luni, 11 septembrie 2017

Depresiuni de ID


Îmi târăsc cadavrul vieții
În căutări sisifice
În universuri sufocante
Suspendate-n orbitoare
Iraționale nevoi
De cufundare imuabilă
Într-un somn fără vis.

Rătăcesc în ascuțite cuțite
Ce se împlântă adânc
În Rețeaua mea personală
La centru și nord de Eter
Ce mă-activează urlând...

Totul este despre Bula Vidă
Fără O2, fără lumină,
Presiuni în schimb mă ard
Mă transformă
Într-un infinit de Delir.

Poate recele mă arde
Poate focul mă răcește
Înmiită este apăsarea
Și a sufletului chin...

Chiar și în dezintegrare
Mai există o speranță,
Însă informația conștientă
Este-a omului teribilă groază?!

Hăul cel mai adânc să fie
Nu viața făr' de fin
Ci cuprinsul nesfârșit
Și doar tu, sau eu
Cu nimicul de simțit.




Raluca BĂCEANU

10 septembrie 2017

0 comentarii:

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Moon Phase