar spune ca numai o data in viata mai ai dreptul sa faci ce iti place, ce ai face?<br /><br />As citi si as iubi.<br /><br />Daca ti s-ar spune ca numai o data in viata mai ai dreptul sa iubesti, pe cine ai iubi?<br /><br />Tot pe el.<br /><br />Daca ti s-ar spune ca numai o data in viata mai ai dreptul sa vorbesti, ce ai spune?<br /><br />Carpe Diem!<br /><br />Daca ti s-ar spune ca numai o data in viata mai ai dreptul sa tipi, de ce ai tipa?<br /><br />De fericire, da.<br /><br />Daca ti s-ar spune ca numai o data în viata mai ai dreptul sa razi, de ce ai rade?<br /><br />As rade cu prietenii mei o zi intreaga in Orasel...<br /><br />Daca ti s-ar spune ca numai o data in viata mai ai dreptul sa plangi, de ce ai plange?<br /><br />De dragul de a plange ptr ultima oara:)).<br /><br />Daca ti s-ar spune ca numai o data in viata mai ai dreptul sa bei, ce ai bea?<br /><br />Probabil suc de visine.<br /><br />Daca ti s-ar spune ca numai o data in viata mai ai dreptul sa alergi, spre ce directie ai alerga?<br /><br />Spre Dreapta, spre El.<br /><br />Daca ti s-ar spune ca numai o data in viata mai ai dreptul sa desenezi, ce ai desena?<br /><br />Baiatul perfect.<br /><br />Daca ti s-ar spune ca numai o data în viata mai ai dreptul sa scrii, ce ai scrie?<br /><br />Testamentul:)), sau poate as scrie in jurnal ultimele mele ganduri.<br /><br />Daca ti s-ar spune ca numai o data in viata mai ai dreptul sa citesti, ce ai citi?<br /><br />O carte , nu conteaza care.<br /><br />Daca ti s-ar spune ca numai o data in viata mai ai dreptul sa furi, ce ai fura?<br /><br />Hug sau kiss.<br /><br />Daca ti s-ar spune ca numai o data in viata mai ai dreptul sa ceri scuze, cui te-ai adresa?<br /><br />Poate mamei:)).<br /><br />Daca ti s-ar spune ca numai o data in viaţa mai ai dreptul sa raneşti, pe cine ai rani?<br /><br />Cred ca pe nimeni.<br /><br />Daca ti s-ar spune ca numai o data in viata mai ai dreptul sa te rogi, ce ai cere?<br /><br />Fericire si prieteni adevarati.<br /><br />Daca ti s-ar spune ca numai o data in viaţa mai ai dreptul sa dai, ce ai da?<br /><br />Dragoste muulta:D.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/5207851012838678061-3332070556475407567?l=interview-with-a-vampire.blogspot.com' alt='' /></div>A.I.Rhttp://www.blogger.com/profile/09424204559748470107noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5207851012838678061.post-59003767829319372212009-09-12T09:14:00.000-07:002009-09-12T10:52:35.190-07:002009-09-12T10:52:35.190-07:00Ciudat...Ciudat.Ciudat cum deja s-a scurs vacanta.Ciudat ca nici nu am simtit luna august si jumatatea asta de septembrie.Si mai ciudat e ca sunt cam stresata, secata.Ciudat e ca atunci cand sunt suparata simt nevoia sa fac ceva, sa scriu.<br /><br />Ciudat e ca imi e frica de cum o sa mearga vanzarile pentru cartea mea "Calatorie prin mintea unei adolescente". Ciudat e ca stiu ca imi voi pierde prieteni din cauza asta dar voi castiga altii. Ciudat e ca ma simt si plina de forta. Ciudat e ca vreau sa ma apuc de canto, si mai ciudat e ca da, vreau sa cant si la chitara si ca bass-ul il las pentru Alex.<br /><br />Ciudat. Foarte ciudat este ca realizez din ce in ce mai mult ca pot practica orice domeniu ...legat de arta. Ciudat e ca imi place sa pictez, ciudat e ca imi place -mai nou- sa cant chiar din voce, ciudat e ca imi astern pe hartie ideile pentru viitoarele mele carti, ciudat e ca VREAU SA FAC PREA MULTE LUCRURI! Ciudat e ca imi dau seama ca un artist desavarsit practica orice arta. Ciudat e ca asta ma face o artista adevarata. Ciudat e ca nu sunt narcisista totusi. Ciudat e ca lumea deja a inceput sa ma iubesca dar si sa ma urasca.<br /><br />Ciudat e ca iar am inceput sa ascult Nirvana. Amplifica oarecum starea mea dezolanta..si imi place.<br /><br />Ciudat e ca...da, cum credeai, totul e ciudat. De ce? ...Pentru ca viata e ciudata. Aaa, da , si pentru ca sunt o ciudata.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/5207851012838678061-5900376782931937221?l=interview-with-a-vampire.blogspot.com' alt='' /></div>A.I.Rhttp://www.blogger.com/profile/09424204559748470107noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5207851012838678061.post-71933478765681722032009-09-10T05:01:00.000-07:002009-09-12T13:04:08.605-07:002009-09-12T13:04:08.605-07:00CRITICILE NEFAVORABILE SUNT BUNE<span style="color:#000000;"><span style="font-family:Arial;"><em>"Pentru a fi memorabile, lucrarile dumneavoastra trebuie sa fie unice. Nimeni nu a mai creat asemenea lucrari vreodata si nimeni nu va mai putea sa le copieze. Daca lucrarile dumneavoastra sunt extraordinare, oamenii vor incerca sa le copieze, dar nu vor reusi niciodata. Fiti dumneavoastra insiva si fiti buni in ceea ce faceti, sau fiti la fel ca restul lumii si veti fi uitat.<br />Din cauza ca lucrarile bune sunt unice, vor fi asa cum nimeni nu a mai vazut vreodata. Si din cauza ca nu sunt familiare, aproape toata lumea le va uri. De aceea aveti nevoie sa fiti sinceri cu dumneavoastra insiva si va trebui sa ignorati criticii.</em></span><br /></span><span style="color:#000000;"><em>Criticile nefavorabile sunt bune. Daca nu primiti critici nefavorabile inseamna ca ati creat lucruri deja depasite. Dar daca dumneavoastra va place sa creati astfel de lucruri, nu e nici o problema. Faceti ce doriti, insa fiti cel mai bun in ceea ce faceti.<br />Prin definitie, lucrarile inovatoare trebuie sa fie diferite de tot ceea ce a fost realizat pana atunci. Totusi, doar pentru ca un lucru este diferit nu inseamna ca este o dovata de creativitate. Puteti sa cititi orice revista de publicitate si o sa puteti sa vedeti sute de reclame care sunt diferite, dar care nu sunt creative sau memorabile in vreun fel."</em><br /><em></em><br /><em>Hmm...deci, tot raul spre bine .:D</em></span><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/5207851012838678061-7193347876568172203?l=interview-with-a-vampire.blogspot.com' alt='' /></div>A.I.Rhttp://www.blogger.com/profile/09424204559748470107noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-5207851012838678061.post-91376231462013959862009-08-31T23:05:00.000-07:002009-08-31T23:06:18.000-07:002009-08-31T23:06:18.000-07:00Anunt!!!Va invit sa asistati la debutul meu literar :>, pt asta trebuie sa ma contactati si sa veniti pregatiti cu 25 RON :-SS. astept incurajarile voastre pana pe 8 septembrie 2009 ^:)^.va rog nu-mi taiati aripile :-S si astept si oferte mai generoase ;). mentionez ca veti primi tot o singura carte :)) :P. veniti cu bani ficsi ca nu am sa dau rest :))dar pot sa va ofer un autograf >:). am vandut deja 50 de exemplare si mai pot sa vand numai 250 :-“. In luna noiembrie ma gasiti si pe Google cu biografie completa:)).nu uitati, va astept , debutul e unul singur, dupa aceea devin scriitor consacrat si cartea o sa coste mai mult...paziti-ma cand sunt online si dati-mi raspunsul favorabil, desigur ;)).<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/5207851012838678061-9137623146201395986?l=interview-with-a-vampire.blogspot.com' alt='' /></div>A.I.Rhttp://www.blogger.com/profile/09424204559748470107noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5207851012838678061.post-47849178831347510942009-08-14T10:02:00.000-07:002009-08-14T10:04:43.132-07:002009-08-14T10:04:43.132-07:00Ha!Am terminat cartea de scris aseara .Mai trebuie doar sa o public. Cam asta. Sunt implinita acum si ma bucur ca am terminat-o in mai putin de doua saptamani, chiar o saptamana si inca putin.<br /><br /><br />Sper sa va placa. Nu va mai spun nimic pana data viitoare. Nici macar titlul. E posibil sa il mai schimb...Pa! :))<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/5207851012838678061-4784917883134751094?l=interview-with-a-vampire.blogspot.com' alt='' /></div>A.I.Rhttp://www.blogger.com/profile/09424204559748470107noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5207851012838678061.post-87347468202759582122009-08-05T00:41:00.000-07:002009-08-05T00:47:26.450-07:002009-08-05T00:47:26.450-07:00Noaptea imi pune ordine in idei….care idei? :))<a href="http://3.bp.blogspot.com/_aOLPs7iE9T0/Snk4nAnjtdI/AAAAAAAAAJo/PNuFWbiRlV0/s1600-h/img_02.gif"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5366382673820628434" style="FLOAT: left; MARGIN: 0px 10px 10px 0px; WIDTH: 200px; CURSOR: hand; HEIGHT: 186px" alt="" src="http://3.bp.blogspot.com/_aOLPs7iE9T0/Snk4nAnjtdI/AAAAAAAAAJo/PNuFWbiRlV0/s200/img_02.gif" border="0" /></a><br /><div>Nu obisnuiesc sa scriu de doua ori in aceeasi zi, dar astazi o voi face. Aseara am incercat sa ma culc devreme. Cand fac asta de obicei adorm in vreo 2 ore. Destul timp ca sa imi pun ordine in minte. Ce nu ma lasa sa dorm? Nu grijile :)), eu nu am asa ceva , inca , ci gandul la ce pot sa mai scriu pe blog. Aveam atatea imagini si idei in minte incat puteam sa jur ca visez, doar ca nu visam. Pe de-o parte gandul la postul precedent, pe de-o parte…. Ioa cand citesti urmatoarele randuri asigura-te ca scaunul pe care stai este fix :)).<br /><br /><br />VREAU SA SCRIU O CARTE! Stiu ca suna ca si cum as fi tipat, dar da, chiar vreau sa fac asta. Sunt satula parca sa scriu cu lingurita din ideile mele aici, intr-un spatiu unde toata lumea si nimeni pot vedea ce scriu. Fiecare cuvant imi este criticat aici, si stiu ca doar o persoana, pardon doua – te uitasem Amy- apreciaza in loc sa subestimeze gandirea mea.<br /><br />Pe cand, daca scriu o carte, nu poti lua fiecare cuvant la rost, exista metafore, si nu totul se refera la viata reala. Deja am toata cartea in minte, stiu ce vreau sa scriu . Stiu un titlu potrivit si mai ales stiu un lucru de care sunt deja mandra. Tie Ioa si Amy o sa va placa la nebunie ce am de gand sa scriu.<br /><br />Cine dracu’ ma publica pe mine? Nu va faceti griji-daca va faceti- totul o sa mearga . Pana la sfarsitul anului vreau sa o public . Trebuie sa reusesc pentru ca asta vreau cu adevarat. Voi pune in aplicatie un principiu, si anume legea atractiei-Amy stii ce vreau sa spun – si altceva nu va mai spun.<br /><br /><br />P.S : Ioa , cartea o sa fie mai ceva ca “Douazeci si ceva” dar oarecum vor semana. Nu are cum sa nu iti placa. Si acum Doamne ajuta! ^:)^</div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/5207851012838678061-8734746820275958212?l=interview-with-a-vampire.blogspot.com' alt='' /></div>A.I.Rhttp://www.blogger.com/profile/09424204559748470107noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5207851012838678061.post-53645606291311291662009-08-05T00:09:00.000-07:002009-08-05T00:33:21.022-07:002009-08-05T00:33:21.022-07:00Inima de Gheata<a href="http://2.bp.blogspot.com/_aOLPs7iE9T0/Snk1uqWEK_I/AAAAAAAAAJg/S8RR6qWi6Q4/s1600-h/glassHeart.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5366379506745748466" style="FLOAT: right; MARGIN: 0px 0px 10px 10px; WIDTH: 150px; CURSOR: hand; HEIGHT: 200px" alt="" src="http://2.bp.blogspot.com/_aOLPs7iE9T0/Snk1uqWEK_I/AAAAAAAAAJg/S8RR6qWi6Q4/s200/glassHeart.jpg" border="0" /></a><br /><div>Simt lipsa unor discutii, asta acum realizez. Poate ca a trecut prea mult timp de atunci. De cand? De cand vorbeam atat de multe lucruri, despre noi ,oamenii, despre viata chiar si religie. Vorbisem despre tot. Nu stiu cand am incetat sa mai dezbatem subiecte atat de interesante, filosofice. Oare ce s-a intamplat?<br /><br />Dezamagirea a fost si ea un moment atunci, dar s-a terminat totul mai repede decat a inceput si aproape ca nu mai exista.<br /><br /><br />Inima s-a prefacut in gheata si a fost uitat acolo o parte din acel ceva. Dar nu era de ajuns ca deja ea nu mai exista , a trebuit sa se intample din nou. Si inima a fost strapunsa de un ciocan pentru a face loc in ea unui alt ceva.<br /><br />Dar de la atatea lovituri, gheata s-a spart in mii de bucatele cristaline...ce s-au topit atat de repede incat au alcatuit un rau de lacrimi albastre. Lacrimile nu erau ale mele...poate nici inima nu era a mea. Ea se pierduse inca de cand se prefacuse in gheata aceea.<br /><br />Acum ma gandesc, oare ce va lua locul acelei inimi de gheata? O inima de sticla?...</div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/5207851012838678061-5364560629131129166?l=interview-with-a-vampire.blogspot.com' alt='' /></div>A.I.Rhttp://www.blogger.com/profile/09424204559748470107noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5207851012838678061.post-86266398340087541312009-08-03T02:21:00.000-07:002009-08-03T02:36:28.784-07:002009-08-03T02:36:28.784-07:00Geniul si prietenia nu fac casa buna<div>Era o fraza care suna cam asa : “Geniile sunt acele persoane mai retrase.” sau “Sa stii ca adevaratele genii sunt oamenii care prefera sa se interiorizeze.”<br /><br />Pana de curand nu m-am gandit sa talmacesc cele spuse anterior. De ce? Nu sunt sigura. Dar cu siguranta cred ,ca acum am inteles sensul adevarat acelor fraze. Multi ar spune ca acest gen de persoane sunt de fapt asa-zisii “tocilari” care nu sunt capabili sa intalneasca prietenia decat a acelora carora le seamana, adica alti “tocilari” . Nu, nu discut de acesti oameni, ci despre adevaratele genii. Nu oamenii care au fost nevoiti sa se interiorizeze, ci aceia care chiar au vrut asta. Acum ne intrebam cine ar vrea sa se interiorizeze din proprie initiativa? Cine ar fi nebun sa faca asta? Sa evite compania unor persoane? Sa evite prietenia? Uite un raspuns genial :geniile :)).<br /><br />Geniile si-au dat seama , probabil, ca prietenia este un lucru la fel de efemer ca si o floare, da, o floare. Desigur mai exista si prietenii din acelea de o viata, dar asa ceva este mai rar –mai ales la femei- vezi asta in cateva filme si tot nu iti vine sa crezi. In ziua de azi ,nu reusesc sa talmacesc, de ce lumea este atat de egoista , se gandeste numai la binele personal. Este trist, ca totusi suntem oameni. Si pana la urma ce este omul ? Nu vreau sa cred ca omul este “animalul cu ratiune” , pentru ca si un animal ,dupa parerea mea, are mai multi prieteni :)) , haitele de exemplu. Si animalele astea inteligente se ajuta intre ele, nu fac diferente, nu au ranguri sociale ,ca exemplu. Ca ar fi si culmea ca intr-o haita de lupi sa se duca puiul sa vaneze. La oameni mai intalnesti sa-si trimita copilul sa castige existenta pentru o familie. Si mai merita oare, sa fim oameni?Ce e atunci omenia? Exista macar?<br /><br />Dupa aceasta mica-mare paranteza sa ne intoarcem, ca vad ca iar am deraiat de la subiect. Da, vorbeam ca nu poate exista o prietenia adevarata fiindca lumea este prea egoista. La un moment dat totul s-ar narui. Prietenii vin, prietenii pleaca. Timpul de asemena face sa ne dam seama de caracterul unei persoane. Dupa parerea mea, cred ca timpul s-ar putea socoti un fel de prieten :)).Doar te ajuta sa treci peste probleme, sa iti vindeci rani...dar unele cicatrici vesnic vor ramane.<br /><br />Prietenia nu poate bate timpul. Asta e clar pana acum.<br /><br />Dupa toate astea, eu pot spune ca admir geniile. Este mai mult decat clar ca in ziua de azi un pot exista prietenii adevarate din cauza firii omului .<br />“Esti bun, esti prost.” Si asta pot spune ca e adevarat. Poate mai exista oameni care isi ofera prietenia neconditionata, dar cand se vad inselati, o lasa balta. Poate mai incerca,dar nu, acelasi final. Si de ce sa te mai straduiesti? Atunci, astfel de oameni buni devin la fel ca ceilalti din turma, micinosi , egoisti, ori nu se mai deranjeaza sa mai alimenteze o “prietenie”. Oricand poti discuta sau interactiona cu persoane, dar acestea iti vor fi cunostinte, cel mult amici, dar niciodata prieteni adevarati, chit ca impartasesti aceleasi ganduri.<br /><br />“Prietenia inseamna un suflet in doua trupuri”. Parca Aristotel spunea asta. Da, hai sa inclin ca sunt de acord. Dar mai intalnesti oare in doua trupuri acelasi suflet? In niciun caz. Decat daca prietenia se confunda cu dragostea. Parca se mai leaga ceva. Si daca ne-am gandi putin altfel. O mama isi iubeste copilul neconditionat, poate si un sot/sotie. Daca ne gandim, prietenia vine o data cu dragostea? Sau dragostea vine o data cu prietenia? Parca sunt unul si acelasi lucru...si nu prea. Inclin mai mult parca pentru prima. A doua e mai putin probabil, dar desigur ca si ea este plauzibila.<br />Pana aici m-am convins de un lucru. Daca tu crezi ca ai un prieten adevarat, gandeste-te daca tu il iubesti si el te iubeste pe tine. Sau daca ar face un sacrificiu sau pur si simplu te intelege in diverse probleme.<br /><br />Si daca raspunzi cu da la aceste intrebari, mai poti raspunde la urmatoarea intrebare cu da?<br /><br />Tot o vorba veche : Bagi mana in foc ca acea persoana la care te-ai gandit ca iti este prieten adevarat, ar face pentru tine cele enumerate mai sus?<br /><br />Uite un sfat de la un “geniu in devenire” : ai grija sa nu te arzi...</div><br /><div></div><br /><div></div><br /><div>P.S : cred ca am " inventat" si eu o comparatie draguta : individualist ca un geniu ;) .</div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/5207851012838678061-8626639834008754131?l=interview-with-a-vampire.blogspot.com' alt='' /></div>A.I.Rhttp://www.blogger.com/profile/09424204559748470107noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-5207851012838678061.post-73681112115500466622009-07-27T00:45:00.000-07:002009-07-27T00:58:19.812-07:002009-07-27T00:58:19.812-07:00New born<a href="http://2.bp.blogspot.com/_aOLPs7iE9T0/Sm1eEJ8-mYI/AAAAAAAAAJQ/4AZ4XRqGcuw/s1600-h/fgfgfgf.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5363046156752296322" style="FLOAT: left; MARGIN: 0px 10px 10px 0px; WIDTH: 320px; CURSOR: hand; HEIGHT: 312px" alt="" src="http://2.bp.blogspot.com/_aOLPs7iE9T0/Sm1eEJ8-mYI/AAAAAAAAAJQ/4AZ4XRqGcuw/s320/fgfgfgf.jpg" border="0" /></a><br /><div><a href="http://2.bp.blogspot.com/_aOLPs7iE9T0/Sm1dBKTiifI/AAAAAAAAAJI/SPEdRV16MXM/s1600-h/fgfgfgf.jpg"><span style="font-size:+0;"></span></a><br /><br /><div><br />Noaptea neagra acoperea absolut totul in jur. Parcul negru, lacul de un negru atat de opac incat puteai jura ca este pamant negru. Chiar si Ei erau acoperiti de intunecimea ireala a acelei nopti. Se plimbau cum o faceau si inainte...Doar ca de aceasta data ochii lor ca de onix strapungeau acel negru. Vedeau cerul mai frumos decat oricare alta fiinta . Omul putea spune ca acea noapte era de nepatruns , ca cerul era de un cenusiu infinit si fara stele ,insa Ei stiau ca nu e asa. Cerul era de un purpuriu intens si stelele aveau o stralucire rozee ,aproape. Luna se vedea si ea plina si rosie ca focul. Doar de noapte se puteau bucura in asa fel. Ziua , si lumina pentru ei era ceva pierdut acum...odata cu orice farama umana.<br /><br />Lacul pe langa care mergeau avea o stralucire mov datorita cerului, doar ca mult mai inchisa. Se asezara langa lac sa se bucure de mirifica priveliste care se dezvaluia doar Lor. Erau doar Ea si El. Doar ei in acesta lume a lor. Ea se apropie de El si ii spune cu un glas autoritar:<br /><br />-Te blestem sa ma iubesti toata viata ta, pentru totdeauna!<br /><br />El avu o sclipire rubinie in ochi cand ii dadu raspunsul pe de-o parte trist, pe de-o parte fericit:<br /><br />-Dar, my love, deja suntem blestemati sa ne iubim vesnic si inca mai mult de atat. Insusi Demiurgul a vrut asta. Pentru totdeauna alaturi unul de celalalt.<br /><br />-Eternitatea ne asteapta atunci ,spuse Ea cu o voce tremuranda.<br /><br />Si atunci intunericul ii acoperi de privirile celorlalte fiinte, insusi de privirea maretei si magicei Luni ce avea de acum sa ii vegheze pentru foarte mult timp, atat de mult incat nici Ea nu isi inchipuia. Era ceva magic in acea noapte.Da, erau oare chiar cei doi sau poate iubirea lor vesnica?...</div></div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/5207851012838678061-7368111211550046662?l=interview-with-a-vampire.blogspot.com' alt='' /></div>A.I.Rhttp://www.blogger.com/profile/09424204559748470107noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5207851012838678061.post-47315006520113186192009-07-10T03:29:00.000-07:002009-07-10T04:16:19.685-07:002009-07-10T04:16:19.685-07:00Misterul broastelor (moarte) disparute >:) si pisica mumificata<a href="http://1.bp.blogspot.com/_aOLPs7iE9T0/Slci-BSf_FI/AAAAAAAAAJA/GCxCkh5uNJ0/s1600-h/the_illusionist_by_supercat0000.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5356788730673757266" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 210px; CURSOR: hand; HEIGHT: 320px; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="http://1.bp.blogspot.com/_aOLPs7iE9T0/Slci-BSf_FI/AAAAAAAAAJA/GCxCkh5uNJ0/s320/the_illusionist_by_supercat0000.jpg" border="0" /></a><br /><div></div><br /><div></div><br /><div>Inainte de a pleca pentru o perioada destul de lunga, m-am gandit sa scriu cate ceva despre ultimele vacante si respectiv ultimele 5 zile petrecute la curte impreuna cu prietenele mele cele mai bune, care, nu din intamplare, Dumnezeu a facut sa impartim o parte de gene si sa fim verisoare.:D<br /><br />Pe parcursul a vreo 2 ani am descoperit lucruri mistice si indescifrabile in acel loc. In afara faptului ca la 2 pasi se afla un cimitir, ca in casa batraneasca se afla o pisica mumificata inca de dinainte de anul 2001 si nu si-a schimbat aspectul macabru de 8 ani de cand o stim in mansarda si nefiind mutata de acolo de cine stie cat timp, am descoperit ca broastele dispar inexplicabil.<br /><br />Vara trecuta, am crezut ca am omorat o broasca aruncand in ea cu ceva de metal. Creadeam ca este o cu totul si cu totul alta creatura, mistica posibil, dar era doar o broasca raioasa. Piciorul ii fusese prins de acel metal si nu avea cum sa scape din doua motive , al doilea fiind ca era moarta. Cand ne-am intors dupa vreo 5 minute , naiba stie cum broasca disparuse. Cainii erau legati, pisica disparuse de 6 luni deci, un mister. Daca inca era vie , nu se putea clinti din cauza metalului greu care ii presa piciorul . Tot ce ramasese era doar o mica pata de sange.<br /><br />Am incercat sa nu ne pripim si sa zicem ca poate a scapat cumva si nu am acordat prea multa atentie acestui lucru.<br /><br /><br />Dupa ceva timp, cand eu nu mai eram acolo, Liz imi povesteste ca a mai prins o broasca si a vrut sa ii faca o "autopsie", din interes sporit de orele de biologie , desigur :). Si de acesta data mi-a spus cum ca broasta moarta a disparut. Totul se intampla parca prin august 2008, inainte sau putin dupa ploaia de stele.<br /><br /><br />Acum 2 zile, s-a repetat evenimentul. Am vazut o broasca si am tipat (sunt putin fricoasa de felul meu) si Liz a aruncat cu ceva dupa ea. Da.Cum cred ca ati ghicit , a ucis broasca, involuntar de acesta data, vrand doar sa o alunge. Imi era frica ca si de acesta data o sa scape asa ca am pus o farfurie peste ea si am presat putin pamantul . Acum chiar nu avea cum sa mai scape fie ca era vie sau nu. Desi a insistat sa ii faca "autopsia" , eu am spus ca imi este mila , chiar daca a murit. Cand ne-am intors sa o ingropam "crestineste", surpriza!broasca DISPARUSE si de aceasta data. Ma ce Dracu'? Nu puteam sa cred. Farfuria era neclintita, semnul unde era presata nu disparuse. Am mers la bucatarie sa discutam cele intamplate. Refuzam amandoua sa credem , si tot incercam sa gasim o explicatie. Tacere lunga timp de un sfert de ora cand ,deodata, se inchide usa. Geamul era inchis, in casa nu era vreo usa deschisa, nimic. Totusi, ne-am gandit ca trebuie sa fie o sursa de curent, desi , chiar nu ERA. Partea cea mai proasta: usa nu se deschidea decat pe afara, si nu pe dinauntru. Lumea din casa dormea dar nu puteam sa trezim pe nimeni.Telefon nu aveam si nu puteam suna. Gratie unui cutit miraculos, am reusit sa deschidem usa. Speriate am zbughit-o la etaj la Ioa si i-am povestit totul cu lux de amanunt. Nu parea prea surprinsa, deja se intamplase de 3 ori.<br /><br />Noaptea, incercand sa adormim, eu ma uitam pe fereastra si am iesit pe balcon . Luna plina ma privea mirata si am simtit o oarecare sursa de energie parca privind-o . Probabil imaginatia o luase razna putin. Si totusi am incercat sa leg urmatoarele lucruri de acest mister : ce putea insemna faptul ca broastele omorate dispareau , ca totul se intampla in noptile cu luna plina, ca exista o pisica mumificata in casa alaturata, si ca observam de multe ori stele cazatoare?<br /><br />Oare aveau aceste lucruri cu adevarat legatura cu vrajitoarele, cu vreun ritual ocult sau ceva asemanator? Oare?....oare am omorat 3 printi inainte de a ii saruta si de a rupe vreun blestem crunt? Sau am infuriat pe CINEVA?.... nu vom sti asta, sau cel putin pana data viitoare.<br /><br /><br />P.S Intamplarile nu sunt fictive, dar perceptia noasta, a tuturor asupra realitatii poate forma un cerc de dileme cand vine vorba de intrebarile legate de astfel de intamplari.</div><br /><div></div><br /><div></div><br /><div></div><br /><div></div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/5207851012838678061-4731500652011318619?l=interview-with-a-vampire.blogspot.com' alt='' /></div>A.I.Rhttp://www.blogger.com/profile/09424204559748470107noreply@blogger.com1